luni, 5 aprilie 2010

provocarea libertatii ...

Cu groaza imi amintesc de o perioada cand TREBUIA ca orice fata sa poarte fusta. Pana si ai mei pareu prinsi in aceasta febra a legalismului ceea ce pe mine ma infuria la culme. Insa printr-o lectie am invatat ca legile sunt dureroase pentru cei ce le respecta nu pentru cei ce le dau.
Unul din prietenii mei avea logodna asa ca imbracata la patru ace, pantofi noi trebuia sa parcurg niste distante deloc atragatoare. Toata logodna a fost un chin, pantofii rodeau orice por ce-l inatlneau in cale si imi faceau talpile sa ia foc ... Ca sa ma intorc acasa, a trebuit sa imprumut niste papuci si mai mult de atat ... ultimele sute de metri au fost un chin infernal ....
Parintii mei au trebuit sa faca cu randul sa imi lege ranile pentru ca trei zile nu am fost in stare sa ma dau jos din pat, talpile erau niste basici enorme si bolfoase, iar restul piciorului ce avusese contact cu pantoful era o rana imensa ....
Au stabilit amandoi ca legile astea sa le respecta cei ce pot, cei ce nu le pot respecta sa umble asa cum pot.
Avand trei frati mai mari, ei credeau ca fac legea in casa si eu trebuia sa le respect pe toate. Insa intrebarea mea era: de ce? Sa respect o lege numai ca asa vor ei? Ca imi face mie bine? De ce trebuie sa o respect? Orice lege sau orice directiva ii trebuie explicata ... si daca e logica si o consider buna, o respect insa asta ma face "nesupusa, rebela, greu de stapanit" ...
Hristos a murit pe crucea de pe Golgota ca sa imi ierte pacatele sa ma elibereze, sa imi dea libertatea iar eu parca orbita incep sa stau sub tot felul de legi ce ma tin roaba. Ma intereseaza ce cred altii despre cum arat, cum ma imbrac, cum mi-i parul: lung sau scurt, drept sau ondulat, cum vorbesc, ce gandesc, ce fel de muzica ascult, ce carti citesc, cum mananc, cum ma rog ... Efectiv e o viata de teroare, de a placea altora, nu cumva sa nu fiu cuiva pe plac cuiva si traiesc innebunita dupa aprecierea celor din jur ...
Legi, regulamente, amendamente, oridine, dispozitii, cod al conduitei ... traditie scrisa sau nescrisa ... ma fac sa nu ma bucur de viata, sa nu ma bucur de nimic si sa ma intreb: Isuse, de ce ai venit sa tulburi apele? Bun, inteleg de ce ai venit, accept dar numai la nivel teoretic pentru ca vezi Tu, in practica traiesc printre oameni, legi, regulamente ...
Hristos nu a venit sa imi dea libertatea in vesnicie, dupa ce mor si plec de pe pamant. Libertatea o am acum in El. Dar eu Il tin inchis frumos in raft si-mi chinui sufletul ...
"Veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va face liberi." Intrebarea mea ar trebuie sa fie: ce ar zice Isus in locul meu, ce ar face El si nu ce ar zice x, Y sau biserica ar fi de acord cu decizia mea?
Daca Hristos mi-a dat libertatea de ce traiesc ca o roaba?

2 comentarii:

corina spunea...

Draga Cella stii ce cred eu ,sa nu crezi ca ti se intimpla doar tie lucruri dinastea.Suntem destule asa.Deci ce cred eu:Stii... inainte ca noi sa il cunoastem pe Dumnezeu a avut lumea timp ca sa ne "umfle" cu de toate in firea noastra apoi acum cind L-am aflat pe Domnul trebuie sa ne "desumflam" adica Sa-l lasam pe El sa ne "desumfle".Uite pe mine ma ajuta foarte mult cartile sfintilor de acolo invat foarte usor cum lucrau ei virtutile.Apoi primesc si multa putere .De ce? pentruca de pilda zic:cum o putut omul asta sa se smereasca asa iar eu nu pot Doamne fereste?Iar raspunsul il primesc repede .Ia incearca si tu doar un lucru mititel sa faci si ai sa vezi ca poti.Parca te indamna ei aievea se roaga pentru noi Marelui Dumnezeu si ne dau putere.Eu citesc pe pr.Paisie Aghioritul nu ma mai satur de cuvintele lui.Si asa incet nu ma mai intereseaza ca am capul acoperit si imi strica freza.Ba chiar mi-am propus sa merg la sfinta biserica cit de multe duminici pot la rind cu acelasi rind de haine .De ce? Tocmai ca sa zica lumea no ia ui si la asta tot asa vine imbracata...asa incerc sa ma smeresc putin intelegi?dar stai sa vezi ca la deavolul nu-i place smerenia si atunci el ma umfla cu mindria ei acum trebuie sa ma rafuiesc cu ea si cum ?ca ma ingroapa.Dau fuguta la sfintii parinti sa invat ce sa fac cu mindria.Si asa incetut invat cum sa ma modelez cu ajutorul Cerului.Cella iartama ca te-am deranjat cu un asa coment lung dar asta am simtit eu acum.Iertare!

Cella spunea...

Corina, nu m-ai deranjat deloc, stai relaxata.
Cine imi spune care imi e libertatea? Hristos sau ce zice lumea sau altii?
Libertatea mea e data de El si o gasesc in El.
Libera fiind am invatat sa iubesc din toata inima, sa daruiesc ... pana atunci am facut din obligatie morala, am facut pentru ca ma obliga legea ...