e tot ce-Ti cer ...

O,Doamne ajuta-ma sa nu mint cand spun
Ca inima-n mainile Tale mi-o pun
Ca pasul prin lume doar Tu mi-L conduci
Iar eu las in urma doar lacrimi si cruci

Sa nu mint cand spun cat de mult Te iubesc
Si-n loc ca sa iert eu mai mult osandesc
Sa nu cant din buze ca DOMNUL E BUN
Iar inima mea sa nu simta ce spun…

Ajuta-ma Doamne sa nu Te transform
Din printul iubirii in orb cersetor
Si-n loc sa-ndraznesc ca un fiu de-mparat
Aleg doar roscoave si haine de-argat

Sa nu mint o, Doamne atunci cand rostesc
C-o viata intreaga dorind sa-ti slujesc
Lasat-am in mine deplin voia Ta
Rabdand talpa urii de lumea o vrea

Si chiar si bolnav si sleit de puteri
Sa las in viata adanci mangaieri
Sa nu pot avea doar un simplu sarut
La fel ca si-acel ce candva te-a vandut

Ajuta-ma Doamne sa nu uit mereu
Ca-n mana Ta Sfanta nimic nu-i prea greu
Si chiar daca lumea-i pornita pre rau…
Eu nu pot alege sa ocup locul TAU.

Poezie scrisa de Mariana Tranca

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/

un cadou

Un film ce l-am urmarit si mi-a placut, a fost Star Trek, pana si parintii ajunsesera sa se uite la el din cauza mea. Insa din toata actiunea aceea, imi placea procesul de teleportare. Intrau intr-un colt de nava si cineva dadea o comanda iar in cateva secunde era in locul cautat.
Sunt obosita, amarata, ... mi-i sufletul sfasiat din diverse motive si ajung ca un naufragiat ce efectiv se lasa dus de val, de furtuni, de brize .... nu mai conteaza ce vreau eu ... sunt in deriva. Sa lupt? De unde putere? Apoi realizez si eu ca e in zadar sa o fac ... Tot ce pot sa fac e sa ma linistesc ... sa nu ma mai agit ca un Pepsi si sa astept ajutor.
Cand renunt sa ma mai cred buricul pamantului, cand efectiv am pus vaslele jos desi nu stiu sa vaslesc, am renuntat sa ma zbat ca pestele pe uscat, am pus toate armele jos ... strig disperata dupa ajutor. Si El vine. In astfel de momente imi place sa imi inchipui ca ma teleportez. Am sentimentul ca sunt fluturele ce iese din goaca aceia urata si gretoasa .... si zboara liber ... Isi intinde frumoasele aripi si se lasa purtat de vant, scaldat in razele soarelui ... sufletul parca e plin de da peste, ... cu bucurie, speranta, pace ... Sufletul e fericit, inima e in extaz iar fata devine radioasa ...
In staulul din Bethleem se naste un copil. E un staul, adica o stana mai pe romaneste, cu iesle, oi, boi, magari, poate si capre, in nici un caz nu miroase a scortisoara, vanilie, fan proaspat cosit ci pute a balegar si transpiratie iute de animal iar paiele nu sunt din praf de stele. Dumnezeu alege sa intre in lume intr-un mod putin spus umil, saracacios. Trimite cadoul salvator intr-un mod neobisnuit.
Daca mi-ar spune: Cella, am de gand sa iti trimt un cadou. Cam ce ai vrea? M-as gandi si i-as spune. Pentru ca El e Dumnezeu, ma astept sa mi-l trimita frumos ambalat, sclipitor, un cadou enorm ca doar El detine toate bogatiile pamantului, nu? Apoi m-as gandi sa Ii fac si eu ceva cadou ... oare ce sa ii fac cadou?
Dar, Dumnezeu nu imi trimite cadoul in ambalaj stralucitor, nu vine un echipaj de ingeri ce canta pe nori, nu imprastie praf de stele ... ci apare un copil .... ce are nevoie de ajutor, ce trebuie schimbat, hranit, imbracat, ce tipa ca i-a intrat un spin printre scutece, caruia ii e frig ... Isi trimite darul cel mai de pret, darul salvator intr-un mod ce ma face pe mine sa cred ca El are nevoie de ajutorul meu, ca si eu sa pot sa Il ating, pot sa ii vorbesc, sa pot sa ma joc cu El ...
In lumea asta sofisticata si plina de de toate, ma simt ca o naufragiata ... o vreme eram pe pamant uscat, poate era o insula, poate era un continent ... nu-mi mai aduc aminte. Acum insa iar sunt pe pluta si furtuna poate porni in orice moment ... am obosit sa mai stau cu ochii atintiti in zare pentru ca deja ma simt ca Mohamed ce pleaca in pelerinaj la Mecca si are iluzii optice ... am obosit de atata zgomot de fond, de atatea indicatii ce se contrazic, de atatea maini ce ma trag in toate partile, de voci ce cred ca au dreptate ...
Doamne, nu mai am putere sa lupt, sa strig, mi-am aruncat vaslele ... nu mai am vlaga nici sa ma misc ...
Ajuta-ma! atat mai pot murmura ...
Si ca un fluture ies din starea aceea si zbor iar in jurul meu e cantec, e bucurie, e pace, e dragoste .... e Isus.
Cella ce dar ai vrea sa primesti? ma intreaba Tata.
Imi trec multe prostii prin minte. De fapt nu sunt prostii, sunt lucruri importante insa palesc cand analizez importanta lor comparativ cu Isus. Da, as vrea ... si lista o stiu cumva insa Tata, nu conteaza lista mea. Tot ceea ce vreau e sa sa stau cu Isus. Cu El am pace, bucurie, liniste ... si chiar de vin necazuri, chiar de ma simt ca o naufragiata, si nu am putere parca nici sa respir, cu Isus am pace chiar si acolo. Pentru ca in El mi-am gasit implinirea. Atat vreau.

imagine preluata de pe flickr.com

epava fericita

Era un vecin ceva mai departe de noi, mult mai mare ca mine ce dintr-o aventura care s-a dovedit "nebuna" a ajuns sa stea internat la nebuni. Dupa cativa ani de tratament i-au dat drumul acasa. Nu era violent decat cu maica-sa si numai daca ea era beata. In rest, era pasnic. Nu saluta pe nimeni, nu vorbea cu nimeni si daca era luat cu ziua la treaba, prefera sa stea singur.
Inca de cand eram mica, venea la noi cu ziua pentru diverse treburi. Era un om foarte muncitor, meticulos si tata avea baza pe el. Dupa ce s-a intors de la spital, tata nu prea mai avea curaj sa il ia. Ma intalneam cu omul asta pe drum si il salutam, ... imi era atat de mila de el. Fusese un om normal, vesel, un barbat inalt ... nu o frumusete insa un om harnic, la locul lui, il ducea capul destul de bine .... si ajunsese o epava.
La inceput nu spunea nimic cand il salutam. Insa nici nu imi era frica de el. Dupa o vreme insa a inceput sa raspunda la salut, apoi a inceput sa se lumineze la fata si ... dupa o vreme, saluta el primul. Ma distra ca vedeam cum s-a schimbat ... treptat ...
Socul mare a fost pentru parintii mei care in una din zile nu stiu unde plecasera amandoi si mi-au zis sa duc boii la apa. Aveau niste boi mari si frumosi iar eu nu ma vedeam de dupa ei si ... imi era cam frica de ei cu toate ca erau ascultatori. Insa in ziua aia parca inebunisera amandoi. Pana la fantana au tinut-o intr-un dans, au baut apa si inapoi ... mai du-i daca poti. Fugeau pana se terminau casele si iar la fantana. Eu parca nici nu existam.
Doamne, ce ma fac? Cum duc eu animalele astea inapoi? Parca au capiat astazi. Vecinii parca intrasera cu totii in pamant ... cand apare vecinu nostru. Ooof, altu nu ai gasit Doamne sa trimiti?. O sa salute, lasa capul in pamant, isi ia apa si-o sa plece si eu raman tot cu animalele astea ce azi au inebunit.
Numai ca omul isi lasa galetile la fantana, se duce si prinde animalele mele ce dansau. Ca la comanda astea se potolesc si mi le duce acasa, le leaga la iesle, inchide portile dupa el si pleaca.
Cand le-am povestit la ai mei nu isi credeau urechilor. El a facut asta? Vai baiatul asta nu si-a pierdut toate mintile. Inca mai judeca. Ceeeee, pe tine te saluta, vorbeste cu tine, zambeste? De cand?
Din cate stiam eu, vecinu murise insa am vorbit cu mama si mi-a zis ca e in viata insa ... ii e greu tare . E de varsta fratilor mei, mult mai mare ca mine ... insa dupa spitalizare efectiv il ocoleau oamenii. Il stiam si inainte de a se imbolnavi si il vedeam si acum, o epava de om ... o umbra ...
Din varii motive ajung si eu sa fiu ocolita de ceilalti, ajung o epava pentru o vreme sau mai multe, prinsa in sclavia fricii, banilor, oamenilor, rusinii, .... si exista o gama ce pare fara sfarsit de temeri ce ne tin sclavi. Isus vine sa aduca eliberare, libertate celor prinsi in multitudinea asta de sclavii, celor ce sunt sunt considerati epave, umbre, celor de care oamenii fug ... si lumea buna e scandalizata de comportamentul Lui. Un profet, lider nu poate sa faca asta, trebuie sa se comporte conform regulilor noastre. Numai ca Lui nu ii pasa de regulile noastre si se apropie de mine si incet, incet incepe transformarea mea. Ma transform cunoscandu-L pe El, vorbind cu El si lasandu-L pe El sa ma vindece. Nu ma transform urmand manualul de folosinta a Lui Isus.
Transformarea e personala, e o aventura a cunoasterii, e unica ... si fascinanta. Numai ca e "irationala, ilogica, nu ii pasa de nici o regula, de nici o convenienta". Dumnezeu nu joaca dupa regulile noastre, Nu e cum Il vad si limitez eu. El e Dumenzeu si ma transforma cum vrea El, nu cum vreau eu ...

