Daca doar asta mi-i scopul .... atunci inscriptia de pe mormantului avarului e superba: "am muncit ca un animal ca sa am ce sa mananc, am tras de mine de dimineata pana in noapte tarziu ca sa am, sa nu duc lipsa". Si, nu pot sa nu ma intreb: asta e tot? Asta e viata? Mie nu imi place. Si nu imi place deloc.
Ma simt ca si femeia samariteanca ce vine la fantana in mijlocul zilei ... obosita, poate insetata, satula de munca, truda, dispret, satula de viata asta ce parca n-are logoca si rost ... scarbita de toti si de toate. Ironica pana in maduva oaselor ... din cauza conditiilor ei de viata. La fel Il trateaza pe Isus cand se intalneste cu El. Un rabin ciudat. Unul ce vrea sa se dea maret? Ce cauta asta la fantana la ora asta? Dar ... daca isi cauta popularitatea ... n-a nimerit bine ora .... acu e ora noastra, a dispretuitilor, ratatilor, a celor carora li s-a acrit de viata ...
Ucenicii vin si aduc mancare si le ies ochii din orbite vazandu-l pe Isus vorbind cu o femeie caruia i se intelegea statutul tinand cont de ora la care se purta discutia ... Vor sa ii dea ceva mancare si Isus le spune ca mai exista un soi de mancare. Ce mancare? A mai facut vreo minune cat ei erau la piata? A inmultit ceva si ei nu erau acolo? Pana la urma le placea spectacolul de numa ... Mai ales ca erau actori principali in piesa ... se plimbau cu cosurile, stateau langa Isus, puteau sa mearga la El dupa autograf .... Ehaaa, viata de vedeta aveai pe langa Isus, asta pe langa hrana ce o dadea pe degeaba ... prin minuni ...
Doamne, oare numai pentru hrana te iubesc? Oare numai de asta ascult de Tine? ... Ca si femeia din Samaria (Ioan 4: 4-42), am inteles chiar daca nu eram langa fantana ca Tu ai o alta mancare ce satura sufletul meu si e mai buna si mai importanta ca mancarea ce satura stomacul meu plin de fite. Apa ce o dai Tu satura setea mea, era o sete, un dor dupa ceva mai inalt decat superficialul, decat obisnuitul ... pana si apa avea gust fad ...
Scofeturile sunt bune insa cand iti pica greu ... tine-te bine. Stand de vorba cu Tine, am inteles ca Tu vorbesti despre o mancare ce numai mancare nu e ... e vorba de o dragoste, de o viata noua descrisa in cuvinte ce aduc pacea in inima mea trista si deznadajduita ...
Cand imi vine sa urlu la luna, nici macar chees cream cu ciocolata (o prajitura buna, buna, buna) nu imi trebuie. Nu ma linistesc savurand nu stiu ce licori, bauturi carbogazoase cu sau fara grade, cu sau fara ghiata, cu sau fara gust si miros ... Atunci imi trebuie cuvinte impletite cu dragoste si speranta, imi trebuie siguranta ca sunt ancorata in ceva mai mare si mai puternic decat mine, decat viata asta ce se scurge la limita banalului, o viata ce e minunata daca stai sa o analizezi, o viata pe care o traiesc fugarit intre doua vizite la piata sau supermarket pentru a-mi asigura hrana ...
Doamne, vreau sa pun frana acestui stil fugarit, vreau sa ma bucur de ceea ce imi dai Tu, de ceea ce vrei Tu sa vad, de oamenii de langa mine, de comorile pe langa care trec zilnic la Voda prin loboda, de clipele in care stam noi doi de vorba, de momentele de incantare ce imi fac fata stravezie observand cum soarele parca se joaca de-a v-ati ascunselea printre nori dimineata cand roua inca se aseaza pe pamant ...
Vreau sa caut mancarea ce imi satura sufletul, ce imi aduce pace in inima, ce ma face sa traiesc cu rost, ce ma ajuta sa cresc in dragoste, siguranta, dependenta de Tine.
Nu Te urmez pentru paine si apa ... asta ar insemna slugarnicie si fatarnicie si nu ar fi strop de dragoste intre noi. Te urmez pentru ca la Tine, la fel ca femeia din Samaria am gasit izvorul din care curge apa vietii, am gasit mancare insa nu din asta ce ma satura cateva ore ci mancare pentru suflet, inima, duh ...
imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/16873166@N03
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu