sâmbătă, 17 aprilie 2010

Fat Frumos si mireasa inlantuita

Imi place sa vorbesc cu fetele necasatorite si sa le aud ce viseaza, unele vor cai verzi pe pereti, unele sunt realiste, pe unele le-as lua la bataie pentru ca se vad atata de insignifiante, efectiv nu-si vad valoarea, frumusetea, importanta. Insa asa imi place sa vorbesc cu baietii si sa vad cum gandesc ei despre fete, cum ar vrea sa fie nevasta lor. Si ei au problema importantei, unii sunt realisti, pe unii i-as trimite in epoca in piatra, fara drept de intoarcere.
Cred ca visurile se rezuma la valorile cu care mergi in viata. Dar o alta problema e ... care imi sunt valorile? Am asa ceva? De unde mi le iau, cine mi le dicteaza? Cartile, telenovelele, filmele, prietenii, Biblia, societatea? Cum arata Fat Frumos? Ce calitati sa aibe? Aaaah .... sa fie frumos (blond sau brunet - nu foarte colorat), cu ochii (si aici difera preferintele), sa aibe muschi, sa nu aibe burta sau fund (eu nu am vazut asemenea specimen inca ...dar omul cat traieste invata), sa aibe masina (cat mai fitoaza), casa (nu un amarat de apartament pe la periferie) mobilata, normal. Sa aibe bani ca sa o plimbe pe Ileana prin lumea asta mare in concedii de vis, sa fie romantic 24 din 24, sa ii faca toate mofturile, daca se poate sa o tina acasa platindu-i toate abonamentele la masaj, fitness si solar, aerobic ... e ideal. Sa lucrez? Ei... ok, insa numai asa un serviciu de cateva ore ca sa nu stau acasa. Copiii sunt o optiune ... neclara pentru unele.
Ileana sa fie trasa prin inel, aranjata, stilata, zambareata, docila, dornica de aventura, plimbari, iesiri. Sa aibe o familie buna, daca se poate cu o stare buna, n-ar strica, unii vor blonde, altii brunete, ochii tot asa sunt alesi, masurile stiute clar .... si multe altele ...
Nu am visat niciodata ca voi sta acasa si cineva sa imi faca mofturile, ai mei mi-au spus ca daca vreau sa mananc sa ma apuc de treaba si, nu era alta optiune.
Cand eram mica, mama a fost operata de gusa tiroidiana basedof si a stat multa vreme in spital. Ziua statea bunica cu noi iar seara venea tata acasa si se apuca de treaba. Cand mama s-a intors de la spital, pregateau mancarea impreuna, mama spala rufe, tata ajuta la stors, la carat apa, incalzea apa ... uneori punea rufele pe sarma ... Tata era gurmand, insa gurmand pana in maduva oaselor. Numai ce il vedeai ca ii sclipesc ochii si se apuca de preparat cate ceva ... Eu eram mana lui dreapta spre disperarea mamei, ca numa pofte avem in cap, dar care se delecta cu noi la final.
Nu stiu cum a fost ca si sot, insa tata venea acasa si se apuca de treaba. Nu se aseza pe pat asteptand sa fie servit. Nu tuna si fulgera cand mie imi era rau ca el vrea sa manance. Pregatea el masa si ma chema la masa. E posibil ca fratii mei sa fi prins alte faze din tineretea lui, eu insa asta am vazut la ei doi. Nici mama, nici tata nu erau gelosi unul pe altul si fiecare din ei interactiona zilnic cu barbati si femei. Fiecare din ei stiau ce mancare prefera celalalt si incercau sa le prepare - de dragul celuilalt.
Incredere, nu am auzit discutii despre cum s-au cheltuit banii pe lemne, haine, mancare ... Imediat ce am stiut sa calculez banii (si la asta mi-a mers repede mintea) am primit bani sa merg sa fac cumparaturi cu conditia ca restul sa imi ramana mie.