Din epava, umbra, El ma transforma in printesa si ma face fiica Sa. Ma elibereaza de temeri, frici ce ma tineau paralizata si aduce eliberarea, iertarea, bucuria si pacea in inima mea.

nu vreau sa ma sinucid

Sunt mai multe modalitati de a te sinucide insa ma gandesc la: a-mi lua viata, a lasa lucrurile sa mearga in asa fel incat sa mor si o alta sinucidere e cea in care imi pierd speranta.
Dar cand toate merg de-a-ndoaselea, cand parca totul imi vine impotriva, cand prietenii dragi ma lasa balta iar mie imi crapa inima de durere, cand boala face ravagii in trupul meu si toti fug de mine ca dracul de tamaie, cand imi pierd slujba si nu-mi pot plati ratele, cand nu mai vad nici o cale de scapare si ma las atrasa ca de o vraja in pahar, in prafuri, in pornografie, in .... orice, ce sa fac? In cine sa mai cred? In ce? In bani? Nici o sansa ... se duc asa cum vin. In oameni? M-am lamurit si cu ei? In cei din familie? Te lasa si ei ... la un moment dat ... Atunci? In religie? Pfoai ... si acolo tot oameni sunt si unii sunt parca mai rai ca cei ce habar nu au de ea. Ce sa fac? Unde sa ma duc?
"Nu te teme. Eu sunt cu tine." Sa nu ma tem? Cine esti Tu, de esti cu mine? De fapt, cine esti Tu? Isus? .. De unde sa stiu eu ca pot sa am incredere in Tine? Cum sa o am? Si ce se va intampla daca am incredere in Tine? Ce sa fac ca sa nu pleci si Tu? Tu esti cu mine cand sunt in starile mele ce parca traiesc in gropile abisale, cand nu vad nici o luminita de nicaieri, cand totul in jurul meu se prabuseste, cand ma prabusesc in patimi, dureri, tristeti, depresii? Poti Tu sa faci ceva?
Poate Domnul vietii sa transforme viata mea? Poate sa aduca speranta si pentru mine? Poate sa schimbe dezastrul in care ma aflu intr-o viata victoriasa? Nu ma gandesc aici la averi, faima ci la o viata cu bucurie? Poate El sa fie cu mine cand ma simt ca o handicapata, urata, proasta, cand toti ma vorbesc de rau si am ajuns de batjocura si ceilalti numa nu ma mananca? Poate El sa stea cu mine cu mine cand ... nu sunt in stare de nimic?
Nu sunt singura ce a trecut pe aici, un barbat destept si faimos a trecut pe aici si ma uit la el ... si nu-mi vine a crede ce spune. E vorba de Pavel care spune ca a avut si el problema lui ce ii dadea mari batai de cap. El ii zice tepus, "De trei ori am rugat pe Domnul sa mi-l ia. Si El mi-a zis: "Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita." Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine. De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari, pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare." (2 Corinteni 12: 8-10)
Sa cred ce spune Isus. Sa cred ca El e cu mine cand totul mi se prabuseste, sa am incredere in El nu numai pentru viata asta ci si pentru ce urmeaza dupa moarte ... sa las speranta sa imi umple inima. Sa Il las pe Domnul vietii sa imi fie Domn. Sa imi las viata schimbata sia fie umpluta cu speranta, bucurie ...
Sa Il las pe El sa imi linisteasca inima si sa rad ca un copil ce nu are poveri pe umeri pentru ca i le poarta Tata. Sa mi se lumineze fata chiar de durerea rupe orice fibra in mine stiind ca nu sunt singura si ca alinarea vine ... sa nu duc eu poverile, necazurile. Isus e cu mine. Sa nu ma tem orice ar fi, orice s-ar intampla ...
Dar .... suna nebuneste!
Isuse, oricat de nebuneste ar suna, eu vreau sa nu ma sinucid ci sa Te las pe Tine sa imi schimbi viata, sa aduci bucurie in ea, sa schimbi inima mea plina de amaraciune, durere, tradari, patimi in una plina cu bucurie, pace, dragoste, compasiune. ... si cu ce stii Tu ca mai trebuie. Sa Te iau de mana si ca un copil ce merge cu Tatal Sau sa ma bucur de ploaie si sa dansam impreuna in ea, sa ne lasam scaldati in razele soarelui, sa alergam dupa fluturi, sa ne batem cu bulgari de zapada, sa radem pana ajung lacrimile sa ne curga pe obraji ...
Tu Cel ce dai viata poti sa aduci viata si in viata mea si Te rog sa faci asta. Am incredere in Tine si merg pe Mana Ta caci Te cunosc.

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/

incredere serioasa

De vreo cateva saptamani, in private, tot sunt intrebata ce e cu mine, de ce sunt trista, misterioasa, traiesc vreo drama, de ce imi gasesc numai defecte, de ce fac din cautarea asta dupa Dumnezeu o lupta intensa ca doar e o poveste ce tine toata viata si sa o las mai moale ca dau in fanatism ... si multe alte intrebari sau remarci.
Prima data am fost socata si am recitit ce am scris, nu gasisem nimic trist, melancolic ... nici o urma de dramatism ...
Vine Isus si imi spune despre Cel ce dragostea, imi spune ca El e Fiul Dragostei, imi spune despre cum pot ajunge si eu acolo, despre cat de mult sunt iubita, cum sunt iubita si ... am niste optiuni.
Sa ascult si sa spun ca sunt povesti din Evul mediu iar eu traiesc intr-o epoca ce a trecut de modern si sunt in post-postmodernism (nu exista acest termen in dictionar). Doar povesti de adormit copii, nu e pentru oamenii adulti si educati ca mine.
Sa ma entuziasmez de ceea ce imi spune Isus: wow ce fain! Da, si eu vreau ... ioi, ce fain e. Sa fiu in extaz azi si maine sa mai analizez si sa cad intr-un soi de depresie filosofica, .... ei, nu e chiar asa cum am crezut, apoi bucuria de ieri nu a tinut si azi ....
Doamne, ce fain ca ma iubesti asa. Da, vreau si accept aceasta iubire a Ta si cred in ea insa .... cand vin problemele si simt ca ma inec putin cate putin si cei din jur se leaga de mine deja nu mai e asa stralucitoare dragostea asta a Ta, deja .... e pentru labili emotionali, psihic, ....
Da, Doamne. Accept dragostea Ta si ea trebuie sa fie cu reguli si legi si amendamente si e o dragoste morala si reverentioasa, ca doar Tu esti Dumnezeu si nu poti sa ma iubesti cum gandesc eu in termeni umani ...
Dragostea asta e captivanta, o accept insa in limite Doamne, asa cum se cere normal, merg si in misiuni, dau si la saraci, ajut si eu pe cei din jur ... insa eu traiesc aici pe pamant si cred ca cu Tine pot face lucruri extraordinare, insa sa nu ies din decor, normal ...
Sau, efectiv sa cred cu seriozitate si asumandu-mi toate riscurile in ceea ce spune Isus si sa ma arunc nebuneste intr-o aventura a credintei. Isus nu-mi cere sa Il ador, sa il admir, sa ii aduc ofrande. El imi cere sa cred in El, sa am incredere in ceea ce spune El. Sa cred ca dragostea Tatalui, care e o dragoste cu pasiune, ce arde si sa cred asta, sa ma arunc in acest foc, sa ard in ea.
Poate ca pentru unii par trista, melancolica, misterioasa insa am decis sa ard cu seriozitate.

imagine preluata de pe http://www.flick.com/

BIG Impact lanseaza o invitatie

Cu cativa ani in urma, un prieten mi-a spus ca nu ar fi rau sa iau legatura cu una din liderele de la BIG Impact (Diana Bocsa) ca nu o sa imi para rau. M-am tot intrebat eu cu ce s-o fi mancand  asta si apoi ... ce e cu fata asta de ma rog trebuie sa o cunosc?
Am luat legatura cu fetele din retea, inca nu am ajuns la conferintele organizate de ele ... pentru ca la mine, toamna se numarara bobocii dar lidere ma provoaca sa particip. Nu pot sa merg nici anul acesta, insa ... m-am gandit sa pun afisul lor pe blog ca ... poate cineva nu are de numarat boboci acum toamna si asa cum spune si anuntul ... se anunta a fi intalniri ce transforma.
E o conferinta doar pentru fete si femei si ... mi-am amintit de conferintele la care am fost si cum se leaga relatiile intre noi, de serile de povesti ...
Diana Bocsa, Iulia Ghita, Laura Ples si Ioana Andra va asteapta cu mare drag la conferinta.

si mai multe informatii despre

Termenul  de inscriere s-a prelungit pana pe 1 septembrie 2010.

ireal in real

Traiesc intr-o imparatie reala, vizibila, vazuta in care am rude, prieteni, amici, colegi, vecini, relatii. Cu oamenii astia trebuie sa vorbesc - ca doar nu-s muta sau ciudata, trebuie sa aflu noutati, sa ma sfatui, sa discutam, sa planificam pe termen lung sau scurt, sa ne targuim, sa facem afaceri ... sa barfim, sa povestim cate in luna si in stele ... Si, trebuie sa vorbesc pentru ca ma intereseaza numele meu, renumele, reputatia, onoarea, oamenii sa ma vorbeasca de bine, sa am o imagine buna ....
Tot aici, ca sa traiesc am nevoie de bani si ca sa ii am si sa raman cat de cat un OM trebuie sa merg la lucru, sa studiez un pic piata, nu sa ma arunc la ce e mai scump si sa ma pacalesc, apoi ... magazinele sunt facute sa aibe marfa de vanzare si eu si altii ca mine sa o cumpere ....
Dar, ce ma fac cu inevitabilele probleme (mie mi se spune ca nu am probleme pentru ca nu sunt casatorita si apoi am timp berechet ca nu are cine sau ce sa mi-l ocupe) la servici, acasa, in relatii, de sanatate.
Incep de dimineata cu oamenii, banii si probleme,.... cand sa stau de vorba cu Dumnezeu? Si apoi, eu ma intalnesc cu El la biserica ... cand merg. El traieste intr-o lume invizibila, ireala, nevazuta. Si e cam greu sa le unesti pe astea doua ....
Isus e Domn. Da, asa e. Cuuuum? Domn a cui? A meu? Ce inseamna asta? Domn peste relatii, bani si probleme? Adica cam in tot ce priveste viata mea? ... Ce implica asta? Sa locuiesc in biserica ca sa ma intalnesc cu El tot timpul?
Oare cum ar fi viata mea daca Isus ar fi cu adevarat Domn in viata mea? Daca irealul ar fi real in mine? Daca prioritatile Lui ar deveni prioritatile mele? Daca as trata oamenii, banii si problemele din punctul Lui de vedere, cum ar arata viata mea?

bucurie de craciun

Nu e inca Craciunul, stiu. Insa, de dimineata ma gandesc la bucuria Mariei, Elisabetei si a pruncului nenascut Ioan ... apoi la bucuria ingerilor, a pastorilor, a Tatalui, a Duhului Sfant ... Cum ne apropiem de Craciun, cum parca ne cuprinde bucuria si parca nimeni nu mai e asa nesimtit ...  si gasim scuze si mai iertam ...  si facem cadouri  ... si cantam de ne sar capacele si umblam prin frig si ger ca sa colindam pe cei ce nu pot sa o faca sau ii asteptam cu ceai si cozonac. Dar azi? ... E zi de august si ... unde mi-i bucuria? Astept sa vina craciunul? Mi-i fata lunga si posomorata  ... si totu-i acru si amar .... totu-i plictisitor ...
Mi-am aruncat privirea pe fereastra si soarele e ascuns dupa casa din fata insa cerul parca e patat cu un rosu deschis trandafiriu ... parca e o pata mare de culoare ... si inima mi s-a umplut de frumusete, de maretie ... si sunt bucuroasa  ... fericita!!!
Citeam dimineata despre o minune petrecuta undeva in Franta, prin 1950. Un tata pleaca in pelerinaj cu fiul sau orb din nastere si ... la un moment dat fiul se opreste si spune: tata te rog sa te rogi pentru mine acum. Si tatal incepe sa se roage si cand deschide ochii, de uita la fiul sau care se uita in ochii lui si care acum vedea. Tatal il intreaba: ce s-a intamplat? La care fiul ii raspunde: ce bine ca sunt toti aici.
Aici, cu mine e Isus, e Tata, e Duhul Sfant si eu sa fiu trista, moroconoasa, uracioasa? Mai vin si momente de astea  ... ca sunt inca normala ... dar acum vrea sa cant  ...

sau

multumesc

Azi isi aniverseaza ziua de nastere un foarte bun prieten de-al meu si mi-a zis sa ma mai gandesc daca chiar vreau sa scriu despre el (asa e el modest). Pai el nu sie ca astept de ceva vreme sa ii fac asta. Chris draga, nu vreau sa te laud azi pentru calitatile tale artistice - asta or s-o faca altii. Azi vreau sa iti multumesc, .... pentru ca fara sa stii ai fost langa mine cand eram in cele mai negre perioade ale vietii mele si ai stat cu mine ..., ca ai avut si ai incredere in mine, ca ma ajuti sa nu las visele mele crete sa ramana doar vise si imi sufli in panze ca ele sa devina realitati chiar daca pentru asta muncesti si tu. Multumesc ca ma iei la scuturat in stilu-ti propriu cand eu o iau pe aratura, ca ma tachinezi cand sunt bosumflata si uracioasa sau machiavelica ... si lista mea e lunga insa pe celelalte o sa ti le spun face to face.
Mi-as fi dorit azi sa mananc o bucata de tort de la petrecerea ta insa ... din motive tehnice si obiective, nu pot ajunge dar, iti trimit un tort care o sa iti placa.

