Sunt cateodata saptamani cand ma simt ca un sac de box si, saptamana asta ce se incheie cam asa a fost. Si se lasa cu o dulce si atata de amara pustietate ...
Urmaresc ce se intampla cu oamenii din Koreea de Nord, cu cei persecutati din lumea mare si am descoperit o serie de filmulete cu marturiile unui gardian ce a lucrat acolo. Deseneaza si descrie scene desprinse de neimaginat ca ar putea fi posibile ... .
Sunt mai multe filmulete in seria asta, insa nu am avut puterea sa le vad pe toate ...
Un baiat reuseste sa scape din lagar si iata ce povesteste cum si-a vazut fratele impuscat si mama spanzurata ....:
http://www.youtube.com/watch?v=9FZMwoY7DyM&feature=related
Din motive de securitate nu poate fi copiat codul.
Dar, mi-am adus aminte de Joni, de efectul povestii vietii ei in viata mea, asa ca am cautat ceva despre femeia asta ce sta de 44 de ani intr-un scaun cu rotile, paralizata de la gat in jos in urma unei scufundari pe cand avea 18 ani:
Da, Doamne am nevoie sa imi dai un zambet, sa faci o minune cu mine ca sa il am, am nevoie sa vii sa ma atingi si sa imi dai putere sa intalnesc alti oameni, sa imi aduci aminte ca sunt vie inca pentru ca Tu ai un scop cu mine si daca tot sunt vie macar ... sa traiesc.
Un comentariu:
cand vad ce credinta mare au unii oameni imi dau seama ce credinta slaba am, si ca Toma altadata vreau sa vad si apoi sa cred.
Dumnezeu sa ne intareasca credinta in EL!
Trimiteți un comentariu