joi, 29 aprilie 2010

blestem sau binecuvantare?

Ce e ala un tepus? Poate fi o boala din nastere sau ce apare mai tarziu, un prieten, o trasatura de temperament, un serviciu, o relatie, partenerul de viata, singuratatea, vecinii, neamurile .... si exemplele pot continua.
Tepusul asta are insa o caracteristica importanta si deloc placuta - nu e cu caracter temporar.
Uneori fac prostii mai mari decat mine si ... sunt mustrata de Domnul ... ma enervez si comentez, argumentez ... constienta ca imi ingreunez situatia si ca va actiona tepusul de-o sa simt ca mor, dar ... merg cu capul inainte ... efectiv dupa cum imi tuna mie.
Am ajuns sa fac distinctie intre pedeapsa si tepus. Pedeapsa fie ea interioara - cand efectiv imi spune Domnul sa-mi revin si pentru ca mi-am pus dopurile bine in urechi si cu toata incapatanarea nu renunt la ideile mele, atunci ... trimite El din exterior mijloace (pedepse) de a ma aduce pe drumul cel bun. ....
Si de ce e nevoie de tepus? Sa ma fereasca de mandrie ca pe Pavel? Sunt acuzata ca sunt mandra, cu nasul pe sus. Cand am auzit prima data asta ... cred ca ochii imi faceau in cap ca girofarurile si am intrebat cum a ajuns la concluzia asta. Explicatia m-a lasat si in mai mare soc: dupa cum mergi, vorbesti, actionezi, te raportezi la oameni ....
Am primit explicatia asta de foarte multa vreme si ... e ca un led ce ma aduce cu picioarele pe pamant cand cataloghez oamenii. Unii habar nu au ce gandesc, ce-i in capul meu, insa ... spun ca e jale cu mine de cat de mandra sunt. Dar, putini stiu ca mi-i o teama teribila de intalnirea cu oameni noi si asta nu cand sunt la lucru, unde zilnic vorbesc cu zeci, uneori sute de oameni ci cand sunt in privat. Daca nu le va placea de mine, daca o sa spun ceva gresit, daca o sa spun vreo prostie, daca ... efectiv n-o sa le placa de mine? Imi trebuie un pic de timp sa ii "citesc" pe oameni, sa vad cam cum reactioneaza, gandesc, vorbesc ... Insa, unora li se pare asta mandrie de da peste margini ... Cat despre mersul meu "mandru" - tata si mama sunt vinovati ca m-a invatat sa merg asa drept si m-au tot tocat la cap sa nu merg gheboasa si aruncandu-mi picioarele de parca m-as dezmembra si pana la urma s-a prins ceva de capul meu dupa cum se pare.
Am un tepus ce ma aduce cu picioarele pe pamant, e unul ce doare si doare tare ... si m-am rugat de multe ori sa mi se ia si ... nu s-a luat. M-am intrebat de ce mi s-a dat. Daca ma iubeste atata de mult asa cum zice, nu putea sa nu mi-l dea? Ooooo, atata mi-ar placea sa stiu ce tepus a avut Pavel .... insa el nu spune care ii e tepusul. Se spun multe, se speculeaza multe, insa Pavel lasa tacere peste acest aspect si asta ma ajuta sa gandesc ca amandoi avem acelasi tepus .... si pentru ca la amandoi ne plac complimentele si ne duce mintea pe amandoi, mandria ar fi un motiv bun pentru a primi cate un tepus.
Mi s-ar urca repede la cap autosuficienta, desteptaciunea, puterea, cine stie complimente mi-as mai face si gasi, unele le-as inventa ... si-as lasa pe Dumnezeu ca roata de rezerva, nu mi-ar mai folosi ... pana la urma, tepusul asta e asezat ca sa ma protejeze de mine insumi. Si suna atata de ciudat, adica sa ma protejeze de autodistrugere.
Gandind la rece, are logica. Analizandu-mi viata, imi dau seama ca de atatea ori actionez, constienta fiind ca imi fac rau si ca o sa sufar ... dar merg inainte. Insa, Tata nu ma lasa sa fac chiar cum imi tuna mie capul, ma iubeste prea mult ca sa ma lase sa ma autodistrug. Durerea ma inmoaie, ma sensibilizeaza, imi frange vointa .... ma ajuta sa nu ma mai cred superfemeie, ma ajuta sa imi reamintesc ca desi pare incredibila dragostea Lui in astfel de conditii, El ma iubeste si nu-i place sa ma vada urland de durere si zvarcolindu-ma insa nici nu vrea sa ma vada autodistrugandu-ma.
Tepusul asta pare a fi blestem si de cele mai multe ori asa il vad insa destul de rar il constientizez ca si binecuvantare ...

3 comentarii:

denisia spunea...

Cella, tare multe intrebari si ganduri te bat.

Spuneai ca ti s-a reprosat ca esti mandra, cu nasul pe sus. Oamenii slabi fac mereu asta; reproseaza, vad tot felul de ciudatenii la ceilalti.
Niciodata sa nu te lasi modelata de ceilalti, de anturaj, mediu...

Fiecare avem o personalitate, suntem unici, asa ca nu trebuie sa te ingrijorezi.

Daca ai curajul sa spui lucrurilor pe nume, nu mergi cu capul plecat si nu-ti iei "mutrisoara" de invins, nu inseamna ca esti mandra sau cu nasul pe sus.

Cella spunea...

Denisia, ... cartile mie imi aduc provocari. Am gasit una ce ma provoaca tare de tot. Se numeste "Tepusul in carne" R.T.Kendall, inca nu am gasit-o printata dar daca intri pe blogul de la treziti spirituale, apoi biblioteca o gasesti acolo.
Si cum mie imi place sa citesc ... provocarile si intrebarile ... vin cu duiumul ;)

kis spunea...

toti avem tepusuri dar daca le ingaduie Dumnezeu ele sant binecuvantare chiar daca nu intelegem uneori prezentul!