joi, 12 august 2010

cum ar fi daca ...

Mi-a ramas o idee dintr-o predica ce am ascultat-o acum cateva zile. Cum ar fi daca ai primi o scrisoare, telegrama, instiintare in care ti se comunica ca mai ai doua luni, un an, doua zile sau o ora si mori?
Chiar asa, cum ar fi? Ce ai face? Cu cine ai vorbi? Pe cine ai suna?
Ne nastem pe rand si murim pe sarite. Nu e o lista ordonta in functie de data nasterii, de pozitia sociala, de studii, de puterea materiala, de forta fizica, de imunitate, de .... mai stiu eu ce. Daca mi-ar parveni un asemenea mesaj, as fi foarte recunoscatoare. As sti ca in data de ___ la ora ___ as muri. Nu stiu daca as da o petrecere inainte de a muri ... insa cred ca as pretui mai mult relatiile, as schimba un pic stilul de viata ...
Citeam despre misionarii impuscati in Afganistan (aici in limba engleza). Au plecat entuziasmati, constienti ca e posibil sa nu se mai intoarca, fiecare din ei are o familie acasa ce ii plange acum, fiecare din ei avea visuri marete sau mai putin marete, planuri, idei ce indraznea sa le viseze sau nu ...
Cand am plecat in misiune, nu m-am gandit ca nu ma mai intorc - nici nu mi-a trecut prin cap asta desi sunt constienta ca oricand pot pleca si eu ACASA.  Pentru unii suna ciudat sa spui ca pleci acasa. Cineva chiar ma acuza ca am probleme cu capul de pot face astfel de afirmatii. Dar, sus in cerurile vazute si nevazute, stiute si nestiute sta Tatal meu adica Dumnezeu si in Biblie gasesc scris ca cine crede in Isus Hristos - Fiul Lui Dumnezeu si in Jertfa de pe Golgota si accepta sa ii fie iertate pacatele prin moartea lui Isus este infiat de Dumnezeu (Ioan 3:16). Si eu am facut asta. Pe pamant sunt om, muritor la fel ca ceilalti si sunt un calator, pelerin aici. Insa dupa moarte, daca Hristos nu vine pana atunci, voi fi asteptata acasa.
Vorbeam cu Luminita Ciuciumis acu doua seri despre moarte, morti si in timp ce ii uram noapte buna, am constientizat ca e posibil ca una din noi sa plece ACASA si i-am zis ca daca nu ne mai vedem sau auzim ne vom intalni ACASA.
Intr-un fel, abia astept insa in altul ma trece un fior gandindu-ma ca eu sunt urmatoarea ... si mi se pare normal, e ceva irepetabil, ireversibil ... dar cu toate fiorurile, abia astept sa ajung ACASA.
imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/30240329@N03

2 comentarii:

denisia spunea...

E greu de spus ce am face... la un moment dat fiecare dintre noi dam piept cu moartea... o percepem mai mult sau mai putin...
ne e frica de moarte , cum ne e frica de necunoscut...

eu imi imaginez ziua aceea... un inger vine si ma ia de mana si impreuna strabatem drumul pana inspre ACASA...

citeam candva ca asa cum noua luni ne pregatim pentru viata aceasta... asa si timpul petrecut aici... e o perioada de pregatire inspre altceva...

sigur Biblia ne spune ca 70 de ani, cine e mai tare 80... nu stiu daca o sa intru in prelungiri sau nu... stiu ca trebuie sa am sufletul liber si usor sa pot zbura de aici...

Cella spunea...

Denisia draga,
visez cum va fi cum e dupa ce ajung ACASA ... cu un inger de mana ce ma conduce la Isus si intalnirea cu El ...
ce comica esti cu prelungirile ;)) ... sper sa nu ajung acolo :d