Am tot discutat cu ai mei despre relatii, despre ideile mele nastrusnice in ce priveste casatoria. Nu stiam ca exista termenul de contract prenuptial insa ma gandisem eu la asta ... Casatoria o vedeam ca un soi de parteneriat foarte bine stabilit si daca ceva ma enerva, supara imediat rupeam contractul si fiecare isi vedea de viata lui. Ai mei combateau ideile mele spunandu-mi de incredere, loialitate, de a lupta pentru relatie chiar daca ma enerva "sotul". Pfoailei ... cum sa stau cu el daca ma enerva? Sacrificiu? Eu sa ma sacrific pentru el? Dar de ce ma rog? Dar el ce face pentru mine? Pai si el se sacrifica pentru tine.
Imi comparau casatoria cu un jug - uram comparatia numai gandindu-ma la boi si cai. In momentul in care ai semnat trebuie sa mergeti amandoi pe drum, el va trage intr-o parte, tu in alta, va raniti, va opintiti insa tot impreuna sunteti, cade unul ... dar nu cade de tot pentru ca e celalalt care il ajuta, unul e bolnav, duce greul celalat. Va rugati impreuna, povestiti impreuna, dormiti impreuna, plangeti, radeti impreuna. Gandeste-te ca va cheli repede sau in ani, ii va creste burta - mai mult sau mai putin, va imbatrani ... si tu la fel insa tu nu vei ramane tot asa, vei imbatrani, te vei schimba, vei avea par alb, te vei ingrasa, te vei imbolnavi, veti munci amandoi construind fiecare coltisor al casei ...
Ce spuneau parintii era diferit ca de la cer la pamant de ce vedeam eu in filme. Oooo, romantism de dadeai in diabet rapid, flori, sampanie, plimbari sub clar de luna (parca in fiecare seara era senin), plaja de vis, problemele pareau nimicuri ce se rezolvau de la sine ... ce tot spun ai mei de munca, de boli, de necazuri .... A fost pentru ei, ca au prins alte vremuri, dar am inceput sa ma uit si la fratii mei. Si ei mergeau la lucru, alergau la cumparaturi, cu copiii, la facut mancare, la facut curat, la circa cu unul dintre copiii arzand de febra ... unde-i romantismul de dai in diabet?
Dragoste chiar si cand problemele vin navala, incredere, respect, loialitate par concepte invechite. Credinta e un aspect ce tine numai de bunul simt si morala. Sa nu fie prea credincios unul din ei ca il defavorizeaza pe celalalt, sa fie moderat, adica nici rece dar nici in clocot. Dumnezeu sa isi faca treaba Lui si sa ne dea ce ii cerem si sa ne lase pe noi in pace.
Relatiile fizice incepute cat mai devreme sunt atat de bine promovate ca daca nu o faci, esti si prost si handicapat si incult. E o joaca de copiii si ajuta la dezvoltarea ta - asta iti spune doctorul. Si incep sa ma intreb daca nu am ajuns sa ne coboram la nivelul de animale in calduri, oriunde, oricand, cu oricine ... ca "era in pofte". Si intri intr-o casatorie cu tot felul de amintiri, legate de tine ca niste lanturi ... o mireasa inlantuita in relatii de tot felul, imagini gresite despre casatorie, vise nereaslite ...
Nu stiu ce au vazut altii la parintii lor, iar ai mei nu au fost perfecti ... insa au invatat de la altii, au invatat pe pielea lor ca daca vor sa mearga mai departe trebuie ca fiecare din ei sa isi ancoreze credinta puternic in Hristos si apoi impreuna sa duca jugul tinandu-se de niste valori.
I-am acuzat ca au fost ca niste capcauni nelasandu-ma sa ma implic in relatii, sa ma distrez, sa vad si sa cunosc lumea si m-au tocat la cap cu valori si credinta ... dar m-au ferit de lanturi ce m-ar duce in haul depresiei, m-au ajutat sa vad ca relatiile implica mai mult decat romantism siropos, viata e mai mult decat distractie ce ma lasa inlantuita ... iar Fat Frumos e un barbat, un om normal.

2 comentarii:

diana arustei spunea...

foarte tare cella...continua:P:))

Cella spunea...

hei Diana ...mersi frumos;)