marți, 13 aprilie 2010

ce vreau?

Mi-ar placea sa stiu ce se va intampla cu mine, sa am siguranta ca ceea ce fac e bine, ca ceea ce decid e cel mai bine, ca ceea ce gandesc e corect, ca modul in care actionez e cel drept ... cu alte cuvinte sa am claritate, sa am siguranta. Insa nu o am, trebuie sa analizez, re-analizez. Sa framant ideile ... de multe ori ca sa iau o decizie dureroasa sau nu.
Doamne, am crezut ca va fi usor, ca viata va fi ca pe roze, ca imediat ce spun: Da, Doamne cred in Tine, Tu imi vei da claritate, siguranta ... ma vei transforma intr-un fel de Greuceanu - varianta feminina.
Insa au venit pachete intregi cu dureri, necazuri, tradari, pierderi, moarte la tot pasul, renuntari mari si mici ... si ca un copil mai mult sau mai putin rasfatat, m-am asezat in fund si urland am inceput sa intreb: De ce? Ce nu e bun? Ce am facut?
Nici un raspuns. Cerul tace, pare ferecat bine de tot ... Doar liniste ...
Imi analizez cuvintele, faptele ... ce ar fi trebuit sa fac? Cum ar fi trebuit sa ma comport, sa actionez, sa reactionez ... ?
Dar, acum am nevoie de Tine si Tu nu esti de gasit? Nu este program cu publicul in cer? Citesc de interventii spectaculoase in vietile unora insa se pare ca Tu ii tratezi preferential numai pe unii ... cu unii ai o placere deosebita de a-i chinui ... Normal ca eu sunt una chinuita acuma ...
Recitesc istoria lui Avraam, o istorie nebuneasca din punct de vedere uman ... si-a facut bagajul si a haladuit ani intregi, fara harta, fara sa stie ce va fi la urmatorul pas spre tara promisa. A asteptat pentru Isaac o gramada ... Si, dupa ce era marisor, Tu ii ceri sa il jertfeasca ... Insa, aici imi place de Tine. Si .. imi place si de Avraam ca are incredere in Tine, crede ca Tu poti face minuni, poti interveni specaculos.
Si David fugarit prin munsti, prin tot felul de pesteri decide sa se increada in Tine, nu in ceata ce il insoteste ... si e insotit de o ceata de barbati ce au sange fierbinte in vene ...
Uneori intervii spectaculos, uneori din punctul meu de vedere dramatic, uneori mi se pare ca ai inchis cerul, ca nu iti pasa ... iar eu vreau claritate, vreau siguranta ... si Tu imi ceri incredere, credinta ....
Am obosit de la atata urlat, plans, smiorcait ... am obosit sa ma lupt cu morile de vant .... Mhm ciudat, realizez ca esti langa mine, stii fiecare sunet ce l-am scos, fiecare lacrima varsata, stii tot ... cerul de fapt nu e inchis ... iar Tu esti aici ... si stii...
Ma copleseste dragostea ce mi-o arati ... si tac.
Voiam claritate, siguranta si am primit dragoste, am primit mangaiere, am primit pace, am primit putere sa merg inainte ... si am mai invatat ceva. Chiar de nu Te vad, aud, simt, chiar de cerul pare inchis, Tu esti aici, Stanca mea, ascunzatoarea unde pot sa imi linistesc inima tremuranda, sufletul trist si dezamagit ...
Cu Tine aici ... nu-mi mai trebuie nimic ...

Un comentariu:

vyky spunea...

"Ma copleseste dragostea ce mi-o arati ... si tac." (fain ar fi să lauzi iubirea Lui)
Dumnezeu vrea ca inima ta sa Îi aparţină Lui fiecare oră din zi, fiecare zi din săptămână, fiecare săptămână din lună, fiecare lună din an, fiecare an din viaţa ta !,iar cu Dumnezeu alături şi sprijinindu-te pe braţul Său poţi înfrunta orice îţi stă în cale.