miercuri, 7 aprilie 2010

Consecventa esecurilor …

Fiul risipitor paste dolofanele porcine, e atata de obisnuit cu mirosul asta incat nici nu il mai simte; insa a tot crezut ca se va obisnui cu foamea si … ea tot il supara … iar astazi parca e cumplita. Ii e foame … o, si inca ce foame. Ii ghioraie matele. Se uita la mancarea porcilor, e atata de scarboasa insa daca ar putea, efectiv ar devora-o.
Daca m-as intoarce acasa si as munci la tata, ca unul din slujitorii lui as manca si eu o bucata de paine ca oamenii, ce stau eu ca bolovanul aici? Ce sa ii spun tatii? Cum sa ma exprim? Cu porcii astia si mintea mi-i in ceata … sau poate de la foame creierul nu mai are resurse … Ma duc acasa. N-am chef sa mor aici de foame in timp ca slujitorii tatalui meu sunt satui si fara griji …
Pe tata nu il intereseaza de unde vine fiul. Chiar nu vrea sa stie. Este repus in drepturi doar pentru ca s-a intors.
Petru, a jurat ca pana la moarte va merge cu Isus dar a ajuns sa il tradeze de trei ori si inca cu public ce il vazuse clar cu Isus. A esuat jalnic, asa … cu surle si trambite …
Isus invie si nu il la zor, nu ii spune nimic in prezenta ucenicilor, pe malul marii, ei doi au o discutie … Nimeni nu stie ce au discutat, ce a fost acolo … stim insa continuarea: este lasat capetenia ucenicilor dupa inaltare, este cel care va muri pentru Isus indurand batai, inchisori ….
Toma il stie pe Isus si Il aude vorbind de Tatal insa Toma nu conexeaza, nu reuseste sa inteleaga asa ca ii spune: “Arata-ne pe Tatal”. Dupa inviere, ucenicii ii povestesc ca L-au vazut pe Isus si nu ii crede. Dar vine Isus, ii saluta si merge direct la Toma: Dragul meu, ia pune tu mana aici pe ranile astea si convinge-te.
Acum e convins Isus e viu si citim ca va muri pentru El.
Il neg pe Isus zilnic. Nu in fata servitoarelor, nu in fata Cezarului, a lui Pilat sau a mai stiu eu cui. Stiu de dragostea Lui insa …. toata povestea e incetosata pentru ca … nu mai e salvare pentru mine, nici nu-mi mai aduc aminte daca era vorba de vreo salvare. Dragostea Lui … zice ceva de dragoste?
Sunt iubita de Dumnezeu fara sa stiu despre asta, sunt iertata inainte de a-mi cere iertare, sunt repusa in drepturi fara sa cer nimic, mi se acorda harul fara sa il cer, fara sa il merit, fara sa am habar de el. Eu iert dupa lungi perioade de probe, e o iertare cu ghimpi, e o iertare ce il face pe cel pe care il iert sa isi simta esecul cu varf si indesat dar si cu un capac mare ….
Vestea buna e ca oricare mi-ar fi esecul sunt primita, ca exista iertare, ca dragostea nu e limitata, nu se da cu portia si pe baza de bonuri, ca ceea ce conteaza e sa ma intorc la Tata, nu conteaza motivul. Poate fi pentru ca vreau sa supravietuiesc, ca sa ma bocesc, ca sa urlu, ca sa fiu vindecata, important e ca ma intorc.
M-am saturat de starea asta, m-am saturat de o viata searbada, de una in care nu risc nimic ca sa nu esuez. Nu cred in Dumnezeu de teama de a nu fi ridicola. Nu Il urmez pe Dumnezeu de teama de a nu fi incercata de dubii. Nu cred in dragostea Lui pentru ca e posibil sa nu ii mai simt prezenta si … nu ma pot risca. De fapt, in nici un domeniu nu risc. Nu invat mai mult, de ce sa o fac daca oricum nu am nici un viitor. Nu merg la o facultate pentru ca oricum voi ajunge somera. Nu vreau sa invat un program nou pentru ca oricum nu imi foloseste la nimic. Nu vreau sa cunosc pe nimeni pentru ca oricum ma va vorbi pe la spate, pentru ca ma va insela. Mai bine stau acasa. Mai bine sa mai beau un pic ca sa uit de intrebarile astea stanjenitoare si apoi prietenii de aici nu ma lasa nici insetata, nici fara istorii picante ce ar ingrozi un om treaz …
Dar gata, ajunge. Orice ar fi, orice s-ar intampla, ma risc. Risc sa par ca vorbesc de una singura, risc sa gasesc aceasta dragoste ce nu ma ia la intrebari, ce ma primeste chiar de mi-am petrecut viata prin taverne, printre boschetari, prin canale, printre “pesti” si oamenii lor, printre borfasi, printre criminali, printre “oameni de bine”.
A fost socant sa descopar ca nu a trebuit sa caut mult, a fost indeajuns sa spun: da, vreau. Pentru ca Tatal era langa mine asteptand sa spun asta. Pelerina Lui a ascuns zdremtele mele imbratisandu-ma. M-a imbracat si mi-a dat valoare.
M-am intalnit cu El si asta a schimbat viata dar dupa primul esec, am fugit crezand ca El e ca mine si ma va judeca, cicali, ma va pune la colt, penitenta pana in maduva oaselor, insa … m-a gasit si nu m-a intrebat nimic, doar m-a iertat lasandu-ma socata, uimita de atata dragoste …
Acum stiu ca oricat de mare mi-ar fi esecul, sunt primita … conteaza ca vreau sa ma intorc la El. Si ma intorc riscand sa-mi odihnesc inima, mintea, sufletul, riscand sa ma las iubita, riscand sa traiesc viata ca pe o adevarata aventura …
Dar, risc …

Un comentariu:

vyky spunea...

Tu, creştin numai de nume,
Faci păcatele din lume,
Tu creştin de sărbători
Oare cum nu te-nfiori ?
Tu vii rar la închinare !
Pe El nepăsarea-L doare.
Tu-ntuneric şi neghină
El e Grâu dar şi Lumină.
Tu te porţi cu-obrăznicie
El cu multă omenie.
Tu faci numai ce-ţi convine
Insă El, doar ce e bine.
Tu renunţi când dai de greu
El statornic e mereu.

Tu creştin de forme reci
El te cheamă să te-ntorci,
Din păcat şi fărădelege
El poate să te dezlege,
Şi să-ţi dea inimă nouă
Nu-mpărţită pe din două
Ci predată numai Lui ,
Doar în slujba Domnului.


Eu şi tu suntem la fel
Însă El, Emanuel,
A venit jos pe pământ
Ca să caute cei pierdut.
Vino azi cu pocăinţă
Cu credinţă şi-umilinţă,
Vino şi vei fi primit
Şi iertat şi fericit
Cu Cristos