duminică, 25 aprilie 2010

am uitat cine sunt ...

Alerg, nu stiu directia unde alerg, cand stanga cand dreapta, depinde unde mi se pare ca e mai bine. Uneori ma opresc ca sa ma odihnesc, insa simt ca e pe urmele mele. Asa ca imi iau talpile in spinare si iar alerg. Nu stiu cine ma cauta, aud pe cineva in spatele mele, e pe aproape si eu ... alerg.
Hainele astea sunt urate, ma simt murdara ... oamenii ma cred nebuna ... alerg ... Nu pot sa ma intalnesc cu cine ma cauta ... Am gresit, sunt multe prostii ce le-am facut pe drum ... Nu stiu de unde am plecat, nu stiu de ce nu am ramas acolo, nu stiu de fapt unde merg, nu stiu de fapt ce e cu mine ....
Nu-mi place cum arat, pentru cateva secunde mi-am vazut oglindit chipul intr-o balta ... am tresarit, am fost socata de ceea ce am vazut ... cine-i straina asta? ... am dat cu mana in balta ca sa dispara chipul ... au fost valurele, valurele si apa s-a potolit si tot chipul strainei se oglindea ....
Cine-i straina asta in corpul careia alerg ...?
De ce alerg atata?
De cine alerg? Ce vrea de la mine? De ce nu ma opresc? Aud cum imi spun unii sa stau. Imi spun ca cel ce ma cauta e iubitul meu. Dar, nu-mi aduc aminte de El. Nu stiu cine e. Cand L-am cunoscut? Unde? Si daca e asa, poate a fost candva, de pe vremea cand nu imi amintesc. Acum, nu poate sa ma iubeasca. Cred ca El de fapt cauta pe altcineva ... Nu ma poate cauta pe mine.
Si hainele ce le port par sa fi fost candva frumoase, cu valoare ... dar de la atatea garduri, atatia spini pe carari, atatea paraiase ... au ajuns zdrente ... Sunt zdrenturoasa, ... murdara
Unele voci ce par a ma asurzi imi spun sa alerg, sa alerg, nu e iubitul meu, nu il cunosc, e cineva care ma va judeca, ma voi simti umilita, ma va trata rau ... sa alerg, sa fug de El.... sa fug ...
Ajung la mine din cand in cand si alte voci. In ele se aude de dragoste. Nu stiu ce e aia, nu stiu ... pare atata de strain ... Cel ce te cauta te iubeste! Asa cum esti! Te vrea acasa!
Casa. Acasa. Unde e casa? A cui e casa?
Eu sunt o straina, o fugara, o mizerabila .... o urata ....
Oh da, sa alerg .... sa alerg ...
Opreste-te! Macar sa Il vezi. Macar sa il lasi sa iti vorbeasca. Poate Il vei recunoaste, poate ca ... memoria ta inca nu e moarta de tot ..... opreste-te.
Am obosit. Am obosit. Am .... ooooh ... bosit ...
Simt o mana atingandu-mi umarul ... cine ma atinge? Nu pune mana ii urlu strainului! Dar ochii mei se intalnesc cu ai Lui. .... Ochii astia ii stiu ... de unde ii stiu? Cine esti? Spune-mi cine esti? Nu imi amintesc de Tine! Dar ochii Tai ... ii stiu, nu stiu de unde, dar ii stiu ....
Nu ma mai privi ... te rog ... te implor .... In hotote plang si ii spun sa nu se mai uite la mine ... sunt atata de murdara, sunt atata de straina ...
Dar, El ma ia in brate si ma tine strans lasandu-ma sa plang ... Imi aduc aminte de imbratisarea asta. Imi aduc aminte de parfumul Lui. Imi aduc aminte de El ....
Nuuuuuuuuuuuuuu! Mi-i sufletul sfasiat .... L-am tradat! L-am mintit! L-am inselat! Trebuie sa fug!
Dar, Eu Te-am iertat pentru tradare, pentru minciuna, pentru fuga, pentru tot ... Eu te iubesc! Te iert! Te iert!
Si simt lacrimile Lui cazand pe fata mea ... ceva se rupe in mine ... imi amintesc cine sunt ... stiu, stiu cine sunt ...
El e iubitul meu. E al meu! Pe El il iubesc. M-a iertat! M-a iertat! M-a iiiiiiiiiiiiiiiiiiertaaaaaaaaaaaaaaaaaaat! Ma vrea acasa. Din nou acasa! ... Nu stiu cand m-a spalat si mi-a adus haine de acasa, haine cu miros de acasa ...
Stiu cine sunt! Vreau sa mergem acasa! Vreau sa ma odihnesc insa vreau sa stai cu mine.
Sa nu pleci!
Sa nu ma lasi!
Vreau acasa!
Cu Tine am aflat cine sunt!

