Marea majoritate a copiilor cresc cu ideea ca trebuie sa fie cei mai buni, pe primul loc. Iar pe primul loc nu exista decat un singur loc si acela e al lor. Nu exista loc pentru inca o persoana. Pe locul doi stau ratatii. Fetitele, inca de mici, cresc tinand in maini papusi Barby. N-am nimic cu papusile ci cu filosofia din spatele acestor papusi, cu complexele ce rezulta de pe urma acestei filosofii, cu traumele si sinuciderile ce decurg de aici. Trebuie sa arati ca ea! Cu orice chip sa arati ca Barby. Operatii peste operatii sa arati ca ea.
"De ce copilul meu nu este cel mai bun? Ok, il voi schimba la alta scoala unde va fi cel mai bun. Copilul acesta este cel mai bun, nu ati mai avut in scoala asta copil asa de bun! N-ati mai avut asa ceva niciodata si nici nu veti mai vedea!" Astea sunt cuvinte ale parintilor ce vor ca copiii lor sa fie cei mai buni. Rar auzi parinti spunand ca au un copil bun, ca nu il vor sa fie primul. Ca il duce capul si nu viseaza pentru el sa devina vedeta insa isi doresc sa fie OM.
La finalul clasei a IV-a am dat examenul de final de ciclu primar. In seara dinaintea examenului m-am intalnit cu o colega ingrozita de frica. M-a intrebat ce imi vor face ai mei daca voi cadea examenul. M-am uitat perplexa la ea, cu ochii cat cepele la ea, cerand explicatii. "Ai mei mi-au spus ca ma omoara daca nu iau examenul". Imi amintesc ca m-am dus socata acasa si le-am povestit parintilor ce imi spusese colega. Mama si tata s-au uitat la mine si mi-au spus ca isi doresc sa iau examenul, au incredere in mine insa daca nu il voi lua, nu e o problema. Va mai fi o sesiune si ma voi pregati pentru aceea. L-am luat cu cea mai mare nota. Dar imi amintesc ca dupa ce ni s-au spus notele asteptam cu inima cat un purice sa stiu ce facuse acea colega. Picase. Ingrozita am asteptat sa vad daca apare la scoala a doua zi sau fusese omorata. A doua zi a aparut la scoala vie si a luat examenul in a doua sesiune.
Ai mei au vrut sa devin medic insa mie mi se face rau cand vad o rana sau miroase a sange iar cand intru in spital imi apar pete rosii .... Cum sa devin medic? Trebuia sa predau si nu m-am dus la catedra, am descoperit in ultimul an de facultate ca nu e pentru mine vocatia de dascal. Lucrez altceva, ceva ce imi place sa fac chiar de nu e usor, chiar de e cu multe batai de cap si multa responsabilitate. Care e chemarea mea? Unde ma vrea Domnul? Ce meserie mi se potriveste ca o manusa si simt ca toate abilitatile mele sunt folosite acolo? Il las pe Domnul sa ma modeleze pentru chemarea ce o are pentru mine?
Recent cineva spunea ca pleca din Iasi. Nu si-a gasit rostul aici, nici la servici nu a fost cum ar fi vrut sa fie, nu a fost promovat cum a visat, nu s-a casatorit cum a sperat si a cautat. Pleaca in alta localitate, poate acolo e chemarea de la Domnul.
Am vazut ca Iosif a beneficiat de scoala speciala ce a inclus desertul, puscaria si sclavia ca sa ajunga Faraon adjunct. Moise a beneficiat de tratament favorizat la o scoala cu multe stele in palatul lui Faraon ca sa ajunga in desert. David a pazit oile tatalui sau si a trebuit sa infrunte frigul, caldura desertului, sa se lupte cu leii si cu socrul sau ca sa ajunga sa rege. Nu am vazut nici un om care sa faca lucruri marete fara sa aibe scoala vietii.
Imi urmez visele cu orice pret, chiar daca manac amar pe paine? Dau la o parte valorile, standardele ca sa imi indeplinesc visele? Il intreb pe Dumnezeu ce vrea sa faca cu mine? Unde ma vrea si ce vrea sa faca cu mine unde sunt? Ceea ce lucrez ma implineste, multumeste? Il glorific pe Dumnezeu cu viata mea la lucru?
E vreme de criza finainciara si suntem loviti crancen. Sunt constienta de asta. Trebuie sa ne castigam o bucata de paine ca sa traim, dar cu orice pret? Dumnezeu spune ca El "va da preaiubitilor Sai painea ca in somn". Asta nu inseamna ca eu ma culc si lenevesc ca El imi va da painea ca doar asa a zis.
Dumnezeu i se arata lui Moise intr-un tufis ce arde si nu se mistuie. Ii spune ca trebuie sa mearga in Egipt si ca este ales sa scoata poporul evreu din robie. Moise vede rugul, aude vocea si intreaba: si de unde stiu eu ca Tu vei fi cu mine, ca Tu mi-ai spus astea si nu e o inchipuire? Dumnezeu ii raspunde: "Eu voi fi cu tine; acesta va fi semnul pentru tine că Eu te-am trimis: când vei scoate poporul Meu din Egipt, vă veţi închina lui Dumnezeu pe muntele acesta" Exod 3:12.
