dansez cu Tata

Astazi a fost o zi mai altfel, ... mai de tacere. Am revazut filmul August Rush bucatica cu bucatica, ... am fost afara pe terasa si am incercat sa ascult muzica facuta de vant, de adiera vantului, de frunzele copacilor .... Apoi mi-am adus aminte de poezia Luminitei Ciuciumis scrisa cu ceva vreme in urma. E o invitatie la dans ... insa un dans cu Tata. Mi-au dat lacrimile citind-o .... si am realizat ca incercand azi o zi mai de tacere, o zi in care sa prind muzica creata de vant ... a fost o zi in care am dansat cu Tata.
"Mă înveţi să renunţ...

Oh,Doamne, sunt ca un copil, care cu greu se abţine din plâns.
Totul mă doare, vuieşte durerea din mine,
val după val tristeţea s-a scurs...
Oamenii dragi, îmi vin şi îmi pleacă...
Prietenii iau câte o parte din mine şi fug...
nu rămane nimic care să nu treacă,
Nici măcar urma pasului lor, şters pe nisip...
Rămân cu privirea pierdută în zare...e Infinitul! Tresar.
A rămas doar INFINITUL!
Şi Îl întreb: Nu vrei să rămâi cu mine? Nu mă inviţi la dans?
Şi El mă cuprinde într-un joc de îngeri,
mă învârte, mă apropie,
şi tot mai mult şi mai mult...
Până Îi simt răsuflarea divină
şi ochii mi se umplu de Cer!
Miroase a ploi şi plutim printre stele.
Eu şi Infinitul, doar eu şi El, noi doi...
Numai NOI!
Îmi întorc câteodată privirea
la locul în care m-am pierdut printre stânci,
În locul durerii, la locul de jale...
Dar El îmi cuprinde faţa în palme
Şi mă priveşte atât de adânc...
"Dansează cu Mine, iubito!
În ochii Mei să te uiţi!
Vreau să te port pe aripi de vultur!
Vreau să te-nvăţ să dansezi în ploaie,
Si-n orice furtună,
Să ştii să râzi!"