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/

Si pentru ca o petrecere fara muzica nu se poate .... m-am gandit prima data sa "vin" cu niste oameni pe care eu ii apreciez pentru pasiunea cu care canta si pentru schimbarile ce au avut loc in viata lor dar, nu am reusit sa iau legatura cu ei, inca.

Insa ... muzica tot am gasit.

La multi ani draga prietene.

printesa de vita nobila sau de tarana?

Imi place cand mai descopar cate ceva ... parca se mai face lumina in capul meu si e asa de bineeeeeee!
Unul din defectele mele, ca de altfel al tuturor, e cel al autodesfiintarii, autocriticii, autojudecatii si mama, mama cand intram la judecata  .... nu mai iesim nici cu pene, nici cu fulgi ... ceilalti sunt sfintii sfintilor pe langa noi, am manca numa tarana de cea mai prosta calitate ... ca si cum am fi intr-o competie de autodesfiintare. Azi, am inteles ca de fapt Isus nu vrea sa mai fac asta. Sunt iertata de orice am facut, nu e socat de prostia mea mica sau mare, de ce am spus sau gandit. Da, trebuie sa imi cer iertare, sa ma pocaiesc si sa merg mai departe. Nu trebuie sa raman la stadiul de autojudecata pana imi creste barba ....
Ce-a fost, a fost ... gata cu trecutul.
A fi om liber, om nou, inseamna sa nu mai incerc sa multumesc pe toata lumea, sa nu cumva cineva sa fie ofensat, sa ma tarasc pe burta ca sa ii plac lui X sau Y, sa ma imbrac nu stiu cum ca sa ma placa W, sa  ... sa ma fac pres pentru ca eu nu-s ca ei, nu am aceleai calitati, nu sunt asa desteapta, asa frumoasa, asa bogata, asa cu relatii, asa cu diplome si ... ca sa ma am bine cu toti ... las de la mine ... nu zic nimic, nu fac decat ce mi se spune si cum mi se spune ....
Apoi, asta ii viata? E un soi de viata competitiva in care urmaresc sa vad eu pe unde sunt si ... sa ma tot supun altora pe care ii cred eu mai mari si tari si ... no, asta e.
Dar, cine imi da mie valoarea? Si aici nu ma refer la cei ce nu isi stiu lungul nasului, ce habar nu au sa scrie si se vor mari sefi sau sunt filosofi .... Ci ma refer la faptul ca nu am incredere in mine si ma las desfiintata ... nu ma vad o valoare ... desi sunt.
Sau ... ca sa am atentia cuiva, cumva sa ii castig dragostea ii fac complimente, ii dau cadouri, ma bag in seama  ... Eu le numesc lipitori pe astfel de persoane si sunt primele de care vreau sa scap.
Sunt de vita regeasca, cereasca, nobila. Sunt o fiinta noua. Pentru mine lupta Leul din Iuda si Pastorul cel Bun. Ca sa ma scape de metehnele atat de bine lipite de mine ... uneori imi mai rupe cate-un os, ma lasa sa mai sufar, ma pune la colt ... si tot El e Cel ce ma panseaza, ma trateaza, ma consiliaza, imi repeta ca ma iubeste, ca sunt iertata, sa las trecutul sa fie trecut si sa merg mai departe.
Am oase rupte si la propriu si la figurat, am si cicatrici insa am dat trecutul deoparte si invat sa merg ca o printesa (ce comic suna), sa imi tin coloana vertebrala dreapta si am mai invatat de Isus pe langa dragoste, iertare, bunatate, ...  si de compasiune .... Compasiune fata de cei ce se cred mental eliberati dar care inca se mai tarasc si .... cand ii vad sa mi se tranga stomacul de compasiune pentru ei ...

rasu-plansu

Ieri, am avut treaba prin oras, si ca sa ajung mai repede inapoi la lucru, am luat un autobuz. Nu era aglomerat ca atunci cand pui sardinele in ulei, poate si din cauza faptului ca era mai dimineata. Undeva pe locurile din spate, era o doamna, cam de varsta mea, cu cei doi copiii ai ei.
Ultimele doua perechi de scaune din autobuze sunt fata in fata iar aceasta stimabila avea un bagaj pe care l-a asezat exact unde ar fi trebuit sa isi tina picioarele calatorul ce ar fi ocupat locul din fata copiilor ei.
Din aceeasi statie cu mine, a urcat un domn mai in varsta ce din nefericire s-a asezat pe acel loc si de aici incepe scandalul. Cred ca pentru cateva secunde nimeni in autobuz n-a scos un sunet, socati de ceea ce se intampla.
Tanara doamna incepe sa tipe la domn: "nesimtitule de ce m-ai deranjat ca sa te asezi? Nu puteai sa te asezi fara sa ma incomodezi? Si, acum tine-ti picioarel cum trebuie ca ma deranjezi cu bagajul." Langa domnul cu pricina era asezata o doamna in varsta  - posibil sotia domnului - care a incercat sa ii explice stimabilei ca nu e bagajul lui ci al ei si sa si-l tina langa ea ca il incomodeaza. "Nesimtitule, nu auzi? Sa lasi bagajul unde l-am pus eu. Esti prost? Nu auzi? Vai cat de nesimtit poti fi. Prostule!!!"
Bietul om atat a reusit sa articuleze: "Bine ca esti dumneata desteapta."
"Sa stii ca sunt desteapta. Mosneag nesimtit."
Pana la momentul asta, copiii nu au spus nimic. Insa cel mai mare crede ca ar trebui sa isi apere mama si cu acelasi tupeu ca si ea incepe sa se ratoie la domnul in varsta: "Sa stii ca mama mea nu e desteapta!".
Printre hohotele de ras ale tuturor din autobuz se aude o voce: "Se vede."

provocare provocatoare

Imi plac provocarile si uneori ma trezesc intr-o mare de intrebari ce mi le pun singura si ca sa aibe si capac provocarile mele, ceilalti se trezesc sa imi puna intrebari ca si cum ... ale mele nu ar fi suficiente ...
Dar provocarea cea mai mare, vine normal de la cine e Cel mai mare, adica de la Dumnezeu. Gasesc in Maleahi 3: 10 "puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare". Wow, sa Il pun pe Dumnezeu sa incercare, sa Il testez, sa vad daca ce spune e adevarat, daca ceea ce promite va implini .... asta da provocare.
Eu mi-as fi dorit sa fie un soi de hocus-pocus, numai ca eu habar nu aveam cine e Dumnezeu dincolo de notiune teoretica ... dincolo de istoriile palpitante din Vechiul Testament. Cu Isus era mai usor de inteles ca vorbea in termeni umani. Duhul Sfant ma baga in ceata, asa ca i-am zis ca Il respect si ... gata. Eu voaim sa fac teste nu sa Il cunosc dincolo de ceea ce stiam, voiam experiente ca pe vremea lui Moise .... nu sa ma apuc de invatat despre El.
Provocarea asta e o invitatie de a-L cunoaste pe Dumnezeu dincolo de fatada, de normal, de religios, de ritual, de legalism. Cand eu decid sa intru in aceasta provocare, El incepe sa se descopere, sa se reveleze .... si nu ma asteptam la asta ...
Nu cred ca nu mai vorbeste si azi. Nu cred ca semnele si minunile au incetat odata cu moartea apostolilor. Nu cred ca scrisoarea Lui de dragoste, adica Biblia, si-a pierdut valabilitatea. Nu cred ca Biblia e plina de povesti menite sa tulbure mintea oamenilor. Nu cred ca Biblia e plina de metafore si figuri de stil ce trebuie luate ca atare. Nu cred ca Dumnezeu a pierdut controlul asupra pamantului. Nu cred ca pe Gologota, Hristos a fost substituit cu cineva, drogat ca sa isi revina in mormant. Nu cred ca totul e o poveste de adormit copiii.
Cred ca dragostea Lui e cu mult mai mare decat pot eu sa cred si sa imi inchipui. Cred ca are puterea de a schimba, rasturna si provoca oameni si situatii si azi. Cred ca Christos s-a intrupat, a trait pe pamant, a murit, a inviat si s-a inaltat la cer. Cred ca Christos a murit pentru pacatele mele. Cred ca Christos e Fiul Lui Dumnezeu. Cred ca El poate sa vorbeasca si azi. Cred ca e mult mai vast, complex si minunat decat pot eu sa pot concepe sau imi pot imagina. Cred ca in momentul cand am acceptat sa ma las iubita de El si sa imi las inima sa intre in relatie cu El, dincolo de teorie, viata mea s-a schimbat. Cred ca El imi da bucuria de a trai, imi da libertatea de a trai bucuroasa, imi da puteri cand eu aproape ma tarasc pe burta. Cred ca sunt iubita, iertata, acceptata asa cum sunt si poate parea o nebunie si pot parea nebuna. Insa ... sunt o nebuna iubita si asta imi face zambetul sa se duca pana la urechi si sa stea acolo atarnat indiferent de vreme, de probleme ...
Nu cred ca Christos ma iubeste si a murit pe cruce si asta trebuie tratata ca o metafora sau o figura de stil. Nu, eu cred ca e reala dragostea Lui.
Cand am luat provocarea de a-L pune pe Dumnezeu la incercare, nu m-am gandit ca eu o sa fiu cea testata, cea transformata, cea ce-si va analiza viata in fiecare domeniu si sertaras ... insa viata mi s-a transformat intr-o aventura, intr-o poveste de dragoste din care nu vreau sa ies pentru ca imi place in ea.