Ca sa fiu sigura ca asta imi e chemarea a fost nevoie de timp, de durere, de munca .... In acelasi timp, sunt constienta ca oricand Dumnezeu ma poate chema la ceva diametral opus, care imi va da viata peste cap din punctul meu de vedere, pentru ceva ce El a planuit si pentru care m-a format, tesut in ani. Sunt dispusa sa ascult?
Nu vreau sa fiu cea mai buna si sa ajung vedeta cu orice chip si prin orice mijloc. Vreau sa dau cei mai bun din mine pentru Domnul, sa imi folosesc abilitatile, capacitatile, darurile, talentele pentru Domnul.
Gedalia si lunga lui calatorie spre Messiah. Imi pare rau pentru cei care nu stiu limba engleza ... sper sa gasesc pe cineva care sa dubleze cu subtitrare in limba romana.
Specificatie pentru clipul de mai jos. Pe bara de jos a clipului apare CC si daca apasati pe ea, clipul va avea subtitrare in limba engleza.
Mi-ar placea sa vad cum alearga informatia prin creierul meu, cum conexeaza, cum se intrepatrunde informatia noua cu cea veche. Cum se improspateaza ce stiam sau efectiv se sterge informatia cea veche si se aseaza una noua. O fotografie ce o vad, o asez in cadrul unui context si parca se aprinde becul, inteleg lucrurile altfel. Un sunet, o trasatura a cuiva, un miros si in secunda doi ma duc in trecut, intr-un context specific imprimat in memoria creierului meu ... Nu am cum sa explic de ce cred ca informatia era stocata in creierul meu pentru ca nu pot.
Cum sa explic ca cu o anumita suma de bani imi cumpar o paine? Eu cred ca cu acei bani ce ii am in mana pot plati painea. E un pret, o suma de bani care semnifica ceva. Daca nu ar avea inscris pe ei nimic ... ar fi doar niste hartii demne de pus pe foc. Insa atunci cand eu vad cifrele inscrise pe acele hartii colorate cred ca ele sunt bani.
Cum cred? De ce cred? Cum se face ca cred? De unde imi vine credinta? Ce cred? Realizez ca traiesc prin credinta. Fiecare inspiratie e un act de credinta. Daca nu imi deschid plamanii ca sa primeasca oxigen mor. Dimineata cand m-am trezit, am deschis ochii crezand ca voi vedea si, am vazut. Am apasat intrerupatorul crezand ca va fi lumina in camera. Cred ceea ce imi spune cineva pana la proba contrarie cand constat ca m-a mintit. Cred ca acea persoana m-a mintit si ... cu greu o voi mai crede vreodata si voi mai avea incredere in ea.
Am fost creata, tesuta, dupa cum spune David, intr-un chip minunat. Am fost creata sa cred. Am fost creata sa conexez lucrurile, cumva un bagaj de informatii erau deja stocate in mintea mea cand m-am nascut. Am crezut ca femeia cu ochi albastri ce ma tine la piept e mama mea. Nu stiu cum am crezut insa numai vocea ei ma facea sa tac si sa nu mai urlu cat ma tineau plamanii. Am crezut ca barbatul acela ce statea langa ea si care m-a strans la piept coplesindu-ma cu dragoste e tatal meu. Cred ca baietii ce au crescut cu mine in casa sunt fratii mei.
Habar nu am cum functioneaza mintea mea insa constientizez ca se bazeaza pe incredere, pe credinta. Daca imi pierd increderea in cineva, dragostea fata de acea persoana se diminueaza ....si ma lupt sa nu ii urasc.
Cred ca exista Dumnezeu, cred ca Biblia e scrisoarea Lui de dragoste pentru mine. Cred ca pe dealul pe la Golgota Fiul Sau a murit pentru mine. Chiar daca nu am fost acolo sa vad cum a fost scuipat, palmuit de nesimtitii de soldati, batut cu biciul ce avea la capat bilute de plumb in forma de arici. Cred ca acele bilute i-au sfasiat carnea facand sangele sa tasneasca din fiecare rana. Cred asta fara sa aud cum se crapa pielea, fara sa vad sangele improscand pietrele si pe cei ce il bateau sau asistau la acea scena. Cred ca din dragoste pentru mine, care traiesc acum in secolul instantului, a facut asta. Cred ca asa cu trupul sfasiat i s-a dat sa duca o cruce grea pe umerii ce erau deja rana adanca. Cred ca a ajuns la Golgota, ca si-a intins mainile de buna voie sa ii fie strapunse cu piroane. Cred ca si-a lasat picioarele sa ii fie tintuite de piroane groase ca eu sa nu mor. Cred ca nu a spus nimic si nu a urlat pentru ca eu sa fiu iertata, vindecata. Cred ca a murit acolo pe dealul Golgotei si ca a stat intr-u mormant. Cred ca a inviat in duminica invierii pentru ca eu sa vad ca moartea a invins-o El pentru mine, pentru ca El este Domnul vietii.
