marți, 10 august 2010

wow ... cata frumusete!!!

Dimineata am coborat in viteza sa imi fac o cafea, o pun pe aragaz si voaiam sa ma asez cand am vazut rasaritul. Am zburat pe scari sa imi iau camera ca sa il surprind ... Dar ca sa fac asta, m-am impiedecat de pisici care oricand au chef de joaca insa m-au lasat sa-l surprind intr-o fotografie.
Daca stau cu gura cascata admirand un rasarit sau un apus, ... cum sa nu ma minunez de Cel ce a creat totul? Cum sa nu ma minunez de cat de mult ma iubeste? Cum sa nu accept sa ma iubeasca? Cum sa nu accept jerfta de pe Calvar pentru mine? Cum sa nu accept sa fiu fiica Lui?

2 comentarii:

Madandra spunea...

foarte frumos. :)

Cella spunea...

daca aici e foarte frumos, oare in cer cum va fi?