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/

aleg libertatea

"Ai grija cum vorbesti, mergi, te comporti, gesticulezi, cu cine mergi, ....  si lista continua, ca sa nu intri in gura lumii si sa te comenteze. Sa nu mergi gheboasa, sa nu arunci picioarele ca baietii, sa iti tii mainile pe langa tine iar la biserica sa stai cuminte, sa nu te foiesti, sa nu vorbesti si sa te hlizesti, sa .... ". Deja ma sufocau toate regulile astea. Mereu intrebam: ce treaba are lumea asta cu mine? Eu ma bag in viata ei?
Una din femeile de care se temeau toti copiii de la scoala, nu era in nici un caz invatatoare, educatoare sau profesoara ci era cucoana preoteasa ce avea casa chiar langa scoala. Nimeni nu si-a primit mingea intreaga inapoi, sau ... orice obiect ar fi zburat peste gard. Daca iti era sete si te duceai la fantana, atunci avea si ea nevoie de apa si ... incepea .... valeu, iti trecea si de sete si de tot ...
Le-am zis parintilor ca ma cam scoate din pepeni femeia asta insa mi se spunea ca e o femeie in varsta ce trebuie respectata, ca a avut o viata grea, ca noi suntem copii galagiosi si mai gresim si noi. Numai ca oricat ma straduiam eu sa o respect, ei i se pusese pata pe mine si ... intr-o zi, in timp ce eram cu mama si inca vreo cincizeci de oameni, asteptand autobuzul vine aceasta femeie la fantana sa isi ia apa. Am salutat-o si mi-am continuat conversatia. Numai ca ea s-a apucat de urlat la mine ca-s o nesimtita, needucata, stricata ... si epitetele continuau intr-un ritm galopant .... Mama se uita la ea, la mine si nu-i venea a-si crede urechilor ca eu aveam dreptate cand ii ziceam ca femeia asta avea ceva cu mine. S-a apropiat, i-a zis buna ziua. Suparata i-a raspuns si a inceput sa ii zica de mine vrute si nevrute. Mama, cumva o opreste si ii zice ca eu sunt fata ei. Aaaah, scuza-ma am crezut ca e a altcuiva, am confundat-o ... Eu eram in culorile curcubeului ...
Si, intr-o zi ies din casa si dau nas in nas cu ea ... nu strigase la poarta, nici in curte ... intra asa ca la ea acasa. Ii spun buna ziua, nici nu imi raspunde si se ia de mine ... deja era prea mult ...
Stimata doamna, se pare ca uitati in curtea cui va aflati. Vreau sa va reamintesc ca sunteti in curtea mea si daca cumva nu va convine ceva, va invit sa vedeti cum arata poarta si pe partea astalalta si sa nu ne mai calcati in curte. Nu e nici o paguba. Nu am ajuns sa ma educati dumneavoastra, nu aveti nici un drept sa o faceti si nici o autoritate si mai bine v-ati schimba atitudinea fata de oameni. Halal femeie in varsta sunteti.
Oooooh, m-ar fi mancat de vie.
Ce era la gura ei ... mama mama. A incercat mama sa o potoleasca insa degeaba ... se istericase de numa. Nimeni nu ii vorbise asa si eu o mucoasa sa ii fac asta?
Intre timp a venit tata care nu isi credea urechilor. A incercat sa o calmeze insa ea ii dadea inainte ca eu seman cu bunicu, tatal mamei cu gura mare si nesimtita ...
Am rugat-o sa iasa afara din curte ca sa nu o dau eu ... Tata i-a zis ca daca nu vorbeste frumos in curtea lui nu mai are ce cauta .... Ooooh, cred ca daca putea, exploda. Cum? Domnu` Andrei, ii tineti partea acestei needucate?
Doamna, nu va suparati. Fata asta e a mea si educatia eu i-o dau, nu dumneavoastra. Nu e datoare sa ii fie frica de dumneavoastra si de nimeni si daca nu o tratati cu respect, va invit sa mergeti la dumneavoastra acasa. I-a spus pe un ton ce a calmat-o instant.
Dupa incindentul asta, raspundea la salut insa atat de rece ca m-ar fi inghetat.
Frica de oameni, de ceea ce vor zice unii si altii parca imi paralizeaza vointa, visele, atitudinile. Merg ca pe ace ca nu cumva X sau Y sa fie ofensat. Ironic e ca nici nu ii respect prea mult pe cei de care imi e atat de frica. Nici macar nu sunt din cercul meu si daca cumva ajung in ele ... urmand instructiunile, dezamagirea e enorma ...
Ma uit la Isus ca nu i-a pasat de multimea ce comenta, de farisei, de saduchei, de barfitorii ce ii urmareau orice miscare. Radio Sant era deschis non stop si se comenta la orice colt ca a intrat la Zacheu, ca in cercul lor de-acu e si Maria Magdalena si .... i se stie reputatia, ca vamesul Matei e printre ucenici. Ce soi de om o fi si asta? Sa ii spunem noi cine si cum sunt acesti oameni ...
Numai ca Isus ma indeamna sa fac si eu asta, sa nu ma las influentata de "gura lumii", de ideile crete sau intinse ale unora sau altora ci sa Il ascult pe El. Asta inseamna insa ... un fel de rebeliune fata de lume ... de a merge contra curentului ...
Dar, cum sa fac asta? Hristos mi-a dat libertate si El vrea sa traiesc ca un om liber si sa ma bucur de asta. Ma uit la Pavel care zice: "Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. (Gal. 2:20)". Daca Il las pe Hristos sa traiasca in mine si El traieste inseamna o viata noua, o viata fara frica, teroare de "gura lumii", inseamna ca iubesc ce iubeste Hristos, vorbesc ce si cum vorbeste Hristos ...
Nu am ajuns sa iubesc ca El, sa vorbesc ca El ... dar, sunt in proces de schimbare ...

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/brendaatje

fara frica

"Ai grija cum vorbesti, mergi, te comporti, gesticulezi, cu cine mergi si lista continua ca sa nu intri in gura lumii si sa te comenteze. Sa nu mergi gheboasa, sa nu arunci picioarele ca baietii, sa iti tii mainile pe langa tine iar la biserica sa stai cuminte, sa nu te foiesti, sa nu vorbesti si sa te hlizesti, sa .... ". Deja ma sufocau toate regulile astea. Mereu intrebam: ce treaba are lumea asta cu mine? Eu ma bag in viata ei?
Una din femeile de care se temeau toti copiii de la scoala, nu era in nici un caz invatatoare, educatoare sau profesoara ci era cucoana preoteasa ce avea casa chiar langa scoala. Nimeni nu si-a primit mingea intreaga inapoi, sau ... orice obiect ar fi zburat peste gard. Daca iti era sete si te duceai la fantana, atunci avea si ea nevoie de apa si ... incepea .... valeu, iti trecea si de sete si de tot ...
Le-am zis parintilor ca ma cam scoate din pepeni femeia asta insa mi se spunea ca e o femeie in varsta ce trebuie respectata, ca a avut o viata grea, ca noi suntem copii galagiosi si mai gresim si noi. Numai ca oricat ma straduiam eu sa o respect ei i se pusese pata pe mine si ... intr-o zi, in timp ce eram cu mama si inca vreo cincizeci de oameni, asteptand autobuzul vine aceasta femeie la fantana sa isi ia apa. Am salutat-o si mi-am continuat conversatia. Numai ca ea s-a apucat de urlat la mine ca-s o nesimtita, needucata, stricata ... si epitetele continuau intr-un ritm galopant .... Mama se uita la ea, la mine si nu-i venea a-si crede urechilor ca eu aveam dreptate cand ii ziceam ca femeia asta avea ceva cu mine. S-a apropiat, i-a zis buna ziua. Suparata i-a raspuns si a inceput sa ii zica de mine vrute si nevrute. Mama, cumva o opreste si ii zice ca eu sunt fata ei. Aaaah, scuza-ma am crezut ca e a altcuiva, am confundat-o ... Eu eram in culorile curcubeului  ...
Si, intr-o zi ies din casa si dau nas in nas cu ea ... nu strigase la poarta, nici in curte ... intra asa ca la ea acasa. Ii spun buna ziua, nici nu imi raspunde si se ia de mine ... deja era prea mult ...
Stimata doamna, se pare ca uitati in curtea cui va aflati. Vreau sa va reamintesc ca sunteti in curtea mea si daca cumva nu va convine ceva, va invit sa vedeti cum arata poarta si pe partea astalalta si sa nu ne mai calcati in curte. Nu e nici o paguba. Nu am ajuns sa ma educati dumneavoastra, nu aveti nici un drept sa o faceti si nici o autoritate si mai bine v-ati schimba atitudinea fata de oameni. Halal femeie in varsta sunteti.
Oooooh, m-ar fi mancat de vie acolo.
Ce era la gura ei ... mama mama. A incercat mama sa o potoleasca insa degeaba ... se istericase de numa. Nimeni nu ii vorbise asa si eu o mucoasa sa ii fac asta?
Intre timp a venit tata care nu isi credea urechilor. A incercat sa o calmeze insa ea ii dadea inainte ca eu seman cu bunicu, tatal mamei cu gura mare si nesimtita ....
Am rugat-o sa iasa afara din curte ca sa nu o dau eu ... Tata i-a zis ca daca nu vorbeste frumos in curtea lui nu mai are ce cauta .... Ooooh, cred ca daca putea exploda. Cum? Domnu` Andrei ii tineti partea acestei needucate?
Doamna, nu va suparati. Fata asta e a mea si educatia eu i-o dau, nu dumneavoastra. Nu e datoare sa ii fie frica de dumneavoastra si de nimeni si daca nu o tratati cu respect, va invit sa mergeti la dumneavoastra acasa. I-a spus pe un ton ce a calmat-o instant.
Dupa incindentul asta, raspundea la salut insa atat de rece ca m-ar fi inghetat.
Frica de oameni, de ceea ce vor zice unii si altii ne paralizeaza vointa, visele, atitudinile. Mergem ca pe ace ca nu cumva X sau Y sa fie ofensat. Ironic e ca nici nu ii respectam prea mult pe cei de care ne e atat de frica. Nici macar nu sunt din cercurile noastre si daca cumva ajungem in ele ... urmand instructiunile, dezamagirea e enorma ...
Ma uit la Isus si nu i-a pasat de multimea ce comenta, de farisei, de zaduchei, de barfitorii ce ii urmareau orice miscare. Radio Sant era deschis non stop si se comenta la orice colt ca a intrat la Zacheu, ca in cercul lor de-acu e si maria Magdalena si .... i se stie reputatia, ca vamesul Matei e printre ucenici. Ce soi de om o fi si asta? Sa ii spunem noi cine si cum sunt acesti oameni ....
Numai ca Isus ma indeamna sa fac si eu asta, sa nu ma las influentata de "gura lumii", de ideile crete sau intinse ale unora sau altora ci sa Il ascult pe El. Asta inseamna insa ... un fel de rebeliune fata de lume ... de a merge contra curentului ...
Dar, cum sa fac asta? Hristos mi-a dat libertate si El vrea sa traiesc ca un om liber si sa ma bucur de asta. Ma uit la Pavel care zice: "si traiesc, dar numai traiesc eu ci Christos traieste in mine si viata pe care o traiesc acum o traiesc in

computere, telefoane ...

Din cand in cand am nevoie de comedie si ... am cativa comedianti pe care ii urmaresc. Carl Harley e unul din ei ...

imitatoare sau transparenta?

