vineri, 20 august 2010

am obosit sa fiu om mare ....

Cumva, tanjesc sa fiu mareata, sa devin mai buna, mai caritabila, mai profesionista, mai .... si imi doresc asta pentru ca mandria mea are nevoie de aprecire. Are nevoie sa se ridice deasupra altora, ca sa ii privesc cu superioritate mascata sau nu, sa ii judec cu sfidare si smerenie nesimtita pe cei ce nu se ridica la nivelul meu, sa ii dispretuiesc, injosesc fatis sau in moduri mult mai subtile insa cu efectul de a-i elimina din calea mea.
Dar m-a invitat Isus la o plimbare in doi. Invitatia e veche, numai ca eu preferam sa nu o aud pentru ca orgoliul ar fi fost afectat .... insa mi s-a acrit de propria fatarnicie, mojicie, smerenie fatarnica,  .... Incep sa ma judec pe mine in asa fel incat, nici cel mai abil judecator nu ar face-o .... si la fel ii judec si pe ceilalti ... cer imposibilul de la ei si de la mine ..... cer un standard de neatins, devin nemultumita de mine si de ceilalti, .... nu imi mai place de mine si nu imi mai place de nimeni ....
Doamne, mi-i jena cu mine ... teribil de jena si am nevoie disperata de ajutor ... scapa-ma de mine ...
Recunosc ca Te-am atins, ... insa nu ca am vrut eu ci ca Tu ai fost Cel ce cu indurare si har, Te-ai atins de mine ... Doamne, ce e rau cu mine? Mai e vreo sansa pentru mine? Din nou si din nou si din nou intru pe acelasi fagas ... in care eul meu isi cere drepturile ... . Recunosc ca sunt o rebela fata de Tine, ca pun mii de intrebari ironice sau nu si ca vreau raspunsuri  ... si vreau sa imi raspunzi, nu Iti recunosc autoritatea, ... nu am incredere in Tine .... Doamne ... simt dragostea Ta si mi-i greu sa Te iubesc ... Abandonez .... nu mai pot asa .... simt ca ma rup in bucatele .... Sunt disperata, am nevoie de ajutor de la Tine!!!! Scapa-ma!
Ma inviti sa redevin copil ... . Nu sa dau in mintea lor, ci sa am increderea lor, sa nu mai traiesc in trecut si sa il las cu durerile lui sfasietoare in Mana Ta, iar viitorul ... nu-mi apartine. Tu vrei ca eu sa ma bucur de clipa asta, de ceea ce Tu imi dai, sa ma bucur ca stau de vorba cu Tine, sa ma bucur de iertarea ce mi-o dai acum, sa Te las sa ma iubesti ACUM, sa alerg fericita constienta ca sunt iubita, protejata si nu de cei de la garzile de corp ci de Tine, de ingeri ... Copiii recunosc ca nu stiu, nu le e jena sa spuna ca nu stiu ... insa mie mi-i greu sa recunosc asta. Ei vin cu incredere ca sa fie ajutati .... , pun intrebari sincere si fara ascunzisuri, fara sa incerce sa te traga de limba ....
Ca un copil obosit vreau sa ma asez in poala Ta si sa Te las sa ma mangai, sa imi stergi lacrimile, sa imi pansezi ranile, sa ma reasiguri de dragostea Ta, sa te las sa imi soptesti cat de draga Iti sunt .... sa adorm in bratele Tale, .... sa vorbesc cu Tine despre Tine, despre mine .... vreau sa redevin copil. Am obosit sa fiu om mare .... am obosit sa cred ca stiu multe, sa cred ca sunt buricul pamantului si sa ma lupt pentru a-mi pastra titlul asta ....

imagine preluata de pe http://www.flikr.com/

2 comentarii:

kameluna spunea...

Foarte frumos Cella. Dialogul asta cu Dumnezeu cred ca il poarta multi oameni. Eu am obosit sa-L dezamagesc pe El, si am obosit sa ma amăgesc pe mine.

Cella spunea...

Kami ... tot din dezamagiri scriu si eu ... si tot asta fac ...
de asta si spun: scapa-ma de mine!