Nu am fost acolo fizic. Toata scena asta s-a petrecut cu vreo 2000 de ani in urma insa daca nu am fost acolo, asta nu inseamna ca nu s-a petrecut. Nu am fost la nunta mamei mele insa asta nu inseamna ca nu a avut loc nunta. Nu am fost la razboiul de la Podul Inalt insa asta nu inseamna ca nu cred ca acel razboi a avut loc. Nu am vizitat Golgota desi imi doresc sa o fac insa asta nu ma impiedica sa cred ca acolo Christos a murit pentru mine. Nu am vizitat mormantul unde a fost ingropat Christos, nu am vazut piatra de la mormant insa cred ca acolo a fost ingropat si de acolo a inviat. Nu m-am intalnit cu Maria Magdalena sau cu Maria mama Lui Christos insa cred ca ele s-au dus sa il imbalsameze si ca nu L-au gasit, cred ca s-a aratat lui Toma si ca i-a luat mana ca sa ii atinga ranile din maini ....
Cred ca fara cruce nu exista salvare pentru mine. Cred ca fara Christos inviat nu exista speranta. Cred ca Christos este Fiul Lui Dumnezeu si ca a ales sa vina pe pamant, sa fie om ca si mine, sa sufere, sa iubeasca, sa vorbeasca, sa manance, sa rada, sa se plimbe, sa se roage, sa munceasca la fel ca fiecare om ca sa ne arate cum iubeste Dumnezeu, cum iubeste Tata.
Cred ca crucea este un elemement peste care nu pot trece usor. Este locul unde s-a platit pretul pentru mine. Acolo, tintuit intre cer si pamant, Christos a ales sa ma salveze, sa ma iubeasca, sa intinda funii de dragoste intre mine si El, sa moara pentru mine. La cruce m-am intalnit cu El si acolo am crezut tot ce s-a petrecut. La cruce am inteles ca sunt iubita mai mult decat imi pot inchipui, ca sunt iertata, eliberata, salvata. La cruce am inteles ca Domnul vietii a ales sa moara pentru mine. La cruce am inteles de ce a inviat. La cruce am inteles ca moartea a fost infranta de El.
Aleg sa stau la cruce ca sa nu uit pretul platit, sa nu uit de Cel ce L-a platit, sa ma uit la Christos inviat si sa ma las coplesita de har.
In adolescenta, mi-am impus sa devin rece, distanta, sa nu las lucrurile sa ma afecteze, sa nu intru in relatii mai mult ca sa nu sufar. Sa imi controlez mimica fetei incat nimeni sa nu o citeasca, sa nu las sentimentele sa imi fie tradate cumva. Ideea mea era ca daca as fi o femeie puternica as reusi cu mult mai bine in viata. Si, relatiile puternice m-ar tine in loc, nu m-ar lasa sa zbor. Cu toate astea, aveam prieteni si erau mai apropiati decat as fi vrut eu sa recunosc.
Am vrut sa pot sa ma controlez si sa nu plang in fata mortii, tragediei, durerii insa ... deja era cam mult ... dar incercam sa nu las durerile sa ma afecteze, sa imi intaresc inima. Numai ca in jurul meu oameni cunoscuti mureau si durerea fizica era prezenta parca mai pregnant in acea perioada ca si cum incerca sa imi faca in ciuda a ceea ce gandeam si voiam eu.
Ma regasesc in personajul lui Tipatescu, din opera lui Caragiale, care vrea schimbare in locurile esentiale insa sa nu se schimbe nimic. Ceream Lui Dumnezeu schimbare majora insa nu schimbe nimic in mine. Habar nu am ce era in capul meu insa credeam ca e foarte bine ce cer. Si habar nu aveam ca Dumnezeu asculta fiecare rugaciune, stie fiecare gand, idee creata sau mai putin creata ce imi trece prin minte.
I-am invidiat pe cei bogati, instariti, pe cei de pe copertile revistelor, din filme ... o daca as fi ca ei, daca as arata ca ei .... ar fi perfect. Daca as avea banii lor, as cutreera lumea asta, as vedea si eu lumea, as degusta tot felul de scofeturi, as merge la tot felul de concerte, expozitii, locuri mirifice ale acestei planete ... Daca as arata ca mandrele de pe copertile revistelor as intra si eu in alte cercuri mai selecte, mai rafinate ... eha ... poate as ajunge si eu vedeta. Habar nu aveam ca chiar si fara photoshop, imaginile puteau fi trucate si facute "perfecte".
Lucrurile nu imi ieseau cum visam eu .... deloc. Oare Dumnezeu imi sta impotriva? Impotriva la tot ce visam eu? Doamne, nimic nu e bun? Nimic nu iti place? Voaim sa Ii placa ce visez eu ... insa El avea visele Lui cu privire la mine si nu se potriveau deloc, deloc cu ale mele. In visele Lui pentru mine intra suferinta, pierderi de oameni dragi, relatii, vise zdrobite si imposibil de pus la loc .... iar in ale mele acestea nici nu intrau in calcul.