In una din seri cand eram in misiune, dupa ce mi-am terminat treaba am urcat sus in hol si m-am intalnit cu unul din baieti (unul din oamenii, ce vede in certificatul lui de nastere, liniute in spatiile pentru numele tatii si al mamii). Era trist, desi incerca sa mascheze asta. L-am intrebat ce are si pentru ca erau multi in hol imi spune soptit: "Tu Cella, eu sunt asa de urat si prost de rade toata lumea de mine si nu ma accepta si se uita la mine dispretuitor?" Glasul ii devenise plangator ... iar inima mea s-a rupt in bucatele ..... Nu toata lumea il trata asa, e clar. Numai cineva la care el nu se astepta insa .... era suficient. Ne-am asezat jos si am inceput sa vorbim insa .... era atata de suparat.
E unul din oamenii cu o voce atata de faina si cand mai ia si chitara in mana ... deja eu sunt fascinata. As fi urlat la toti sa il aprecieze, sa ii vada valoarea insa ... nu e o solutie asta. Am gasit o chitara si l-am rugat sa imi cante. Bineinteles ca au venit si cateva ironii. Le-am raspuns ca imi va canta mie si nu lor, asa ca sa isi vada de drum ... A luat chitara si a inceput sa cante ... I-am facut semn lui Chris sa vorbeasca si el cu baiatul asta cu voce de aur. Mi-a cantat cateva melodii si deja oamenii nu mai treceau indiferenti, ... deja aveau preferinte ce le voiau si ei cantate ... Le-am zis ca acum imi canta mie ... lor, mai tarziu ...
Chris, impresionat de vocea lui i-a spus asta .... ma uitam la baiatul asta si efectiv am vazut cum se transforma ... cum incepe sa radieze. Stia ca imi pasa, ca tin la el, ca il iubesc asa cum e el dar cand a vazut ca il prezint si prietenilor mei ca o valoare ... inima lui a inceput sa se deschida ...
Vine Isus si imi spune ca ma iubeste, ca Tatal Lui ma iubeste si eu nu Il cred. Atatia ma dispretuiesc, nu am incredere nici in mine ... d`apoi in El? O sa ma lase si El intr-o zi, o sa se plictiseasca de mine, o sa ma abandoneze ... la fel ca ceilalti oameni. Insa El continua sa imi spuna ca ma iubeste si cochilia mea incepe sa se dezmembreze si sa accepte dragostea Lui si ... ciudat de tot, dragostea asta a Lui vindeca neincrederea mea, tradarile ce m-au pietrificat, ranile facute de altii si de mine ... si imi da valoare ...
Christos locuieste in mine si ... nu prea inteleg logic cum se poate asta ... imi anuleaza personalitatea? Imi  spala creierul .... ma robotizeaza? .... Doamne, ce se intampla?
Cella, Eu te iubesc .... nu iti anulez personalitatea, nu iti spal creierul, nu devii robot ... cand prietenii tai te iubesc iti anuleaza personalitatea, iti spala creierul sau te robotizeaza? Chicotesc gandin un pic mai mult. Normal ca nu ....
Dar Isuse .... Tu locuind in mine inseamna ca noi doi suntem una? Adica Tu dimineata bei cafeau cu mine, citim impreuna ... meditam impreuna, ramanem cu gura cascata admirand apusul sau rasaritul? Plangi, razi, mananci cu mine .... lucrezi cu mine ce am eu de facut .... mergem la lucru, la piata impreuna .... ? Nu numai .... ne intalnim dimineata si iti spun: Buna dimineata Doamne .... ci Tu esti tot timpul cu mine ... si cand eu ma enervez si cand sunt atata de suparata ... adica respiram impreuna, bem apa impreuna ... 
Tot ce sunt, fac, gandesc e in Christos .... si Christos e in mine .... wow!!!
Doamne, am inteles ceva azi ... ca sa fiu ca Tine, nu trebuie sa Te imit ci sa Te las pe Tine sa cresti in mine si eu sa devin transparenta, in asa fel incat oamenii cand se uita la mine, sa Te vada pe Tine ...

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/photolovepeace

o viata de moarte

Am crezut ca urmandu-L pe Isus voi avea parte de o viata de vedeta, banii vor curge ca la robinet si voi putea vedea lumea in lung si in lat, imi voi delecta gusturile cu orice soi de bunatati de pe tot mapamondul, voi vedea operele de arta, insulele luxuriante .... ma voi odihni intr-un hamac pe o plaja de vis si langa mine o formatie imi va canta numai mie .... voi avea succes profesional, voi avea o reputatie buna, pe cei voi pune mana va fi un succes. Orice vorba ce imi va iesi din gura, va fi una de duh ... numai ca viata mea nu arata deloc asa ....
Nu am devenit crestina pentru ca traiesc in Romania, pentru ca bunicii si parintii mei erau crestini ci pentru ca constient am decis sa Il urmez pe Christos si apoi am fost botezata. Ooooo, daca am fost si botezata de-acu binecuvantarile se vor tine lant dupa mine .... Crestin inseamna urmas al Lui Christos si, El numa o viata luxurianta nu a avut ... Umiliri, scuipari, acuzatii false, batai publice si nu orice fel de bataie, ironii, o cununa de spini infipta pe cap, .... rastignire ... ucenicii, adica prietenii Lui au disparut cu totii si stau pititi prin tufisuri si pe dupa colturi urmarind ce se petrece .... pana si Tatal pare a-L fi abandonat ....
Oooooh, adica asta e viata de crestin? Adica o astfel de viata ma asteapta? ... Dar daca Dumnezeu ma iubeste de ce sa sufar? De ce e atata rautate in lume? De ce atatea razboaie? .... De ce eu?  Adica urmandu-L pe El, devenind asemenea Lui Hristos am o viata de moarte?
Pavel le zice colosenilor (Coloseni 1:24) "si in trupul meu implinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, pentru trupul Lui" si la asta sunt chemata si eu ... Si stau si ma intreb: Pavel a avut parte de batai, inchisori, naufragii, interogarat de tot soiul de specimene de conducatori, dar eu ce suferinte am? El a avut parte de suferinte fizice si acum nu mai e persecutie, nu te mai asteapta Securitatea sa te bage la racoare ... sau la raxe X ca sa te "duci" repede ...
Alegand sa Il urmez pe Hristos, aleg de fapt sa inot contra curentului si suferintele sunt mentale sau psihice ... Si e mai usor sa te lasi dus de val si sa traiesti la fel ca ceilalti .... sa te pierzi in multime, la fel ca toata lumea insa .... e greu sa nu te ineci in paharul cu mai mult sau mai putine grade, sa nu te lasi robit de droguri, sa alegi sa te pastrezi pentru partenerul tau si doar pentru el (ea) si sa nu iti implinesti pofetele, dorintele si fanteziile cu oricine iti iese in cale, sa nu accepti compromisurile pentru bani, pozitie, inaltari in functie, sa spui adevarul chiar de te costa scump, sa ramai singur chiar si intre prieteni pentru ca nu te inteleg, te cred cam dus cu pluta .... sa fii izolat in mijlocul multimii, sa te lupti cu tine insati pentru a-ti pastra integritatea a ceea ce crezi ....
Dar se mai intampla ceva cu mine .... nu poate sa nu imi tresara inima cand aud de cei ce mor in lagarele din Coreea de Nord, de cei din Nigeria, nu pot sa nu plang cand vad documentarele cu femeile si fetele circumcise ale lumii arabe. Inima tremura cand mi se prezinta copile si femei violate si traficate, oameni ucisi cu bestialitate ... nu pot sa nu sufar cu copiii abandonati si uitati in orfelinate sau pe strazi si daca ajung la maturitate in certificatele lor de nastere in locul numelor mamei si tatii apar niste liniute ... cum sa nu mi se stranga stomacul de mila si compasiune fata de ei? Cum sa nu sufar cu cei din Pakistan acum cand apa le-a luat tot ce agonisisera ... si nu stiu ce boala a mai dat acum peste ei ...
Doamne, viata asta ca si urmasa a Ta inseamna o viata de moarte, moarte fata de mine, fata de ideile mele crete insa e o viata de biruinta. Si, moartea nu e ultimul Tau cuvant pentru ca Tu ai inviat si eu invii cu Tine ...
Mor cand iert pe cei ce nu merita, mor cand accept sa tac decat sa spun cateva imapoi, mor cand accept sa fiu jignita, nedreptatita, umilita .... si vreau sa tratez cu iubire pe cei ce fac asta asa cum invat de la Tine ...

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/123glenrose/2333012859/

am obosit sa fiu om mare ....

Cumva, tanjesc sa fiu mareata, sa devin mai buna, mai caritabila, mai profesionista, mai .... si imi doresc asta pentru ca mandria mea are nevoie de aprecire. Are nevoie sa se ridice deasupra altora, ca sa ii privesc cu superioritate mascata sau nu, sa ii judec cu sfidare si smerenie nesimtita pe cei ce nu se ridica la nivelul meu, sa ii dispretuiesc, injosesc fatis sau in moduri mult mai subtile insa cu efectul de a-i elimina din calea mea.
Dar m-a invitat Isus la o plimbare in doi. Invitatia e veche, numai ca eu preferam sa nu o aud pentru ca orgoliul ar fi fost afectat .... insa mi s-a acrit de propria fatarnicie, mojicie, smerenie fatarnica,  .... Incep sa ma judec pe mine in asa fel incat, nici cel mai abil judecator nu ar face-o .... si la fel ii judec si pe ceilalti ... cer imposibilul de la ei si de la mine ..... cer un standard de neatins, devin nemultumita de mine si de ceilalti, .... nu imi mai place de mine si nu imi mai place de nimeni ....
Doamne, mi-i jena cu mine ... teribil de jena si am nevoie disperata de ajutor ... scapa-ma de mine ...
Recunosc ca Te-am atins, ... insa nu ca am vrut eu ci ca Tu ai fost Cel ce cu indurare si har, Te-ai atins de mine ... Doamne, ce e rau cu mine? Mai e vreo sansa pentru mine? Din nou si din nou si din nou intru pe acelasi fagas ... in care eul meu isi cere drepturile ... . Recunosc ca sunt o rebela fata de Tine, ca pun mii de intrebari ironice sau nu si ca vreau raspunsuri  ... si vreau sa imi raspunzi, nu Iti recunosc autoritatea, ... nu am incredere in Tine .... Doamne ... simt dragostea Ta si mi-i greu sa Te iubesc ... Abandonez .... nu mai pot asa .... simt ca ma rup in bucatele .... Sunt disperata, am nevoie de ajutor de la Tine!!!! Scapa-ma!
Ma inviti sa redevin copil ... . Nu sa dau in mintea lor, ci sa am increderea lor, sa nu mai traiesc in trecut si sa il las cu durerile lui sfasietoare in Mana Ta, iar viitorul ... nu-mi apartine. Tu vrei ca eu sa ma bucur de clipa asta, de ceea ce Tu imi dai, sa ma bucur ca stau de vorba cu Tine, sa ma bucur de iertarea ce mi-o dai acum, sa Te las sa ma iubesti ACUM, sa alerg fericita constienta ca sunt iubita, protejata si nu de cei de la garzile de corp ci de Tine, de ingeri ... Copiii recunosc ca nu stiu, nu le e jena sa spuna ca nu stiu ... insa mie mi-i greu sa recunosc asta. Ei vin cu incredere ca sa fie ajutati .... , pun intrebari sincere si fara ascunzisuri, fara sa incerce sa te traga de limba ....
Ca un copil obosit vreau sa ma asez in poala Ta si sa Te las sa ma mangai, sa imi stergi lacrimile, sa imi pansezi ranile, sa ma reasiguri de dragostea Ta, sa te las sa imi soptesti cat de draga Iti sunt .... sa adorm in bratele Tale, .... sa vorbesc cu Tine despre Tine, despre mine .... vreau sa redevin copil. Am obosit sa fiu om mare .... am obosit sa cred ca stiu multe, sa cred ca sunt buricul pamantului si sa ma lupt pentru a-mi pastra titlul asta ....

imagine preluata de pe http://www.flikr.com/

Halleluia ...

sunt sau nu sunt libera?

