mi-ar placea

Multa vreme m-am intrebat de ce nu m-a facut Dumnezeu robot. Numai pe mine trebuia sa ma faca robot, nu si pe ceilalti. Treaba lor daca le place sa fie oameni. Eu insa .... asa as fi preferat sa fiu robot ... Am o gramada de argumente pentru cererea asta a mea ...
Fiind om (nu pot spune "oama"), ma enervez, nu-mi tace gura, sunt ironica, ucid din priviri, vorbe, zambete ... simt ca mor cand sunt mintita, tradata, manipulata, ucisa cu vorbe, priviri, zambete, ironiii ... Am parte de suferinte fizice, emotionale, psihice  ... unele reale ... pe altele le fac din tantar armasar ...
Analizez din ce in ce mai mult ideea de robot si cu cat o analizez cu atat imi place mai mult ... imi surade si mai mult. Dar, oricat m-as lupta, m-as strofoca tot om raman. Mi se pare de neinteles, de necrezut ca dupa atata vreme, Dumnezeu nu asculta rugaciunea asta a mea de a ma transforma in robot. O singura miscare si ... gata.
As spune numai lucruri frumoase, fara ironii, as face numai lucruri bune, fara urme de ironii. Nu m-ar durea ironiile nimanui  ... pentru ca sentimentele nu intra in sfera robotilor. Ooooo, ioi ce frumos ar fi ...
Ma uit la Isus in discutiile cu Pilat, Irod, Ana, Caiafa si toata adunatura de acolo si ... la modul cum ii trateaza ... Eu de ce ma aprind? De ce nu pot sa tac ca si El? De ce nu vad manipularea cand e folosita atat de strident? De ce nu ma prind de intrebarile capcana? De ce nu imi musc limba cand sunt provocata?
Irod, un rege monden si excentric vrea sa vada minuni facute de Isus. Il crede un soi de vrajitor simpatic si cam inofensiv, usor de manipulat sau ce poate fi platit sau asteapta ca vedete precum el sa ii ceara sa faca minuni. Dar Isus il trateaza cu tacere si nu schiteaza nimic.
Pilat, tremura de frica in ziua judecatii desi se da mare judecator ... tremura pentru pozitia lui sociala, pentru postul politic in care ajunsese, pentru ce vor spune oamenii despre el ... accepta complotul desi il realizeaza, face compromisuri pentru pozitie, pentru vedetism ...
Preotii si acuzatorii atat de indarjiti in ceea ce credeau cu atata ura incat o taiai cu baioneta bine de tot ... au in fata lor un Isus tacut ... ii duce la nebunie tacerea Lui. Ooooh, e prea de tot. Acu tace? Pana acum vorbea cu toti depravatii si stricatii si acu cand noi, lumea buna, suntem in fata lui ne tratateaza cu tacere?
Doamne, sunt constienta ca m-ai creat om si usor mi-ar fi sa fiu robot insa Tu nu ai murit pentru roboti ci pentru oameni. Daca as fi fost robot ... n-ar fi fost atata de palpitant, n-as fi inteles rolul lacrimilor, al suferintei, nu as fi putut mangaia, compatimi, simti cu cel ce sufera ... nu as fi inteles gesturi si semnele de dragoste ale Tale si ale celorlalti oameni ce i-ai asezat langa mine. Vreau sa devin ca Tine, sa iubesc chiar si cand imi vine sa arunc o privire ce ingheata pe cel din fata mea, sa tac cand vorbele mele ar face focul sa devina si mai mare, sa tac cand complotul colcaie de numa, sa tac cand vad ca de teama cel ce ma ataca face compromisuri si manipuleaza, sa tac cand nu sunt ascultata, sa tac cand sunt intrebata insa nu conteaza ce raspund, sa tac cand multimea infuriata ma vrea sfasiata ... sa tac, sa iubesc, sa ma rog pentru ei ...
Un robot nu ar cere asta, nu? Cred ca Te distrezi de cererile mele de numa ... dar ma iubesti asa cum sunt ... chiar si cand o dau in bara, chiar si cand nu reusesc sa imi tin gura, chiar si cand ochii arunca sageti ce parca sunt torpile ...
Ma iubesti pentru ca asa ai decis Tu. Si orice s-ar intampla, Tu tot ma iubesti. Te incapatanezi sa ma iubesti, sa ma ierti, sa ma primesti ... cred ca incapatanarea asta a Ta ma provoaca cel mai tare sa vin la Tine asa cum sunt.

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/jenae111