o viata de moarte

Am crezut ca urmandu-L pe Isus voi avea parte de o viata de vedeta, banii vor curge ca la robinet si voi putea vedea lumea in lung si in lat, imi voi delecta gusturile cu orice soi de bunatati de pe tot mapamondul, voi vedea operele de arta, insulele luxuriante .... ma voi odihni intr-un hamac pe o plaja de vis si langa mine o formatie imi va canta numai mie .... voi avea succes profesional, voi avea o reputatie buna, pe cei voi pune mana va fi un succes. Orice vorba ce imi va iesi din gura, va fi una de duh ... numai ca viata mea nu arata deloc asa ....
Nu am devenit crestina pentru ca traiesc in Romania, pentru ca bunicii si parintii mei erau crestini ci pentru ca constient am decis sa Il urmez pe Christos si apoi am fost botezata. Ooooo, daca am fost si botezata de-acu binecuvantarile se vor tine lant dupa mine .... Crestin inseamna urmas al Lui Christos si, El numa o viata luxurianta nu a avut ... Umiliri, scuipari, acuzatii false, batai publice si nu orice fel de bataie, ironii, o cununa de spini infipta pe cap, .... rastignire ... ucenicii, adica prietenii Lui au disparut cu totii si stau pititi prin tufisuri si pe dupa colturi urmarind ce se petrece .... pana si Tatal pare a-L fi abandonat ....
Oooooh, adica asta e viata de crestin? Adica o astfel de viata ma asteapta? ... Dar daca Dumnezeu ma iubeste de ce sa sufar? De ce e atata rautate in lume? De ce atatea razboaie? .... De ce eu?  Adica urmandu-L pe El, devenind asemenea Lui Hristos am o viata de moarte?
Pavel le zice colosenilor (Coloseni 1:24) "si in trupul meu implinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, pentru trupul Lui" si la asta sunt chemata si eu ... Si stau si ma intreb: Pavel a avut parte de batai, inchisori, naufragii, interogarat de tot soiul de specimene de conducatori, dar eu ce suferinte am? El a avut parte de suferinte fizice si acum nu mai e persecutie, nu te mai asteapta Securitatea sa te bage la racoare ... sau la raxe X ca sa te "duci" repede ...
Alegand sa Il urmez pe Hristos, aleg de fapt sa inot contra curentului si suferintele sunt mentale sau psihice ... Si e mai usor sa te lasi dus de val si sa traiesti la fel ca ceilalti .... sa te pierzi in multime, la fel ca toata lumea insa .... e greu sa nu te ineci in paharul cu mai mult sau mai putine grade, sa nu te lasi robit de droguri, sa alegi sa te pastrezi pentru partenerul tau si doar pentru el (ea) si sa nu iti implinesti pofetele, dorintele si fanteziile cu oricine iti iese in cale, sa nu accepti compromisurile pentru bani, pozitie, inaltari in functie, sa spui adevarul chiar de te costa scump, sa ramai singur chiar si intre prieteni pentru ca nu te inteleg, te cred cam dus cu pluta .... sa fii izolat in mijlocul multimii, sa te lupti cu tine insati pentru a-ti pastra integritatea a ceea ce crezi ....
Dar se mai intampla ceva cu mine .... nu poate sa nu imi tresara inima cand aud de cei ce mor in lagarele din Coreea de Nord, de cei din Nigeria, nu pot sa nu plang cand vad documentarele cu femeile si fetele circumcise ale lumii arabe. Inima tremura cand mi se prezinta copile si femei violate si traficate, oameni ucisi cu bestialitate ... nu pot sa nu sufar cu copiii abandonati si uitati in orfelinate sau pe strazi si daca ajung la maturitate in certificatele lor de nastere in locul numelor mamei si tatii apar niste liniute ... cum sa nu mi se stranga stomacul de mila si compasiune fata de ei? Cum sa nu sufar cu cei din Pakistan acum cand apa le-a luat tot ce agonisisera ... si nu stiu ce boala a mai dat acum peste ei ...
Doamne, viata asta ca si urmasa a Ta inseamna o viata de moarte, moarte fata de mine, fata de ideile mele crete insa e o viata de biruinta. Si, moartea nu e ultimul Tau cuvant pentru ca Tu ai inviat si eu invii cu Tine ...
Mor cand iert pe cei ce nu merita, mor cand accept sa tac decat sa spun cateva imapoi, mor cand accept sa fiu jignita, nedreptatita, umilita .... si vreau sa tratez cu iubire pe cei ce fac asta asa cum invat de la Tine ...

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/123glenrose/2333012859/