Doamne, de ce ai inventat suferinta, durerea? Tu zici ca daca ascult de Tine ma binecuvantezi. Si uite, eu ascult. Siiii, unde e binecuvantarea? Unde sunt avantajele? Uite si Tu la cei ce isi fac de cap cu viata lor, efectiv fac tot ce vor, nu le pasa de nimic. Nici de morala, nici de lege, nici de bun simt .... Si par atata de fericiti si binecuvantati. Zi si Tu, e drept asa?
Refuzam sa imi las inima sa spuna ceva. O consideram inferioara mintii. Nu puteam sa o las sa imi conduca viata. Mintea e logica, rece, distanta .... iar inima asa trebuia sa invete sa fie. Si, nu intelegeam de ce ii e asa greu sa se lase modelata. Teoretic ii stiam rolul si ca e importanta insa in nici un caz nu o puteam lasa sa ma dirijeze sau sa o ascult .... Ooo, nu! In nici un caz.
Numai ca durerile se accentuau, dezamagirile efectiv imi sfasiau inima si as fi vrut sa nu doara, sa le anesteziez, sa le pun ceva morfina ca sa nu mai doara .... si nu puteam. Doamne, fa ceva sa nu doara. Sa nu doara pierderea, suferinta fizica, emotionala .... de nici o culoare ... Sa nu doara ...
Durerile, necazurile, infrangerile, pierderile frang inima ... o sensibilizeaza ca nimic altceva si abia franta am lasat-o sa se deschida, sa o las sa vorbeasca cu Dumnezeu ... Nu ma refer la inima ca organ vital ci la simtire, la emotivitate .... Abia atunci o pace ce nu o pot descrie a inceput sa vina in mine. In mijlocul furtunii eu aveam pace ... seamana a nebunie. Oare am innebunit? Doamne ... cand totul e praf si pulberi pot sa simt ca ma iubesti, inima mi-i linistita si ii spune asta mintii ... iar mintea e blocata de ceea ce se intampla.
Doamne, inteleg ca folosesti durerea ca factor de sensibilizare, ca factor de frangere ca sa ajungi la mine ca altfel ... eu tot plecam pe aratura. Acum pot sa multumesc ca nu mi-ai indeplinit ideile mele crete, ca nu m-ai lasat sa ajung ceea ce visam eu, ca mi-ai frant inima ca sa Te las sa ma iubesti si sa ma inveti sa te iubesc, sa iubesc. Recunosc ca a fost greu procesul asta, ca m-am impotrivit de numa, ca trebuit sa invat sa am incredere in Tine. Te-am testat, verificat, am vrut sa vad daca esti credincios, daca Te tii de cuvant ... daca faci asa cum spui ... si am fost coplesita sa vad ca Tu nu pleci de langa mine. Ca ma iubesti in ciuda a toate, ca acolo la cruce, cu piroane in maini si picioare mi-ai dovedit ca ma iubesti cu o dragoste ce plateste totul pentru mine ca eu sa nu mor, ca mori ca eu sa fiu cu Tine .... ca ce era mai de pret pentru Tine ai dat pentru mine pentru ca ma iubesti .... M-ai coplesit ... am capitulat. Accept! Accept sa fiu iertata, iubita! Accept sa ma las iubita de Tine! Accept sa fiu a Ta!
Ieri citeam intr-unul din ziarele locale ca traim in cea mai saraca zona a Uniunii Europene. Statisticile arata ca Moldova Romaniei este una dintre cele mai sarace zone din Europa. Ironic mi-am spus: tot suntem in frunte la ceva ... numa ca nu la ceva bun.
Cu o zi inainte, alta statistica m-a pus pe ganduri. In ultimii 50 de ani, in Romania, au avut loc 22.000.000 (22 de milioane) de avorturi. Calculau cei de la statistica ca media e de 50 de copii avortati intr-o ora. La momentul actual suntem in Romania mai putin de 22 de milioane de oameni si daca ar fi trait si ei, cum ar fi fost? Un medic, ma abtin sa comentez mai mult despre el, spunea ca sunt voci care cer interzicerea avortului si a contraceptivelor in Romania. Avortul ar fi traumatizant iar pilulele toxice. Cei care cer interzicerea sunt super-religiosi sau morali .... sau neinformati. Iar acum, traim dupa legile Uniunii Europene si fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu trupul lui.
Ma gandeam sa ii comentez acelui domn doctor si sa ii spun ca copilul de care femeia se descotoroseste este de fapt un alt trup in trupul ei si asupra caruia ea nu are nici un drept. Insa la cat de spurcate sunt comentariile din ziare, mai bine taci si iti inghiti comentariile.
