spre Emaus

Sunt multe lucruri ce le stiu teoretic ... par a fi toba de informatii si uneori ele parca sunt disparate si n-au rost si sens. Ma regasesc in atitudinea ucenicilor. Au ascultat, au vazut, au auzit insa .... totul parca e un puzzle si ... ceva lipseste .... ceva nu conexeaza. Nu Il inteleg pe Isus ... complet.
Doi din ei, dupa rastignire si ingropare pleaca din Ierusalim. Se duc acasa in Emaus. Nu stiu care din ei, nu ni se spune. Povestesc despre ultimele zile, isi impartasesc emotiile, sentimentele ce au variat in gama de la intens la super intens ... Ii ajunge cumva ciudat un OM si intra in vorba cu ei. Tot Ierusalimul vuia despre moartea Lui Isus si ... OMUL asta pare a nu sti nimic. Mhm. Ii povestesc asa mai pe scurt. Numai ca OMUL incepe sa le explice rostul, sensul, semnificatia a ceea ce ei deja stiau si ... ca si cum ai lua valul de pe ochi ei inteleg. "ACUM ARE SENS TOTUL".
Se apropie de casa si Il invita sa ramana la ei. Desi ezita la inceput, ramane si partasia discutiei continua. Sunt chemati la masa si abia atunci cade ultimul val de pe ochii celor doi ucenici. Cade cand Omul Isus frange painea si dispare din fata lor.
Sunt pe drum si Isus e cu mine ... am nevoie sa stau de vorba cu El, sa imi explice El de la inceput Scripturile, sa le dea El sens si rost. Am nevoie sa franga El painea ca sa pricep acum ce se intampla cu mine.
Am nevoie sa atinga El painea ce da viata.

imagine preluat de pe http://www.flickr.com/photos/adampritchett