luni, 9 august 2010

scenarist si interpret

Ca vreau sau nu, suferinta e una din "umbrele" de care nu scap deloc. Intreb cu sau fara glas: de ce? Ma uit in jur si vad orbi, surzi, muti, semeni de-ai mei cu tot felul de handicapuri si incapacitati, sindromul ala sau ala, malformatia aia sa aia. Ce e rau cu lumea asta? De unde incepe raul, de ce atata suferinta?
Scepticii, filosofii, oamenii de stiinta nu ma multumesc cu ideile lor .... totul ma duce la fatalism, la un viitor crunt ... religiile ma debusoleaza complet. Vorbesc cu Dumnezeu si de fapt, cer raspunsuri .... drept ii ca nu prea Il las sa vorbeasca pentru ca de fapt eu vreau sa aud ce vreau eu.
De ce Tu care esti bun ingadui suferinta? De ce nu ne-ai facut roboti? Cum ma iubesti si ma lasi sa sufar? Cum sa inteleg dragostea asta? Unde esti Tu cand eu sufar? Pentru ca nu Te simt, nu Te vad, nu Te aud.
Uuuuundeeeeeeee esti?
Ma simt ca si orbul din nastere ce asteapta sa fie vindecat. Am o gramada de cunoscuti in jur si cineva ridica intrebarea: cine a pacatuit? Parintii, orbul din nastere sau cine? Iar raspunsul Tau ma arunca intr-o mare de intrebari si framantari. ("N-a pacatuit nici omul acesta nici parintii lui; ci s-a nascut asa, ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu. Cat este ziua, trebuie sa lucrez lucrarile Celui ce M-a trimis; vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze. Cat sunt in lume, sunt Lumina lumii." - Ioan 9:3-5).
Adica ce vrei sa spui?
Ma simt ca un actor intr-o poveste in care Tu esti scenaristul si ce ma enerveaza e ca Tu nu imi spui piesa pana la final .... si as vrea sa evadez, as vrea sa stiu ca are final fericit, as vrea sa stiu ca voi avea parte numai de bucurie, de fericire, ca durerea va fi o amintire vaga .... Si, nu pot evada din povestea asta ca sa ma mut in alta ce mi se pare mie mai aratoasa, nu pot juca un alt rol ...
Sunt Cella in planul sau povestea Ta si m-ai creat asa, m-ai lasat sa ma nasc si sa trec prin durere si suferinta pentru ca  Tu spui ca "ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu". Si ce lucrari faci Tu in mine? Dar mai ales cum poate suferinta sa arate lucrarile Tale? Cand lacrimile curg suroaie, cand gemetele nu mai contenesc ... ce lucrari se vad in mine?
Rautatea, durerea, nepasarea celor de langa mine, jignirile inclusiv cele ce se vor constructive m-au facut sa imi inchid inima, sa devin rece, impasibila ... m-au facut rea si Tu vii sa imi spui ca ma iubesti si ca vrei sa ma vindeci. Insa nu vii Tu ca sa ma coplesesti dintr-odata ci imi trimiti semeni de-ai mei ce poarta in ei semnele suferintelor trupesti si sufletesti si ii indemni sa imi spuna povestea lor cu Tine. Ma inec cu propriile lacrimi si n-as vrea ca lacrimile sa curga ... nu vreau sa iasa pentru ca asta inseamna ca mai e speranta si pentru mine .... si am ajuns sa cred ca nu mai e ...
Prin ei, imi trimiti mesaje pline cu speranta, prin ei imi indrepti ochii spre Tine, prin ei ma chemi sa vin la cruce ca sa vorbesc cu Tine. Si, plina de infatuare turbata vin ....
Durerea o simte cel ce sufera, jignirea o simte cel jgnit nu cel ce jigneste, tradarea o simte cel tradat nu cel ce tradeaza, violul il simte cel violat nu violatorul, rastignirea o simte Cel rastignit nu cei ce-L rastignesc ... Durerea pentru durerea mea o simti si Tu.
Doamne, dar ce-mi spui e cam nebunesc .... adica cum suferi si Tu? Tu esti acolo in cerurile Tale, eu aici jos pe pamant printre muritori ... Da, stiu ca ai murit pe cruce, stiu asta.
Vrei sa vorbesc cu Tine cu tot trupul meu, sufletul, inima si duhul meu. Sa ma raportez la Tine total, integral ... suta la suta. Teoretic e usor .... practic insa ma lupt cu mine sa o fac ... Numai asa Te las sa ma vindeci, numai asa Tu poti sa faci lucrarile Lui Dumnezeu in mine. Acum cat inca nu sunt moarta, acum cat inca e zi .... Dupa ce mor ... nu mai e nimic de facut.
Scenaristul stie povestea, finalul, stie de ce acum muzica ce o cant e disonanta, suna teribil de fals, strident ... parca sunt afona acum ....
Sunt multe ce nu le inteleg, sunt teribil de curioasa si incapatanata, as vrea si luna de pe cer daca s-ar putea ... numai ca am decis sa ascult, am decis sa am incredere in Scenarist, am decis sa vin la cruce si sa vorbesc cu Tine si nu vreau numai sa studiez arhitectura crucii ... vreau sa stau de vorba cu cel crucificat, sa vad crucea si pe dinauntru, sa ascult povestea plina de dragoste ce a avut loc acolo ... si pentru mine ...
imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/edcrowle

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Mare scenarist si Mare interpret! Slavit sa-I fie numele!
O saptamana binecuvantata sa ai draga mea Cella!

cella spunea...

Multumesc frumos Elena.
o saptamana cu binecuvantari de poveste;)