luni, 26 aprilie 2010

pasiune?

Ma tot uit la David, L-am invidiat ca e numit om dupa inima Lui Dumnezeu. Adica cum Doamne? De ce el e dupa inima Ta? Ai uitat faza cu Batseba? De ce ma rog ... numa David e om dupa inima Ta? Nu au fost si altii ... care din punctul meu de vedere, au fost mai buni? Ce l-a facut, ma rog pe David atata de special?
Pasiunea? In zilele astea, Tu stii bine ca pasiunea e pusa langa sex si eu nu mai pot folosi cuvantul asta. Daca as trai cu pasiune, cine stie ce ar crede oamenii despre cum imi traiesc viata ... Desi, pana la urma, chiar nu-mi pasa ce cred ei despre mine. Alta treaba nu au, decat sa le pese de mine?
Dar, sa revin la David. Tu nu Il auzi ce spune? Tuna si fulgera in psalmii lui, ca i-ar omori copii la unii, ca i-ar face praf si pulberi pe altii, ca .... pfoailei ce idei mai are. Apoi, ma lasa cu gura casacata cand zice ca Il asculti, ca ii raspunzi, nu taie pe nimeni, nu da foc nimanui, se potoleste ... Nu Ti se pare ca e nepoliticos, nereverentios ... cam nesimtit ca sa nu mai ocolesc atata cuvantul?
Nu stiu de ce mi s-a inoculat ideea ca trebuie sa Te tratez reverentios, sa nu cumva sa fiu nepoliticoasa, sa te deranjez printr-un gest sau ceva ... si in acelasi timp sa ma adresez cu Tata. Pai ... n-are nici o logica. Nici una. Ori esti Tata, ori nu.
Cand nu-mi convenea ceva din ce zicea tata, replicam, comentam, plangeam, ma imbufnam, tranteam usile de te mirai ca mai stau in balamale, imi manifestam din plin supararea, ma certam cu el si el raspundea la intrebarile mele furioase, uneori cand isi dadea seama ca a gresit, schimba decizia, uneori trebuia sa inteleg ca are dreptate ... asta insemna ca dialogam, ca vorbeam, ca nu radea de pasiunea ce o puneam in trairile mele. Nu ma duceam in audienta la el, si nu imi pregateam un discurs plicticos si alambicat din care cumva el sa isi dea seama ca eu nu prea sunt de acord cu decizia lui.
Mi-i greu sa vin reverentioasa in fata Ta daca imi esti Tata. Mi-i greu sa fiu politicoasa si sa folosesc formule prestabilite si efectiv sa vorbeasca gura cand in mintea mea e furtuna ce ar spulbera cladirea bisericii si casa cat ai clipi. Daca nici Tie nu iti spun ce simt, atunci cui? Si sa iti spun ca acu as vrea sa ii faci praf pe X si Y ca atata m-au enervat si-s suparata si m-au nedreptatit ... constienta ca nu m-as atinge nici de un fir de par de-al lor si nici nu as zice nimic.
Numai ca mai e o problema Doamne, nu stiu de ce, dar cand ai ajuns la mine ai cam scapat vasul cu pasiune si .. mi-ai dat mai multa ca imi e greu sa traiesc "normal" si Tu stii ce greu e sa nu ma aprind la o idee si sa nu o visez, vizualizez, sa o fac sa creasca, sau in relatii sa nu pun totul? Si cand ma enervez e jale ... ca as exploda in secunda doi insa imi musc limba si buzele, uneori imi frang mainile numa sa nu zic nimic, ca as distruge ...
Uite, vezi Tu ... oamenii normali pot fi politicosi, ei nu sunt asa intrebaciosi si nu Te toaca la cap cu una si alta si nu li se nazare nu stiu ce idee ...
Dar, hai sa iti spun ceva. Nu-mi place de ei, mi se par plicticosi. Nu ard la nimic. Nu se aprind la nimic. E drept ca ma aprind si ard si ma prefac in scrum la idei, in relatii, in discutii. Dar, o iau de la capat. Si cu cei ca mine ... ii usor sa relationez si ei is tot asa ciudati ca mine.
Intr-un fel, ma simt ca David si nu stiu daca Tu zici ca sunt om dupa inima Ta, dar stiu ca Iti place de mine cand sunt sincera, cand iti spun ce ma arde, ce ma enerveaza, de ce imi e teama ... La inceput mi-a fost teama sa ma raportez ca si David, ma gandeam ca ma iei de guler si ma dai afara dinaintea Ta ... nu stiu unde ma puteai da afara, dar asa gandeam. Insa cand Te-am simtit langa mine si cand am realizat ca increderea in Tine se cladeste pe sinceritatea mea, ca sa nu mai spun ca imi dau seama cat de nesimtita eram cand imi alegeam frazele alea pompoase si incercam sa te impresionez cu un teatru ieftin in timp ce asa Ti-as fi zis vreo doua.
Numai ca s-a mai intamplat ceva. M-am schimbat de cand Te tratez ca si David. Nu ma mai simt ciudata, nu ma mai simt anormala, nu ma simt penibil ca ma aprind iar altii par a fi ghetari si nu inteleg ce e cu mine si ca ar fi cazul sa ma maturizez si eu ca ceilalti de varsta mea. Iar Tu, nu mai pari o prezenta impunatoare ce ma desfiinteaza in secunda doi, ce ma iubeste daca stiu sa vorbesc reverentios. Sunt fiica Ta, ma iubesti asa cum sunt, mi-o demonstrezi la fiecare pas si mi-o arati. Si, stiu ca unii imi zic ca-s cu capul cand le spun ca eu simt si la nivel fizic imbratisarile Tale, dar stii ceva? Ma distrez pe seama lor si intr-un fel mi-i mila de ei. Insa, ii provoc sa se lase atinsi de Tine, sa se lase imbratisati si asa ma distrez cand vad ca expresia fetei lor devine fixa si cam deduc ce-i in capul lor. Spitalul celor cu probleme la nivelul de sus, e la iesirea din oras si banuiesc ca in parcul ala cred ca mi-ar fi locul ... Oamenii maturi vorbesc de lucruri serioase ....
Vreau sa iti spun un secret Doamne. Daca maturizare inseamna sa devin plictisitoare si sa joc teatru ieftin ... mai bine ia-ma repede acasa ca cine stie ce prostii mai debitez. Daca maturizarea inseamna sa omor pasiunea cu care traiesc, atunci ... nu vreau o astfel de viata. Daca maturizarea inseamna sa nu mai pun intrebari si sa nu mai astept raspunsuri ... atunci n-o vreau ...

2 comentarii:

w.yvone spunea...

. Am fost răstignită împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu(Cella), ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
-asta da pasiune de viaţă Cella!ştiai că Pavel are urmaşi la Iaşi?!

Cella spunea...

Pavelica il cheama pe urmasul lui Pavel? =))
Mersi w.yvone - ai nume fain ales, nu stiu ce inseamna ... dar suna bine ;))