13 comentarii:

Luminita Ciuciumis spunea...

ti-am citit postul...nu stiu ce sa scriu cu toate ca as scrie ceva...am trecut de atatea ori prin pierderea memoriei, de alte multe ori am fost pierduta si apoi regasita... inima mea s-a strans regasindu-ma in randurile tale, in lupta ta, in framantarea ta dar si in Iubirea Lui fara margini!
Sunt mangaiata sa stiu ca oricat de mult ne-am pierde....El ne cauta ca pe oita pierduta si ne gaseste!fii binecuvantata Cella!

Cella spunea...

El ma iubeste si cand sunt amnezica si cand imi revin... si doar in bratele Lui e bine!
Mersi frumos Lumi;)

Anonim spunea...

Alerg. Nu stiu precis in ce directie, dar trebuie sa alerg. Ceilalti au ramas in urma sau m-au depasit demult...
habar nu am, dar nu trebuie sa ma opresc. Alerg. Defapt, datul acesta din maini si din picioare nu cred ca se mai numeste
"alergat" dar trebuie sa ma misc, sa ma tarasc macar, sa-mi pun sangele in miscare. Nu-mi mai simt extremitatile, sunt aproape
amortit iar respiratia mi s-a transformat intr-un fel de suierat dar... alerg. Mi-e trupul de plumb si mintea incetosata
dar mai sunt, totusi, constient ca, daca ma voi opri, in tinutul acesta inghetat, crivatul si gerul ma vor transforma instantaneu
si ireversibil intr-un sloi de gheata. Alerg.

Cella spunea...

sunt ca pe pilot automat ... voci halucinante imi rasuna in cap si ... alerg ...

Mariana spunea...

Draga mea, am ,,obosit" si eu alergand cu tine, dar ce bine ca lacrima Lui mi-a spalat si mie chipul!
Multe binecuvantari de la Mire!

Anonim spunea...

Cu cât Dumnezeu deţine un control mai mare asupra noastră, cu atât devenim mai mult noi înşine - pentru că El ne-a făcut. El a inventat felul de oameni care tu şi eu am fost concepuţi să fim... Când mă întorc la Hristos, când mă predau pe mine însumi personalităţii Lui, atunci încep pentru prima dată să am cu adevărat propria-mi personalitate.

Anonim spunea...

Unii oameni se simt vinovaţi în legătură cu propriile nelinişti şi le consideră o lipsă a credinţei, dar ele sunt încercări, nu păcate. Ele sunt, ca toate încercările, dacă putem să le privim astfel, partea noastră în patimile lui Christos.

denisia spunea...

Super melodia.

Alergarea, cautarea, intrebarile fac parte din noi. Fara ele am fi pierduti.

Anonim spunea...

Spontaneitatea este produsul unor lungi meditaţii.
Zadarnic îmi făuresc cele mai înţelepte norme de conduită, viaţa mea nu este decât un şir lung de nefericiri şi de senzaţii amare. Luna aceasta nu face mai mult decât cea care a trecut, nici anul acesta decât celălalt. De unde atâta îndârjire de a trăi? Îmi lipseşte oare tăria sufletească?Pasiunea este tot ce poate fi mai interesant pentru ca in ea totul este neprevazut, iar purtatorul ii e victima.
Să iubeşti înseamnă să doreşti, să vezi, să atingi, să simţi, cu toate simţurile deodată.

Cella spunea...

Am zambit Mariana ca ai obosit cu mine ;)
dragi Anonimi .... ma bucur ca nu sunt singura ce are trairile astea ...
Denisia, uneori ma intreb de ce-s asa de intrebacioasa?

denisia spunea...

Cella... nu stiu de ce esti asa intrebacioasa, dar stiu ca asta e de bine.

elena marin-alexe spunea...

Si eu m-am regasit in ochii Domnului meu, candva si de atunci nu mai ratacesc...

ungandbun spunea...

Atunci când nu şti cine eşti, nu şti încotr-o să apuci, este cineva care îţi dă direcţie... acesta este TATA!