Am prins putin din sistemul comunist si legile lui de eticheta si uniforma in scoala. Numai ca nu imi placea uniforma si incercam sa ii imbunatatesc aspectul. In clasa a II-a am devenit pioner si puteam purta fustita plisata neagra. Insa ... era un intreg arsenal la pachet cu fusta asta: bluza alba sau albastra, cravata, cureaua cu stema, chestiile alea galbene (nu stiu daca trese se chemau) ce se prindeau pe umar ... am fost comandant de grupa, o vreme de detasament si putin si de unitate ... snururile alea delimitau clar cine si ce erai ... si sa nu uit de nenumaratele insigne pe care Doamne fereste sa le pierzi.
Aveam mai multe fustite din alea negre si plisate de la verisoarele mele, asa ca imi luam un pulovar (oricum nu erau decat gri sau maro) si o geaca pe deasupra si ... asa apaream la scoala.
Numai ca intr-o zi, era ceva serbare si ... nu avea cine sa duca steagul. Trebuia neaparat cineva in uniforma. Si nu orice uniforma, ci cea de pioner. Invatatorul m-a luat sa fac eu treaba asta insa a ramas socat sa vada ca de fapt eu incalcam regulamentul vestimentar. Am dus steagul ... asa solemn cum cerea protocolul insa mi-a spus ca nu trebuie sa se mai repete aceasta situatie. "Ehhaaa, s-o creada el"
Peste tot sunt reguli de conduita, reguli de comportament, protocoale peste protocoale si iar protocole si legi si amendamente si anexe la ele ... Intr-o oarecare masura le inteleg rostul insa cand ele ma obliga sa imi ingradesc gandirea, sentimentele, imaginea de ansamblu ... cand pana si bucuria trebuie sa fie dupa legi si regulamente ... deja pe mine m-a pierdut.
Sunt o fire vesela si de aceea sunt catalogata repede neserioasa si prea hlizita insa nu pot sa fiu serioasa prea mult .... ma apuca depresia.
Eram in vizita la o manastire si am vrut sa intreb ceva o calugarita. Nu mi-a raspuns iar eu am dedus ca nu m-a auzit asa ca m-am luat dupa ea, repetand intrebarea. A venit repede o alta si m-a luat rapid la zor ce vreau si sa o las pe cealalta in pace ca nu are voie sa vorbeasca. Amandoua erau sobre si reci si serioase. Ma uit in biserici si mereu mi se spunea ca trebuie sa fim seriosi ca suntem in prezenta Lui Dumnezeu. Bineinteles ca intreb: Lui Dumnezeu nu ii place sa fim veseli si sa radem? Ba da, insa nu aici cand ne intalnim cu El. Pai si El zice ca e cu noi tot timpul, cand voi avea timp sa rad? Sssst, fii serioasa!
D`apoi eu nu mai inteleg nimic. Hristos se intrupeaza si spune ca a venit sa implineasca legea si sa ne faca liberi. Prin El, putem ajunge la Dumnezeu Tatal, prin El avem libertate, El ne e prieten, Duhul Sfant ne invata cum sa traim in libertatea ce ne-a dat-o El.
Eu cand ma intalnesc cu prietenii mei ne imbratisam, ne pupam si suntem atata de bucurosi ... iar cand ma intalnesc cu Isus trebuie sa fiu serioasa? Ce fel de prieten e Isus? Asa prieten nu vreau ...
M-am intalnit cu Isus si am decis sa accept sa fim prieteni si sa fiu libera, libera de legi, regulamente, amendamente si anexe la ele. Vreau sa seman cu El, ca El iubeste diferit de cum o fac eu ... Eu sunt egoista si incapatanata si daca ma enerveaza cineva ii arunc cateva ironii de acea persoana cu greu mai deschide gura ....
Vreau sa seman cu El asa ca Il studiez cum vorbeste cu oamenii, cum II asculta, II trateaza, II ajuta .... vreau si eu sa fiu ca El, sa ma bucur si eu ca El de relatia cu cei din jur, sa fiu fericita ca El. Cu El, viata seamana cu o aventura insa nu e o aventura legalista ci una ce te tine cu sufletul la gura ... si imi place.
Mai am de invatat sa fiu ca El ... mai sunt multe de schimbat insa de cand am devenit prieteni vad ca m-am schimbat ... iar zambetul meu se incapataneaza sa ramana agatat pana la urechi pe fata mea ...
Ma incapatanez sa ascult ce spune Isus despre libertatea ce o am de la El (Ramaneti, dar, tari si nu va plecati iarasi sub jugul robiei. - Galateni 5:1). Adica, toate legile astea ma faceau roaba, ma tineau legata ... si El, implinindu-le pe toate m-a scapat de ele.
Am un Prieten diferit, special ce mi-i drag tare ... relatia cu El e-o aventura plina de bucurie!

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/peculiarpics

Sunt aici!

Inca de mica am stiut de Isus, de Dumnezeu Tatal si de Duhul Sfant, stiam ca ei trei sunt Trinitatea. Am crezut ca Dumnezeu Tatal e seful, Isus e cel ce executa insa ce rol are Duhul Sfant ... nu prea pricepeam ce treaba are El acolo. Poate isi dadea si El cu parerea ... sau Isus fiind si om si Dumnezeu nu se mai putea misca asa repede si atunci intervenea Duhul Sfant ...
Imi placea de Isus mai ales ca Il putea vedea prin prisma umana. Na, pana la urma stie si El ce inseamna sa fii om, sa te doara capul, sa te lovesti si sa ai vanatai .... de Sef imi era frica si ... greu sa cred ca ma iubeste iar pe Duhul Sfant ... Il ignoram, neintelegandu-i rostul. Stiam versete despre toti trei, stiam povesti istorii ce se legau intre ele, am auzit cum cunostintele mele spuneau despre ce experimentau ei cand se intalneau cu Isus si ma intrebam daca nu sunt oleaca cu capul ....
Pana la urma .... povestea lor seamana a basm si un alt basm ce mi-a placut a fost cel al lui Ulise. Ce tot vorbeau ei ca s-au intalnit cu Isus, ca simt ca au primit pace, ca sunt iubiti .... par inca normali numai ca sunt prea bucurosi ca sa ii trimiti la nebuni ... nebunii au crize iar astia sunt bucurosi tot timpul ...
Cum sa Il intalnesc si eu, unde, cand? ... Stiu ca a murit pentru mine, stiu povestea de la cruce, stiu ca e viu insa oamenii astia zic de ceva mai mult de atat ... si, recitind Biblia descopar ca Isus spune ca vrea sa fim prieteni, vrea sa aibe o relatie cu mine, vrea sa Imi fie frate si eu sa ii fiu sora ... Seamana a relatie apropiata, intima ....
M-am uitat la cei din jur sa vad ce fac ei .... sa mergi la biserica, sa fii cat se poate de serios si sa nu te hlizesti la predica si sa asculti, ... de rugat cu voce tare se rugau numai uniii .... sa canti ... sa respecti niste reguli ale comunitatii ... Numai ca nu ma apropia nici un ritual din asta de Isus ... si cum sa ma iubeasca Isus cand eu comentam regulile, comentam ce spuneau unii si altii .... puneam intrebari ce ii incuiau pe mai mari si eram considerata rebela si asta ma ducea mai in hau ....
Tata, fiind unul din capi si-a luat portia de comentarii si intrebari cu varf si indesat .... a trebuit sa imi explice ca nu regulile ma duc la Isus, ca e numai o conduita umana .... si eu trebuia sa ma intalnesc cu Isus.
Daaaa, usor de zis. Unde Il gasesc pe Isus? Ar trebui sa mor ca sa ma duc in cer ca sa vorbesc cu El, nu?
Nuuuuu, stai ... Biblia zice ca  Isus e aici. El e si Dumnezeu, adica Duh ... iar eu nu vad duhurile .... adica as putea sa vorbesc cu Isus ... dar e ciudat sa vorbesc cu El. Ce sa ii spun? Cum sa ma adresez? Domnule Isus? Stimate Isus? Suna ciudat .... El spune ca vrea sa imi fie prieten, frate si la prietenii mei nu ma adresez cu domnule, stimate sau alte politeturi sofisticate ....
Isuse ... stiu ca esti aici, adica vreau sa probez ca esti aici .... asa zice Biblia si eu am decis sa cred asta. Numai ca nu ma multumeste sa cred fara sa probez si Tu stii ca eu sunt curioasa ... Isuse, stiu ca ai murit pentru mine si sincer, eu n-as fi facut asta pentru mine ... adica chiar nu vad de ce m-ai iubi .... Te-ai gandit bine?
"Pentru ca te iubesc"
Ma pisc sa vad daca dorm sau sunt treaza ... oricum nu vorbesc cu voce tare ca sa nu ma duca cei de acasa la nebuni insa .... sa aud in gandurile mele pe cineva vorbind ...
"Da, Te iubesc! Eu iti spun asta."
Isuse ... dar ce-ai gasit la mine de iubit? Sa fim realisti Tu ma stii mai bine decat ma stiu eu ....
"Natura Tatii, a Mea si a Duhului Sfant adica a Trinitatii e dragoste. Noi nu putem sa nu te iubim."
Dar ok, inteleg ca ma iubesti .... insa sa mori pentru mine?
"Cella, ca sa te impac cu Tata am murit Eu si am facut asta pentru ca te iubesc"
Lacrimile incep sa se ridice si parca s-au asezat in gat .... Inima bubuie de parca ar exploda ....  si incet lacrimile incep sa curga pe fata uitand sa se opreasca ....
"Ma auzi in gandurile tale pentru ca Duhul Sfant e in tine, e trimis de Tata, de sefu cum ii zici tu. Insa vezi tu, Noi nu avem o ierarhie cum crezi tu. Nu e unu sefu si ceilalti executantii."
Isuse ... as vrea sa Te iubesc insa nu stiu cum .... ce sa fac?
"Lasa-ne sa te invatam noi despre dragoste, da?"
Si incet, incet dragostea mea pentru voi va creste?
"Nu"
Nuuuuuu?
"Tu vei creste in cunoasterea noastra iar dragostea e cea care largeste locul pentru cunoastere. Vei crede ca a crescut dragostea insa de fapt ... nu e asa. Lasa-ne sa te iubim, nu te mai strofoca atata sa faci tu ceva ... stai linistita, stai de vorba cu noi".
Isuse, nu pleca. Nu vreau sa ma lasi singura. Acum dupa ce Te-am cunoscut nu vreau sa pleci ... Nu vreau sa Te pierd.
"Eu sunt totdeauna cu tine. Nu uita: Duhul Sfant - cel caruia tu nu ii vedeai rostul e in tine, e trimis de Tata ca sa iti spuna de Mine, de El. Si nu esti singura niciodata. Chiar daca nu vei mai simti nimic ca acum, chiar daca o sa fie furtuna in inima si mintea ta, Eu sunt cu tine. N-o sa te las singura niciodata. Orice s-ar intampla.
Sunt aici!"

Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/benheine

baie de si in dragoste?

Iubesc anumiti oameni pentru ca imi place de ei, pentru ca ceva din ei ma atrage. De unii imi place si cred ca si lor le place de mine. Pe unii ii iubesc si cand nu merita si cand ma enerveaza de numa, cand gresesc de parca mintea le-a plecat in concediu, cand parca numai invers se comporta. Pe unii ii iubesc ca nu am incotro.
Dar de la toti am asteptari, ma astept sa ma iubeasca, uneori le cer asta deslusit sau voalat ... Unii ma iubesc pentru ca nu incotro, unii pentru ce sunt, unii pentru cum sunt, unii numai ma accepta, unii nu ma suporta, unii sunt decisi sa nu ierte niciodata .... relatiile par a fi un soi de targ cu asteptari, cereri ... daca asteptarile nu sunt pe masura ... dragostea incepe sa scada sau devine oficiala, rece .... distanta sau dispare ...
Vine Isus si imi spune ca Tata Lui e Dragoste, adica natura Lui e dragoste, adica El ma iubeste si nu poate sa nu ma iubeasca. Nu ma iubeste ca o merit, nu ma iubeste ca sunt cu parul lung sau scurt, ca am ochii de culoarea vantului turbat, ca pot sa vorbesc, gandesc, scriu, conexez lucuri. El ma iubeste. Punct.
Dar Isuse, stai asa ... Adica Tatal Tau nu are nici o asteptare de la mine? Nu se asteapta ca eu sa respect niste legi, reguli sa ma comport stiu eu cum, nu e un cod ce trebuie respectat, niste protocoale .... chiar nu e nimic ascuns aici? Adica El ma iubeste asa fara ca eu sa fac nimic? Adica El ma iubea si cand eu habar nu aveam de El? Si cand eu ca nesimtita il tratam cu indiferenta? Si cand Il judec si ma cred buricul Universului? Si cand dorm? Si cand ma imbufnez si numa frumos nu vorbesc? Pai ... n-are nici o logica dragostea asta, stii?
Cella, Tatal meu e dragoste. Asta e esenta Lui. Asa e El. Tu uiti mereu ca esti om si ca El e Dumnezeu, nu Il poti intelege pentru ca esti limitata .... Dar, mai mult de atat, nu Il iubesti si nu poti concepe o astfel de dragoste pentru ca nu Il cunosti si nu ai incredere in El.
Isuse, cum adica nu Il cunosc? Ce vrei sa spui? Tu stii destul de bine de cate ori merg la biserica, ca stiu versete, ca respect si eu regulamente, legi si protocoale, ca stiu melodii despre voi, despre cat de buni sunteti ... apoi sunt atenta la predici, incerc sa fiu buna ....
Dar simti dragostea Lui? O accepti? Te lasi invaluita in ea?
Haaah? Pai nu ti-am zis ca da, o accept ca ma iubeste si eu respect legile, .... amendamentele ...
Cella, ce vorbesc Eu si ce zici tu .... tu asculti ce zic Eu?
Da.
Nu. Tu nu asculti. Doar ai impresia ca asculti. Treci totul prin filtrul tau uman si crezi ca noi avem asteptari de la tine si crezi ca te vom iubi daca cine stie ce faci tu. Dar, nu ne intereseaza asta .... vrem sa te lasi invaluita de dragoste ... Sa iti explic asa mai pe intelesul tau. Te duci la mare si dupa vreo doua zile oricine va sti ca ai fost la mare pentru ca vei fi bronzata, da?
Nu-mi place la mare, ma simt ca un pui la rotisor.
Era un exemplu .... iar o iei inainte si nu asculti. Deci, cand mergi la mare faci baie de soare, da? Lasi soarele sa te vada, sa te incalzeasca, vantul vine adiind si pare ca racoreste pielea ta in timp ce ea pare ca roseste de atata dragostea din partea soarelui. Asa e si cu dragostea Tatalui Meu, asta iti zic Eu ca tu nu accepti. Sa lasi dragostea Lui sa te invaluie, sa faci baie in dragostea Tatalui Meu.
Cuuuuuum? Dar, nu stiu sa inot.
Cella nu ti-a cerut nimeni sa inoti, nu-ti fie grija ca nu te ineci in dragoste, nu mori inecata in ea. Las-o sa te invaluie, sa iti intre prin fiecare por al tau, sa iti mangaie fiinta, sa patrunda in inima .... lasa inima sa ajunga la dragoste. Nu mai pune cu mintea bariere ... ti se usuca inima ca o pruna ... esti stafidita pentru ca mintea ta nu poate concepe dragostea fara asteptari si cerinte.
Mhmh ... sa fac baie in dragoste ... ca si cum as face baie in apa .... sa las dragostea ....  si nu asta conditionata a noastra sa intre in mine, prin mine .... baie de dragoste ... baie in dragoste ... Accept Isuse. Te cunosc pe Tine si vreau sa Te cunosc si cu inima, vrea sa las inima sa iubeasca ... vreau sa ma las iubita cu aceasta dragoste atata de diferita de a noastra.

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/richardmayston

Tatal Lui Isus

Dumnezeu e bun, e drept ... El e bun saracu ... iarta si pe cei buni si pe cei rai, ei nu chiar si pe cei rai-rai ... Ii trateaza diferit pe oameni, in functie de cat de mult se strofoaca sa ii fie pe plac ... logic, nu? Adica, daca te chinui sa respecti legile date de El, daca nu furi, nu minti, nu te droghezi sau nu fumezi, nu iti schimbi partenerii de viata sau pat, nu injuri urat, nu dai in cap la nimeni, nu bei ca un porc (sau ca o .... nu stiu daca exista termen si pentru femei), daca nu iesi din tiparele stabilite pentru oamenii buni si morali.
Are mila si de cei ce s-au nascut cu deficiente si ii iubeste un pic si pe ei. Na, si pe debili si pe nebuni si pe retardati ... si pe cei cu coeficient de inteligenta mai mic trebuie sa ii iubeasca. Cred ca se cam chinuie sa ii iubeasca ... dar, El ii poate iubi ca doar e Dumnezeu ...
II accepta cumva si pe criminali, hoti, curve, prostituate, traficantii de droguri sau carne vie, violatorii, mincinosii, adulterii, haimanalele ... insa nu are cum sa ii iubeasca ... are El diverse catalogari si nivele de dragoste ... ca nu are cum sa ma iubeasca pe mine la fel ca pe ei ... nu e drept, sa fim realisti.
Dar, ma uit la unii ce au o viata frumoasa, la unii ce se sacrifica, la martiri si ma vad minuscula, recitind scrisoarea Lui de dragoste realizez cu o vinovatie crescanda ca nu merit sa fiu iubita, iertata, acceptata ... si stau de vorba cu Isus ce imi povesteste de Tatal Lui.
Cella, Tata nu e asa cum crezi tu ... lasa-ma pe Mine sa iti spun despre cum e El ...
Tatal Lui Isus ma primeste pe mine, fiica risipitoare. Si, m-as fi asteptat sa ma pedepseasca, m-as fi asteptat la penitenta, la perioada de redresare, la o viata de sluga si nu in casa ci ori la animale, ori undeva cat mai departe de El ... numai ca El ma ia in brate si nu-i pasa ca put a minciuna, a tradare, a neascultare, a revolta, a ganduri deocheate, a falsitate, ca ironia pare sa imi curga prin vene, ca ochii arunca fulgere .... si ca am venit la El ca behaiam de foame si puteam teribil si ca mi s-a acrit de haituili .... Nu ii pasa ca sunt zdremturoasa, ca oamenii arunca cu pietre in mine si arat ca iesita de la nebuni ... Ma cuprinde in bratele Sale si ma tine aproape de inima Lui ....
La inceput ma tin batoasa ... orgoliul meu nu poate accepta ca pot fi iubita, astept sa ma pocneasca, astept sa isi schimbe dispozitia, ..... nu cumva e o smecherie aici? .... "Aduceti inelul si haina ..... voi taiati vitelul, voi chemati cantaretii, voi ... pregatiti sala de bal, voi ... pregatiti tortul acela preferat de Cella mea, voi pregatiti-i camera asa cum ii place ei, dupa petrecere va avea nevoie de un pat odihnitor, ... voi dati sfoara in tara ca fata mea s-a intors acasa, pregatiti-va de petrecere ... sa cante muzica ... hai baieti ..... "
Tatal Lui Isus e total diferit de ceea ce stiam, mi-am imaginat, de Dumnezeul pe care mi-l faurisem, aurisem eu. Dragostea Lui e socanta, e scandaloasa, e de neinchipuit ....
Fratele mai mare are dreptate sa fie suparat ... am plecat si am cheltuit mostenirea. Ce caut eu inapoi? De ce nu mi-am pierdut urma in lume? .... si eu sunt nesimtita si am venit sa cer indurare .... dar Tatal Lui Isus de ce m-a primit? De ce m-a iertat? De ce da o petrecere pentru mine? De ce ma imbraca cu haina regala? De ce imi pune inelul de mostenitoare pe deget? De ce ma reprimeste acasa? De ce nu ma cearta? De ce nu ma nesimteste? De ce nu ma trimite cu cele mai neinsemnate slugi? ... pana la urma merit sa traiesc pana la sfarsitul vietii .. pe burta mancand tarana ...
Isuse, dar e scandalos ce spui Tu? Ce tata ar face asa ceva? Nu e corect modul Lui de a actiona. Nu e cinstit. Nu e .... . Nu are logica.
Cella, Tata nu e asa cum Il vezi Tu. Tatal meu e Dumnezeu si tu uiti ca esti om ... tu Il crezi cumva uman sau cu ceva puteri miraculoase si supranaturale, Il marginesti in putere, dragoste, mila, indurare, in acordarea harului ... Tatal meu Te iubeste fara ca tu sa stii de El, fara ca Tu sa Il cunosti, fara ca Tu sa Il percepi. Tatal Meu te iarta inainte ca tu sa iti ceri iertare, te ajuta fara ca tu sa o ceri .... e aici langa tine si tu habar nu ai ... te iubeste si tu nu vezi, nu simti si nici macar nu vrei sa accepti modul Lui de a te iubi pentru ca nu ii recunosti vocea, mana, atingerea ....
Vreau sa iti fac cunostinta cu Tatal Meu si ... mi-as dori sa nu iti mai fie frica de El si sa te tot retragi in carapacea ta ... dragostea si frica nu pot sta impreuna ... hai sa Il cunosti pe Tatal Meu, nu pe cel inchipuit de tine si pe Cel ce e Tatal Meu.
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/43558134@N06

spectator sau actor?

