miercuri, 4 august 2010

Te urmez!

De ce am ales sa Te urmez? De ce am ales sa ascult? De ce fac ce spui Tu? Pentru ca ai grija de mine? Pentru ca ma ierti? Pentru ca esti bun? Pentru ca imi iei sentimentul de vinovatie ce imi facea viata acra si amara? Pentru ca din cand in cand vad minuni si din cauza specataculosului vin dupa Tine? Pentru ca imi dai hrana si sanatate si haine si imi faci mofturile?
Nu cumva sunt ca si multimea zgomotoasa ce Te urma cand erai pe pamant? Nu cumva sunt ca cei ce Iti contestau vorbele? Nu cumva la fel de ironic pun si eu aceleasi intrebari?
Nu cred ca mai poti face minuni ... imi pare incredibil ca Tu poti transforma apa in vin, ca poti sa inmultesti painea si pestii, ca poti vindeca orbi, surzi, muti, ologi, poti invia mortii .... Ce trucuri foloseai? Si sunt sceptica pentru ca imi place spectaculosul, show-ul ... Si uit ca Tu esti cel ce ai creat din nimic Universul vazut si nevazut, descoperit si ramas ascuns noua muritorilor. Uit ca Tu ai creat intunericul si lumina, ai adunat nenumarate particule de praf si cu nu stiu ce forte le-ai unit, uit ca Tu esti cel ce a creat toate semintele si le-ai facut sa creasca ....
Uit ca ai adunat praf, tarana, colb si l-ai udat cu apa ... te-ai jucat in noroi si i-ai dat forma si mai mult de atat i-ai suflat in nari suflare de viata ... si viata a intrat in el cu putere. A inceput forma asta urata sa se decoloreze si daca stau bine sa ma gandesc ... nu s-a decolorat ci a trecut in alta gama de culori ... de la negreu la roziu e o diferenta totusi ...
Imi place ce spune un filosof despre minunea de la nunta din Cana: "apa cand a vazut chipu creatorului oglindindu-se a rosit". Adica apa isi recunoastea creatorul si eu minte ingusta si creata nici macar nu tresar la atingerea Ta?
In doua inghitituri de apa sunt 6 ori 10 la puterea 23 molecule si unui computer performant i-ar trebuie vreo 23 de milioane de ani sa proceseze informatia asta iar eu inghit apa cu o nonsalanta demna de cartea recordurilor, nici macar nu stiu cate miliarde de molecule se scurg pe esofag dar sa ma mai gandesc la cel ce le-a lipit pe aceste molecule, nici gand ....
Cum sa nu Te sustina apa cand mergeai pe ea? Ea stia cine e seful, in schimb eu ... sunt Papura Voda. Cum sa nu se inmulteasca painea si pestii cand la cuvantul Tau s-au creat toate? Cum sa nu se vindece bolnavii cand Tu esti cel ce ai poruncit si totul s-a infaptuit? Cum sa nu invie mortii cand Tu esti cel ce dai viata?
Devin paranoia din cauza conditiilor, din diferite cauze si daca stau stramb si judec drept ... chiar ca is paranoia. Uit ca sunt a Ta si ca Tu imi spui sa nu ma ingrijorez. Sunt epuizata fizic, emotional, psihic pentru ca ma cred Xena sau cine stie ce eroina cu puteri magice ... Uit a cui sunt, uit cine face ca lucrurile sa mearga, sa curga, sa ia viata ...
Si chiar de minunile ar inceta, chiar daca hrana nu ar mai fi, chiar daca hainele ar deveni amintiri mai mult sau mai putin amare eu tot Te voi urma. Nu Te urmez pentru minuni si semne ci pentru ca am inteles la ce sa ma uit si ... nu e bine cum am zis, am inteles la cine sa ma uit.
Aleg din nou, azi 4 august 2010 sa Te urmez!
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/michaelwr

4 comentarii:

Road signs- My journey spunea...

Imi vine sa zambesc cum ma uit pe blogul tau gndindu-ma "las ca ma face Cella sa rad" si te vad trecand prin acelasi stari. Dupa care ma uit pe blogul lui Bat Melech si vad ca tu cautai acelasi lucru pe blogul ei. Nu stiu ce ni se intampla la toti "cautatorii" zilele astea:-) E ca si cum a venit sa ne intrebe pe toti "Ce te-ar face vreodata sa pleci de langa Mine?" Si toti pe rand ii zicem "Unde sa ne ducem, Doamne? Numai la Tine e viata"
Astazi 4 august 2010, si eu aleg inca o data sa Te urmez, Adonai. Ca si apa si ca si Cella, m-am uitat si eu la Tine si m-am schimbt in insami natura mea.

Cella spunea...

Emma draga se pare ca vrem sa ne schimbam ca si apa din Cana insa era nevoie sa fim turnate in vasele acelea ca ... noi haladuiam prin cine stie ce pahare regale ;)) ale Elisabethei ;))
Mi-era dor de tine;)

Road signs- My journey spunea...

Nu-i rau sa haladui prin pahare regale cateodata, cred ca vine ca si rezultat la "numaratul vacilor" despre care scriai tu la un moment dat, si e bun. Dar ai dreptate, mai trebuie sa ne si toarne in alte vase. Eu nu zic ca-mi place procesul asta sau l-as "aproba" daca as avea vreun cuvant de spus, dar ma bucur ca inteleg tot mai mult, ca El stie mai bine. Vreau inapoi in pahare regale, dar pana atunci las dupa El, ca El e Domnul. Iarta-ma ca am disparut asa. Cred ca incercam sa respir cat mai mult din Romania in cat mai putin timp:-)

Cella spunea...

Daca am sta numai in vasele de la Cana tot n-ar fi bine. Daca suntem si prin alte vase ... to mai cartim ... insa am ajuns din nou aici ca sa vedem fata creatorului si sa rosim si noi, la fel ca apa din vase.
cat despre vaci ... mi s-a acrit de numarat si contabilizat .. le-am trimis la pasune si de acolo ... le-as da la taiere :D
Am inteles de ce ai disparut si apoi si eu am fost in Moldova.