Un soi de pesimism isi face loc ca o caracatita in mintile si inimile oamenilor. Un taximetrist pe la varsta pensionarii imi spunea ca se gandeste sa plece din tara, si-a pierdut speranta ... In tara asta nu se mai poate face nimic .... nimic nu e bun, frumos, ... nu se mai merita. De la cei tineri pana la cei batrani tot aud plangeri, ba ca sistemul medical e jalnic, ba ca invatamantul e sub orice critica, ba ca vamesii, ca tot sunt pe primele pagini acum sunt vinovati, politia si jandarmeria e corupta ....in politica nimic nu e bun. Insa, ... rar aud oameni care sa spuna: hai sa ne rugam pentru tara asta.
De ce sunt aici? De ce m-am nascut in Romania? De ce nu m-am nascut in nu stiu ce tara, in care conditiile de viata sunt bune si traiul ar fi ... de poveste? N-am ales sa ma nasc aici. Nu mi-am ales parintii. Nu mi-am ales trupul si capacitatile. De ce nu mi-au acordat viza desi am spus adevarul? De ce? Intrebari peste intrebari ... la care vreau raspuns. Unii au ales calea strainatatii si nu ii invidiez deloc. E alegerea loc sa isi faca un trai mai bun. Unii am ales sa ramanem aici. Unii au ales sa nu creada ca Dumnezeu e Dumnezeu. Unii au ales sa creada in El si sa se increada in El oricare ar fi situatia prin care trece Romania.
Dar intrebarile continua: cum o sa ne descurcam? Vin termenele de plata, facturile, scadentele ... incepe scoala, vine boala .... e iarna si trebuie haine mai groase si frigului ii cam place la noi ... Cum o sa ne descurcam? Unii isi iau viata crezand ca asa scapa. Unii pleaca si efectiv vor sa uite de Romania. Unii raman bombanind. Unii din cei plecati bombanesc insa oriunde ar pleca tot bombanitori ar fi. „Nici un ochi n-a văzut, nici o ureche n-a auzit şi la mintea omului nu s-a suit ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru cei care-L iubesc.“ (1 Corinteni 2:9) Mereu am crezut ca textul asta e pentru cand voi ajunge ACASA, adica dupa ce mor. Insa in context nu e vorba despre viata de apoi. E vorba de prezent. Adica, daca Il iubesc pe Dumnezeu, El a pregatit lucruri extraordinare pentru mine. Aceste lucruri nu sunt in America, Anglia, Canada, Australia sau mai stiu eu ce tara puternic industrializata, ci aici in Romania. Nu imi spune de bogatii, de lux, de cine stie ce vedetism. Imi spune de lucruri extraordinare ... asta inseamna ca eu ar trebui sa vad lucrurile din punctul Lui de vedere .... si asta inseamna ca ar trebuie sa Il stiu pe Dumnezeu, sa Il recunosc ca Dumnezeu. Sa Il cunosc, sa vad punctul Lui de vedere asupra lucrurilor ... sa Il iubesc.
Iubirea de Dumnezeu nu e teoretica sau abstracta, ci e practica. Iubirea de El inseamna ascultare, supunere, acceptare a ceea ce spune El. Pentru asta trebuie sa imi fac timp sa Il cunosc ... in viteza nu pot sa ajung la profunzime, la o cunoastere reala.
Vreau sa Il cunosc pentru beneficii, pentru daruri, pentru binecuvantari, pentru iertare, indurare, pentru ca imi va da lucruri extraordinare? Imi propun sa Il iubesc pentru beneficii?
Aud destul de des replica: "e viata mea, fac ce vreau cu ea. E dreptul meu de a o admnistra cum vreau! Credinta e ceva personal si nu trebuie sa spun nimanui despre ea, e ceva intim". Da,r cum eu nu prea ascult sfaturile prietenilor mei sa nu ma gandesc atat de mult, incep sa descos ideea asta si sa o intorc pe toate partile. Nu traiesc in jungla, nu sunt Tarzan in varianta feminina, nu sunt singura persoana sau fiinta vie de pe Pamant. In casa, cu mine, mai traiesc si alti oameni cu care intru in contact. La lucru, voi interactiona cu sute de oameni, pe strada ma intalnesc cu alti oameni, voi vorbi cu ei, le voi zambi, cu unii voi vorbi la telefon, cu unii pe messenger, unora le voi raspunde la e-mail. Viata mea e conectata, ca vreau sau nu, cu viata celor din jurul meu. Sunt acceptata de ceilalti ca intreg, adica personalitate, temperament, credinta, intelect.
Ceea ce cred, determina ceea ce sunt. Nu ma pot separa, nu am cum .... asa am fost creata.
De vreo doua zile tot dau peste un personaj cu un nume mai comic, din punctul meu de vedere, dar care imi da de gandit. Este vorba de Beţalel (Exod 35:40-36:7). Daca as avea un copil, nu i-as pune numele asta in nici un caz (deocamdata).
