luni, 16 august 2010

Tatal Lui Isus


Dumnezeu e bun, e drept ... El e bun saracu ... iarta si pe cei buni si pe cei rai, ei nu chiar si pe cei rai-rai ... Ii trateaza diferit pe oameni, in functie de cat de mult se strofoaca sa ii fie pe plac ... logic, nu? Adica, daca te chinui sa respecti legile date de El, daca nu furi, nu minti, nu te droghezi sau nu fumezi, nu iti schimbi partenerii de viata sau pat, nu injuri urat, nu dai in cap la nimeni, nu bei ca un porc (sau ca o .... nu stiu daca exista termen si pentru femei), daca nu iesi din tiparele stabilite pentru oamenii buni si morali.
Are mila si de cei ce s-au nascut cu deficiente si ii iubeste un pic si pe ei. Na, si pe debili si pe nebuni si pe retardati ... si pe cei cu coeficient de inteligenta mai mic trebuie sa ii iubeasca. Cred ca se cam chinuie sa ii iubeasca ... dar, El ii poate iubi ca doar e Dumnezeu ...
II accepta cumva si pe criminali, hoti, curve, prostituate, traficantii de droguri sau carne vie, violatorii, mincinosii, adulterii, haimanalele ... insa nu are cum sa ii iubeasca ... are El diverse catalogari si nivele de dragoste ... ca nu are cum sa ma iubeasca pe mine la fel ca pe ei ... nu e drept, sa fim realisti.
Dar, ma uit la unii ce au o viata frumoasa, la unii ce se sacrifica, la martiri si ma vad minuscula, recitind scrisoarea Lui de dragoste realizez cu o vinovatie crescanda ca nu merit sa fiu iubita, iertata, acceptata ... si stau de vorba cu Isus ce imi povesteste de Tatal Lui.
Cella, Tata nu e asa cum crezi tu ... lasa-ma pe Mine sa iti spun despre cum e El ...
Tatal Lui Isus ma primeste pe mine, fiica risipitoare. Si, m-as fi asteptat sa ma pedepseasca, m-as fi asteptat la penitenta, la perioada de redresare, la o viata de sluga si nu in casa ci ori la animale, ori undeva cat mai departe de El ... numai ca El ma ia in brate si nu-i pasa ca put a minciuna, a tradare, a neascultare, a revolta, a ganduri deocheate, a falsitate, ca ironia pare sa imi curga prin vene, ca ochii arunca fulgere .... si ca am venit la El ca behaiam de foame si puteam teribil si ca mi s-a acrit de haituili .... Nu ii pasa ca sunt zdremturoasa, ca oamenii arunca cu pietre in mine si arat ca iesita de la nebuni ... Ma cuprinde in bratele Sale si ma tine aproape de inima Lui ....
La inceput ma tin batoasa ... orgoliul meu nu poate accepta ca pot fi iubita, astept sa ma pocneasca, astept sa isi schimbe dispozitia, ..... nu cumva e o smecherie aici? .... "Aduceti inelul si haina ..... voi taiati vitelul, voi chemati cantaretii, voi ... pregatiti sala de bal, voi ... pregatiti tortul acela preferat de Cella mea, voi pregatiti-i camera asa cum ii place ei, dupa petrecere va avea nevoie de un pat odihnitor, ... voi dati sfoara in tara ca fata mea s-a intors acasa, pregatiti-va de petrecere ... sa cante muzica ... hai baieti ..... "
Tatal Lui Isus e total diferit de ceea ce stiam, mi-am imaginat, de Dumnezeul pe care mi-l faurisem, aurisem eu. Dragostea Lui e socanta, e scandaloasa, e de neinchipuit ....
Fratele mai mare are dreptate sa fie suparat ... am plecat si am cheltuit mostenirea. Ce caut eu inapoi? De ce nu mi-am pierdut urma in lume? .... si eu sunt nesimtita si am venit sa cer indurare .... dar Tatal Lui Isus de ce m-a primit? De ce m-a iertat? De ce da o petrecere pentru mine? De ce ma imbraca cu haina regala? De ce imi pune inelul de mostenitoare pe deget? De ce ma reprimeste acasa? De ce nu ma cearta? De ce nu ma nesimteste? De ce nu ma trimite cu cele mai neinsemnate slugi? ... pana la urma merit sa traiesc pana la sfarsitul vietii .. pe burta mancand tarana ...
Isuse, dar e scandalos ce spui Tu? Ce tata ar face asa ceva? Nu e corect modul Lui de a actiona. Nu e cinstit. Nu e .... . Nu are logica.
Cella, Tata nu e asa cum Il vezi Tu. Tatal meu e Dumnezeu si tu uiti ca esti om ... tu Il crezi cumva uman sau cu ceva puteri miraculoase si supranaturale, Il marginesti in putere, dragoste, mila, indurare, in acordarea harului ... Tatal meu Te iubeste fara ca tu sa stii de El, fara ca Tu sa Il cunosti, fara ca Tu sa Il percepi. Tatal Meu te iarta inainte ca tu sa iti ceri iertare, te ajuta fara ca tu sa o ceri .... e aici langa tine si tu habar nu ai ... te iubeste si tu nu vezi, nu simti si nici macar nu vrei sa accepti modul Lui de a te iubi pentru ca nu ii recunosti vocea, mana, atingerea ....
Vreau sa iti fac cunostinta cu Tatal Meu si ... mi-as dori sa nu iti mai fie frica de El si sa te tot retragi in carapacea ta ... dragostea si frica nu pot sta impreuna ... hai sa Il cunosti pe Tatal Meu, nu pe cel inchipuit de tine si pe Cel ce e Tatal Meu.
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/43558134@N06

2 comentarii:

denisia spunea...

Sunt de acord cu tine.. teama, frica nu trebuie sa ne tina departe de dragostea lui Dumnezeu...
cred ca de multe ori intrebarile si framantarile noastre ne tin pentru un timp mai departe de Dumnezeu...
credinta, dragostea pentru Dumnezeu, nu este spontana... nu ma trezesc dimineata si zic de azi il iubesc pe Dumnezeu, ca asa vreau eu... e nevoie de o constientizare reala.. de ce .. cine e Dumnezeu... de ce am nevoie de El... ce trebuie sa schimb la mine, in viata mea...

cand am intrat intr-o relatie reala cu Dumnezeu, realizam ce binecuvantati suntem... Dumnezeu ni se descopera in toata bunatatea Lui, mila și dragostea Sa....

asta e motivul pentru care oamenii gandesc, vorbesc sau il percep pe Dumnezeu diferit... depinde cat de mult ne punem inima sa-L cautam...

cella spunea...

sau cat de mult ne lasam inima sa Il cunoasca ;)