E duminica dimineata si ma pregatesc sa merg la biserica. Am tot fost plecata de acasa si mi-i dor ... mi-i dor de mana aceia de oameni carora le e dor de mine, le pasa de mine, plang si rad si sufar cu mine ... ce ma iubesc asa cum sunt, ce ma suporta cand nici eu nu ma suport ...
Nu ma simt spectator al unui show, nu merg acolo platind sau nu un bilet ... sunt parte a unei familii numita biserica ... si facand parte din ea, crestem impreuna ... e drept ca unii cresc mai greu, unii sunt mai nazurosi, nu toti sunt genii, nu toti sunt frumosi, nu toti sunt bogati ... dar si eu si ei avem acelasi Tata ce ne iubeste pe toti la fel, indiferent de cata cunostinta ne-am acumulat in ani, indiferent de cate relatii, pile avem prin lumea asta mare ...
Am crescut intr-o familie ... nu asa de capul meu prin case, copaci sau catune. Acceptand ca sunt o creatura, ca sunt creata de un Dumnezeu unic, ca acest Dumnezeu ma iubeste si ca Fiul Sau a murit ca eu sa pot numi acest Dumnezeu Tata, mi-am semnat singura actul de adoptie intr-o familie extraordinar de numeroasa ...
Mi-i dor de cei din biserica mea, sa ii vad, sa ii aud ce au mai facut, pe unde au fost, cum le-a fost ... sa ma bucur cu ei, sa ii simt alaturi de mine ...
Cum sa stau acasa de una singura cand ei sunt adunati si se bucura? Cum sa stau acasa, cand prietenii mei sunt acolo? Cum sa stau acasa si sa dorm cand ei povestesc de minuni, de ceea ce a lucrat Dumnezeu in ei, de semnele de dragostea ce le-a dat Tata pentru ei, pe limba lor, ... sau povestesc de dureri, suferinte sau isi spun bucuriile? Cum sa pierd astea?
Nu e nimeni perfect acolo. Unii sunt cu gura mare, unii mai mofturosi, unii mai hliziti, unii mai sobri .... insa asa cum sunt ... ii iubesc pentru ca Tata ii iubeste si i-a asezat acolo pentru mine.
Nu sunt specatator nici in viata, nici in biserica .... sunt actor in povestea mea scrisa de Marele Scriitor al acestei lumi. Si ... m-am indragostit de scriitor si Il iubesc iar acum ma duc sa ma intalnesc cu ceilalti indragostiti.

dansez cu Tata

Astazi a fost o zi mai altfel, ... mai de tacere. Am revazut filmul August Rush bucatica cu bucatica, ... am fost afara pe terasa si am incercat sa ascult muzica facuta de vant, de adiera vantului, de frunzele copacilor .... Apoi mi-am adus aminte de poezia Luminitei Ciuciumis scrisa cu ceva vreme in urma. E o invitatie la dans ... insa un dans cu Tata. Mi-au dat lacrimile citind-o .... si am realizat ca incercand azi o zi mai de tacere, o zi in care sa prind muzica creata de vant ... a fost o zi in care am dansat cu Tata.
"Mă înveţi să renunţ...

Oh,Doamne, sunt ca un copil, care cu greu se abţine din plâns.
Totul mă doare, vuieşte durerea din mine,
val după val tristeţea s-a scurs...
Oamenii dragi, îmi vin şi îmi pleacă...
Prietenii iau câte o parte din mine şi fug...
nu rămane nimic care să nu treacă,
Nici măcar urma pasului lor, şters pe nisip...
Rămân cu privirea pierdută în zare...e Infinitul! Tresar.
A rămas doar INFINITUL!
Şi Îl întreb: Nu vrei să rămâi cu mine? Nu mă inviţi la dans?
Şi El mă cuprinde într-un joc de îngeri,
mă învârte, mă apropie,
şi tot mai mult şi mai mult...
Până Îi simt răsuflarea divină
şi ochii mi se umplu de Cer!
Miroase a ploi şi plutim printre stele.
Eu şi Infinitul, doar eu şi El, noi doi...
Numai NOI!
Îmi întorc câteodată privirea
la locul în care m-am pierdut printre stânci,
În locul durerii, la locul de jale...
Dar El îmi cuprinde faţa în palme
Şi mă priveşte atât de adânc...
"Dansează cu Mine, iubito!
În ochii Mei să te uiţi!
Vreau să te port pe aripi de vultur!
Vreau să te-nvăţ să dansezi în ploaie,
Si-n orice furtună,
Să ştii să râzi!"

uneori

Sunt momente cand Dumnezeu ma ia de guler si ma scutura bine, cand ma cearta ... uneori e nevoie sa ma puna la colt si sa ma pedepseasca, uneori trebuie sa ma mustre ca sa pricep ca iar am luat-o pe ulei, uneori insa ma apuca bocetele si scancetele si trebuie sa ma tina in brate ca sa ma linistesc .... atunci am nevoie sa ma iubeasca si sa imi reumple rezervorul cu dragoste ca ... pare uscat de tot ...
Imi place de El chiar si cand ma cearta si ma pedepseste pentru ca asta inseamna ca ii pasa de mine si nu ma lasa de capul meu .... ca mintea mea creata ii in stare de multe ...
Insa ... imi place cand stam amandoi in tacere si ne bucuram unul de prezenta celuilalt ... uneori mai canta cate o vrabiuta sau se cearta cu o alta pentru niste gaze ce le-au invadat spatiul ... Uneori admiram amandoi si ne distram de cainele tafnos si mofturos ca e trezit de vreo musca indrazneata sau de pisoii ce se harjonesc si mai darama lucrurile pe langa ei ...
E nevoie si de tacerea plina de incredere in relatia cu El ... asta imi da siguranta, ma simt iubita asa cum sunt ....

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/amazing-capture

mi-ar placea

Multa vreme m-am intrebat de ce nu m-a facut Dumnezeu robot. Numai pe mine trebuia sa ma faca robot, nu si pe ceilalti. Treaba lor daca le place sa fie oameni. Eu insa .... asa as fi preferat sa fiu robot ... Am o gramada de argumente pentru cererea asta a mea ...
Fiind om (nu pot spune "oama"), ma enervez, nu-mi tace gura, sunt ironica, ucid din priviri, vorbe, zambete ... simt ca mor cand sunt mintita, tradata, manipulata, ucisa cu vorbe, priviri, zambete, ironiii ... Am parte de suferinte fizice, emotionale, psihice  ... unele reale ... pe altele le fac din tantar armasar ...
Analizez din ce in ce mai mult ideea de robot si cu cat o analizez cu atat imi place mai mult ... imi surade si mai mult. Dar, oricat m-as lupta, m-as strofoca tot om raman. Mi se pare de neinteles, de necrezut ca dupa atata vreme, Dumnezeu nu asculta rugaciunea asta a mea de a ma transforma in robot. O singura miscare si ... gata.
As spune numai lucruri frumoase, fara ironii, as face numai lucruri bune, fara urme de ironii. Nu m-ar durea ironiile nimanui  ... pentru ca sentimentele nu intra in sfera robotilor. Ooooo, ioi ce frumos ar fi ...
Ma uit la Isus in discutiile cu Pilat, Irod, Ana, Caiafa si toata adunatura de acolo si ... la modul cum ii trateaza ... Eu de ce ma aprind? De ce nu pot sa tac ca si El? De ce nu vad manipularea cand e folosita atat de strident? De ce nu ma prind de intrebarile capcana? De ce nu imi musc limba cand sunt provocata?
Irod, un rege monden si excentric vrea sa vada minuni facute de Isus. Il crede un soi de vrajitor simpatic si cam inofensiv, usor de manipulat sau ce poate fi platit sau asteapta ca vedete precum el sa ii ceara sa faca minuni. Dar Isus il trateaza cu tacere si nu schiteaza nimic.
Pilat, tremura de frica in ziua judecatii desi se da mare judecator ... tremura pentru pozitia lui sociala, pentru postul politic in care ajunsese, pentru ce vor spune oamenii despre el ... accepta complotul desi il realizeaza, face compromisuri pentru pozitie, pentru vedetism ...
Preotii si acuzatorii atat de indarjiti in ceea ce credeau cu atata ura incat o taiai cu baioneta bine de tot ... au in fata lor un Isus tacut ... ii duce la nebunie tacerea Lui. Ooooh, e prea de tot. Acu tace? Pana acum vorbea cu toti depravatii si stricatii si acu cand noi, lumea buna, suntem in fata lui ne tratateaza cu tacere?
Doamne, sunt constienta ca m-ai creat om si usor mi-ar fi sa fiu robot insa Tu nu ai murit pentru roboti ci pentru oameni. Daca as fi fost robot ... n-ar fi fost atata de palpitant, n-as fi inteles rolul lacrimilor, al suferintei, nu as fi putut mangaia, compatimi, simti cu cel ce sufera ... nu as fi inteles gesturi si semnele de dragoste ale Tale si ale celorlalti oameni ce i-ai asezat langa mine. Vreau sa devin ca Tine, sa iubesc chiar si cand imi vine sa arunc o privire ce ingheata pe cel din fata mea, sa tac cand vorbele mele ar face focul sa devina si mai mare, sa tac cand complotul colcaie de numa, sa tac cand vad ca de teama cel ce ma ataca face compromisuri si manipuleaza, sa tac cand nu sunt ascultata, sa tac cand sunt intrebata insa nu conteaza ce raspund, sa tac cand multimea infuriata ma vrea sfasiata ... sa tac, sa iubesc, sa ma rog pentru ei ...
Un robot nu ar cere asta, nu? Cred ca Te distrezi de cererile mele de numa ... dar ma iubesti asa cum sunt ... chiar si cand o dau in bara, chiar si cand nu reusesc sa imi tin gura, chiar si cand ochii arunca sageti ce parca sunt torpile ...
Ma iubesti pentru ca asa ai decis Tu. Si orice s-ar intampla, Tu tot ma iubesti. Te incapatanezi sa ma iubesti, sa ma ierti, sa ma primesti ... cred ca incapatanarea asta a Ta ma provoaca cel mai tare sa vin la Tine asa cum sunt.

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/jenae111

strigat disperat ...

In seara asta, o prietena mi-a cerut disperata sa ma rog pentru ea, ca " sa nu isi piarda sufletul". E una din oamenii ce ii stiu ca Il cauta pe Dumnezeu. Se numeste dupa Camelia, eu ii zic simplu Kami.

Imi amintesc de prima conversatie cu ea in care imi spunea ca in viata ei agitata a simtit la un moment dat ca trebuie sa Il caute pe Dumnezeu, ca nu e suficienta viata asta asa cum e ea, ca e mai mult decat ce ii ofera lumea asta. Vrea sa Il cunoasca pe Dumnezeu, vrea sa stie ce plan are El cu ea ... vrea asigurare din partea Lui ca o iubeste, ca o iarta ....

Acum e plecata in orasul KLAGENFURT din Austria si deocamdata nu cunoaste pe nimeni acolo ... Stie cineva o biserica de romani prin zona ... sau chiar in oras?

Dar pana una alta, cine vrea sa se roage pentru ea este invitat sa o faca ... un suflet ce isi doreste linistea, pacea, alinarea, iertarea in Hristos.

Si-a dat acordul sa ii fac publica cererea, numele, poza si daca vreti sa ii scrieti ceva ... lasati un coment si ea le va citi.

parjol in Rusia

Langa o biserica ortodoxa la 30km de Moscow in Zelenaya Sloboda, August 3, 2010. (ARTYOM KOROTAYEV /AFP / Getty Images)

Dolginino, Russia - August 4, 2010. (ARTYOM KOROTAYEV / AFP / Getty Images)

Regiunea ruseasca Vladimir in August 10, 2010. (REUTERS/Mikhail Voskresensky)

Dolginino, cam 180 km la sud de Moscova -  Aug. 4, 2010. (AP Photo)

Kustarevka, Russia, August 10, 2010. (REUTERS/Denis Sinyakov)

Novovoronezh, cam 40 km sud de orasul Voronezh, August 2, 2010. (REUTERS/Sergei Karpukhin)

Zdorovie, Russia in August 10, 2010. (VIKTOR DRACHEV/AFP/ Getty Images)

Golovanovo, regiunea Ryazan, on August 5, 2010. (NATALIA KOLESNIKOVA/ AFP/Getty Images)

Verkhnyaya Vereya in regiunea Nizhny Novgorod (AP Photo/Alexander Zemlianichenko Jr.)

Polyaki-Maydan, Russia in August 9, 2010. (REUTERS/Denis Sinyakov)

Golovanovo, regiunea Ryazan in August 5, 2010. (NATALIA KOLESNIKOVA/ AFP/Getty Images)

Nu pot sa ma rog in ruseste insa o pot face in limba romana si sa cer indurare pentru tara devastata si parjolita de foc ....