Am aflat despre Betalel ca e fiul lui Hur din semintia lui Iuda. Din punct de vedere uman ii stiu genealogia. Insa am mai aflat ceva: "Apoi Moise le-a zis israeliţilor: „Vă anunţ că Domnul l-a chemat pe nume pe Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda, pe care El l-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, cu înţelepciune, cu pricepere şi cunoaştere pentru tot felul de lucrări, ca să creeze proiecte de artă, să prelucreze aurul, argintul şi bronzul, să taie şi să fixeze pietre scumpe, să prelucreze lemnul şi să facă tot felul de lucrări artizanale. Lui i-a fost dată şi îndemânarea de a-i învăţa pe alţii, atât lui, cât şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamah, din seminţia lui Dan. El i-a umplut cu înţelepciune, ca să facă tot felul de lucrări, de gravură, de croire, de brodare cu fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi cu fire de in subţire – tot felul de lucrări şi de planuri iscusite.“ Exod 35: 30-35.
Banuiesc de aici ca Betalel era priceput, indemanos insa cred era dormic sa faca ceva pentru cortul intalnirii. Sa isi puna indemanarea in a lucra si el la constructia cortului. Domnul l-a umplut cu Duhul Lui Dumnezeu, cu intelepciune, cu pricepere si cunoastere pentru tot felul de lucrari. Betalel nu a devenit un lup singuratic, nu s-a retras in cortul lui si lucra de unul singur ... acolo doar el si umbra lui, el si Dumnezeu. Nici vorba de asa ceva.
Tot poporul stia ce e in Betalel. Acesta si-a facut impreuna cu Oholiab (alt nume comic) o echipa. Nu o echipa de la care se aud injuraturi, batai ... povesti siropoase sau amoroase ci una echipa demna de tot respectul. Au lucrat intocmai cum poruncise Domnul. Nu era numai echipa de sus la lucru. Nuuuuuu. Betalel a devenit mentor pentru oricine voia sa lucreze ... si erau destui. Pasiunea lui a lasat-o sa curga prin el spre altii ... ceea ce era in el a lasat sa intre, sa influenteze vietile altor tineri sau mai putin tineri. A sfatuit, incurajat, indemnat, sters lacrimi si refacut ceea ce nu era cum trebuie. A sortat materiale, a explicat texturile firelor, lemnului, metalelor, a visat cu ochii deschisi in asa fel incat visul lui sa devina vis si pentru ceilalti. Duhul Lui Dumnezeu era in el si nu l-a tinut numai pentru el. Comoara din el a impartasit-o.
Daca ma intreba cineva acum vreo saptamana cine era Betalel, m-as fi uitat crucis. Nu mi-as fi adus aminte deloc de el. Dar, in galeria mentorilor de la care invat a intrat de azi Betalel si ucenicul, colegul lui de echipa, Oholiab.
Despre Betalel mai aflu ca era stranepotul lui Moise. Hur a fost casatorit cu Maria, sora lui Moise si a lui Aaron care au avut un fiu, pe Uri, caruia i s-a nascut Betalel. Dar mai aflu ceva despre Betalel. Semnificatia numelui sau este "in umbra Lui Dumnezeu". Talmudul spune ca ar fi avut 13 ani cand a fost umplut cu Duhul Lui Dumnezeu si s-a inceput lucrarea de constructie a Cortului Intalnirii.
Ce i s-a dat lui Betalel? Duhul Lui Dumnezeu a pus in el intelepciune, pricepere, cunoastere. Insa a mai primit ceva, indemanarea de a-i invata pe altii. Wow, wow, wow. Deci poti sa primesti intelepciune, pricepere, cunoastere insa asta nu inseamna ca din ce ai tu poti sa dai si altora ... efectiv ceilalti se uita la tine ca mâţa in calendar cand vrei sa le spui ceva. Vad ca a primit darul de a invata pe altii, de a spune altora, de a impartasi din ceea ce a primit el.
Multa vreme m-am framantat cu intrebarea: ce daruri am eu? Daca am le folosesc? Betalel nu a primit darul si l-a ascuns. La ce i-a folosit ca i-a invatat pe ceilalti? Au construit o frumusete de cort. Si nu orice cort ci Cortul Intalnirii, cortul in care Dumnezeu cobora pe pamant. La ce imi foloseste sa spun ce stiu? Sa fie si altii imbogatiti. La ce foloseste altora sa-mi spuna ce stiu? Sa cresc si eu pe langa ei. Betalel, umbra Lui Dumnezeu s-a lasat folosit de Dumnezeu ca si altii sa creasca. Vreau sa stau pe langa cei ce sunt ca Betalel.
... vreau sa devin un Betalel in varianta feminina.
Inca de mica am stiut ce e acela un razboi de tesut, dispozitiv pentru urzeala, suveica, mosorel, diferenta dintre lana, ata de tesut, spata, pedale, sul. N-am avut de ales daca vrem sa stim sau nu, pentru ca mama era innebunita dupa noile modele de cuverturi si ... acel model, chiar nu il avea. Adormeam auzind itele cum se schimba, spata batand cu putere in tesatura si ne trezeam cu acelasi zgomot.
