epava fericita

Era un vecin ceva mai departe de noi, mult mai mare ca mine ce dintr-o aventura care s-a dovedit "nebuna" a ajuns sa stea internat la nebuni. Dupa cativa ani de tratament i-au dat drumul acasa. Nu era violent decat cu maica-sa si numai daca ea era beata. In rest, era pasnic. Nu saluta pe nimeni, nu vorbea cu nimeni si daca era luat cu ziua la treaba, prefera sa stea singur.
Inca de cand eram mica, venea la noi cu ziua pentru diverse treburi. Era un om foarte muncitor, meticulos si tata avea baza pe el. Dupa ce s-a intors de la spital, tata nu prea mai avea curaj sa il ia. Ma intalneam cu omul asta pe drum si il salutam, ... imi era atat de mila de el. Fusese un om normal, vesel, un barbat inalt ... nu o frumusete insa un om harnic, la locul lui, il ducea capul destul de bine .... si ajunsese o epava.
La inceput nu spunea nimic cand il salutam. Insa nici nu imi era frica de el. Dupa o vreme insa a inceput sa raspunda la salut, apoi a inceput sa se lumineze la fata si ... dupa o vreme, saluta el primul. Ma distra ca vedeam cum s-a schimbat ... treptat ...
Socul mare a fost pentru parintii mei care in una din zile nu stiu unde plecasera amandoi si mi-au zis sa duc boii la apa. Aveau niste boi mari si frumosi iar eu nu ma vedeam de dupa ei si ... imi era cam frica de ei cu toate ca erau ascultatori. Insa in ziua aia parca inebunisera amandoi. Pana la fantana au tinut-o intr-un dans, au baut apa si inapoi ... mai du-i daca poti. Fugeau pana se terminau casele si iar la fantana. Eu parca nici nu existam.
Doamne, ce ma fac? Cum duc eu animalele astea inapoi? Parca au capiat astazi. Vecinii parca intrasera cu totii in pamant ... cand apare vecinu nostru. Ooof, altu nu ai gasit Doamne sa trimiti?. O sa salute, lasa capul in pamant, isi ia apa si-o sa plece si eu raman tot cu animalele astea ce azi au inebunit.
Numai ca omul isi lasa galetile la fantana, se duce si prinde animalele mele ce dansau. Ca la comanda astea se potolesc si mi le duce acasa, le leaga la iesle, inchide portile dupa el si pleaca.
Cand le-am povestit la ai mei nu isi credeau urechilor. El a facut asta? Vai baiatul asta nu si-a pierdut toate mintile. Inca mai judeca. Ceeeee, pe tine te saluta, vorbeste cu tine, zambeste? De cand?
Din cate stiam eu, vecinu murise insa am vorbit cu mama si mi-a zis ca e in viata insa ... ii e greu tare . E de varsta fratilor mei, mult mai mare ca mine ... insa dupa spitalizare efectiv il ocoleau oamenii. Il stiam si inainte de a se imbolnavi si il vedeam si acum, o epava de om ... o umbra ...
Din varii motive ajung si eu sa fiu ocolita de ceilalti, ajung o epava pentru o vreme sau mai multe, prinsa in sclavia fricii, banilor, oamenilor, rusinii, .... si exista o gama ce pare fara sfarsit de temeri ce ne tin sclavi. Isus vine sa aduca eliberare, libertate celor prinsi in multitudinea asta de sclavii, celor ce sunt sunt considerati epave, umbre, celor de care oamenii fug ... si lumea buna e scandalizata de comportamentul Lui. Un profet, lider nu poate sa faca asta, trebuie sa se comporte conform regulilor noastre. Numai ca Lui nu ii pasa de regulile noastre si se apropie de mine si incet, incet incepe transformarea mea. Ma transform cunoscandu-L pe El, vorbind cu El si lasandu-L pe El sa ma vindece. Nu ma transform urmand manualul de folosinta a Lui Isus.
Transformarea e personala, e o aventura a cunoasterii, e unica ... si fascinanta. Numai ca e "irationala, ilogica, nu ii pasa de nici o regula, de nici o convenienta". Dumnezeu nu joaca dupa regulile noastre, Nu e cum Il vad si limitez eu. El e Dumenzeu si ma transforma cum vrea El, nu cum vreau eu ...

Din epava, umbra, El ma transforma in printesa si ma face fiica Sa. Ma elibereaza de temeri, frici ce ma tineau paralizata si aduce eliberarea, iertarea, bucuria si pacea in inima mea.