Vara, se spala lana ... lung, urat mirositor proces si intepacios (beacs). Marile si micile mercerii erau vizitate pentru ata. Nu orice ata era buna, nu orice culoare, nu orice marca. Stiam ca trebuie sa aibe cap de nu stiu care si se cumpara ata cea mai buna. Ma uitam la punga mare cu ata, la lana se ce scurgea pe sarma dupa ce fusese spala si raspalata, la cojile de copac, la florile sau frunzele alese cu grija si ma intrebam ce poate iesi bun din toate astea? Cum va face mama o cuvertura din toate astea? Va face magie?
Nu facea nici o magie insa muncea pentru fiecare milimetru de ata si lana. Si, ca produsul final sa iasa, noi aveam partea noastra de contributie si nu era putina. Iar comentariile, normal, insoteau fiecare milimetru de ata. Trebuia sa o ajutam la adus apa si ca sa nu iasa culoarea din lana avea nevoie de apa salcie si asa am invatat ca exista apa buna de baut si apa cu un gust mai ciudat ce nu o poti folosi la mancare, ca nu poti face decat ceai cu ea si nici acela nu iese bun.
Dar, lana odata uscata, trebuia scarmanata si atata iti trebuia sa nu scarmeni cum trebuie ca iti luai portia de scarmaneala. Aici interveneau bunicii care ne scuteau de o buna parte de munca. Apoi, tata sau mama, pleca la Brasov la o fabrica sau darag (cea mai buna) unde se torcea lana si o facea scule. Pleca cu cativa saci de lana si se intorcea cu un sac de scule.
Uneori mama ne arata un model pe hartie milimetrica si recunosc ca ma uitam ca mâţa in calendar la ce imi arata ea. Uneori insa avea cate o bucata de cuvertura ca model. Dar, ea ne spunea ca va schimba culorile, ca acolo va mai adauga ceva, ca floarea aia nu e cum o vrea ea .... modelul era in mintea ei si noi ne uitam la ea cu niste fete inexpresive incat trebuia sa ne spuna: o sa vedeti voi la final ce-o sa iasa.
Se scotea ata si trebuia urzita, acolo alta operatiune lunga ce trebuia facuta cu grija, nu oricine putea face asta ... si trebuia sa ai modelul bine stiut ca sa nu gresesti din start. Apoi, se intindea urzeala in razboi, se trecea toata urzeala prin spata sau spete (doua sau trei) si cu cat erau mai multe, modelul era mai complicat.
Noi speram ca ne fi terminat treaba insa trebuiau facute mosorelele de lana si mama repede le mai termina ... Nu ne lasa sa lenevim ... ca ea nu creste niste lenesi si apoi trebuie sa invatam si noi sa lucram ca asa fac oamenii gospodari (nu putea spune fetele gospodine ca i-ar fi sarit Sorin in cap ca el nu e a fata; si apoi, tata era cel care o ajuta mereu).
Dupa o saptamana sau doua (depindea daca mamei ii era rau sau daca avea o femeie care sa o ajute), vedeam un lat de cuvertura si eram nerabdatori sa vedem si pe celalalt. Mama trebuia sa le potriveasca, sa le coasa si apoi puteam sa admiram in voie ceea ce noi stiam teoretic din ce ne spusese ea.
Imi e usor sa ma gandesc la viata mea ca la o cuvertura. Dumnezeu are modelul in minte si eu as vrea sa il stiu, sa am detaliile bine explicate insa .... nu le am si nu le stiu. Adunate la un loc, intamplarile din viata mea par fara noima insa in final ele au logica, sens, farmec, frumusete .... se leaga. Viata nu mi-i o loterie, nu-i un joc de zaruri sau carti ... e o tesatura de dragoste si incredere.
Cineva moare si mi se pare ca va fi o gaura in tesatura. Insa ceea ce pentru mine pare dezastru, Dumnezeu va folosi acea pierdere in a o face ... o binecuvantare. In mijlocul durerii, spun vrute si nevrute, nu inteleg mai nimic si Il trag pe Dumnezeu la raspundere. Insa ... tesatura continua. Ma plictiseste asteptarea si tot procesul anevoios dar cu toate astea ... tesatura merge inainte.
Si cuvertura va fi taiata de pe sul, potrivita ochi cu ochi si cusuta in asa fel incat sa iasa perfect, sa fie demna de admirat, folosit. In timp ce o admir nu mai pun la socoteala bombanelile de la spalat, adus apa, cules frunze sau flori, cautat ata, de la facut mosorelele, vorbit in soapta ca sa nu se greseasca vreun punct, trezitul din cauza bocanitului spetei in urzeala si cuvertura. Toate au devenit amintiri .... acum realizez ca s-a meritat munca, osteneala. Bucata taiata din urzeala pare mica, singura ... fara sens. La fel ca moartea ... s-a terminat brusc viata .... nu se poate sau .... "asa e viata".
Uneori am senzatia ca traiesc degeaba, ca n-am sens, ca evenimentele din viata mea n-au logica insa uit ca nu eu imi tes viata, ca modelul nu e in capul meu, suveica nu e in mainile mele .... nu eu am am facut urzeala ....
Eu numai bombani ca lana e groasa, ca ma bate prea tare spata, ca dureaza prea mult ... Am intrebat-o pe mama de ce trebuie sa bata cu atata putere in tesatura si mi-a spus ca modelul e mai frumos si mai legat daca e batut bine.
Doamne, multumesc ca stii modelul, stii ce materiale sa pui, stii ce culori se potrivesc, ce intensitate a bataii se potriveste modelului meu si ...am incredere ca ceea ce faci Tu, faci bine. In cer, acolo sus, impreuna cu Isus si cu toti sfintii si ingerii voi admira opera Ta de arta numita Cella. Pana atunci sunt doar o urzeala ce se tese.
Cand Dumnezeu vrea sa imi vorbeasca, ma scoate dintre oameni, din multime. Ma apuca bocetele, normal. Si Il intreb de ce imi face asta. De ce e nevoie sa ma scoata dintre oameni ca sa imi faca una ca asta? Dar, sunt constienta ca intre oameni ma ascund. Caut prezenta lor pentru a fi ocupata, pentru a nu ramane singura sa gandesc, sa meditez, sa citesc, sa ma rog. Sau fac toate astea in fuga .... trebuie sa ma intalnesc cu X, Y, W sau cu cine stie ce grup ...
De ce fugeam de o intalnire mai lunga cu Dumnezeu? Pentru ca imi tremura inima in mine de teama. Stiam ca ma iubeste, stiam ca a dat pe singurul Sau Fiu, pe Christos pentru mine. Insa imi era teribil de teama. Daca ma va lua la intrebari? Daca imi va zice ceva si-mi va schimba viata? Ce sa schimbe in viata mea? Am o viata ocupata cu diverse, de ce sa mi-o schimbe .... eu sunt multumita.
Daca ma intreba cineva daca sunt multumita de viata mea, spuneam DA cu toata convingerea de care era nevoie. In adancul inimii mele, nu eram multumita, fericita. Cumva, stiam ca fug de o realitate, ma minteam singura. De ce o faceam? De teama, comoditate, frica de necunoscut. Si mai stiam ceva. Cand te lasi pe mana Lui Dumnezeu, viata ti se intoarce cu susul in jos. Si eu, la acel moment voiam sa cred ca viata mea e in ordine. Deci, de ce sa fie schimbata?
Numai ca incet, incet ... din diverse motive, amestecate cu un fel de depresie am ajuns singura fata in fata cu Dumnezeu. Doar noi doi .... Si ca un facut, toti cei cu care imi petreceam zilele nu ma mai cunosteau, nu mai sunau, nu ma mai cautau ... si eu eram disperata dupa ei, sa ma ascund intre ei, sa am activitate ca sa nu stau doar eu cu Domnul.
Ma uit acum la Moise, dezamagit pana in maduva oaselor de popor, de frate-su, de sora-sa. Vazuse ca poporul numai starnit un pic ajunsese fara frau, ca parca toate intentiile sunt inspre rau .... Unde sa fuga? Unde sa se duca? Isi ia un cort si il aseaza in afara taberei si acolo se intalneste cu Dumnezeu. Vorbeau fata catre fata, doar ei doi. Cand Dumnezeu cobora peste cort, tot poporul vedea asta si stiau ca Moise vorbeste cu Domnul.
Mi-a fost greu sa am incredere in Dumnezeu din cauza faptului ca nu Il lasam sa fie Dumnezeu, Il vedeam prin prisma umana, un superom, un supererou insa nu Dumnezeu. Era vinovat de toate necazurile mele, era nedrept ca eu fusesem nedreptatita .... El era vinovat de tot si nu voaim sa ma intalnesc cu El sa ii spun asta. Imi era mai usor sa ii port un soi de ranchiune decat sa i le spun si sa rezolv problema. Nici prin varful mintii nu imi trecea ca si eu as fi vinovata de ceva, ca as avea si eu partea mea de vina in durerile si necazurile mele. Asta e dragoste cand mi se intampla ce mi se intampla? Asta e corectitudine? Nu vezi? Nu auzi? Unde esti? Acum cand sunt disperata, Tu nu faci nimic? Acum am nevoie de Tine! Acum sunt disperata.
Hai sa stam de vorba!
Ce sa vorbim? Tu trebuie sa actionezi asa cum Te rog eu. Ma rog, nu Te rog ... ci Iti ordon.
Lasa-ma sa fiu Dumnezeu. Lasa-ma sa Ma revelez ca Dumnezeu. Lasa-ma sa iti scot ochelarii de cal chior. Lasa-ma sa iti vindec ochii ca sa Ma vezi.
Vad bine ... doar am fost la doctor.
Lasa-ma sa te vindec Eu, sa Te iubesc.
Daaaa, parca nu simt si acum dragostea Ta .... si e asa de amara perioada asta .... Tu nu vezi? Chiar nu Iti pasa? Cum poti sa imi spui ca ma iubesti cand eu sufar aici .... ca un caine? Asta e dragoste?
Cella, tu ai incredere in Mine?
Nu prea. Adica teoretic stiu ca poti face multe insa cu mine .... se pare ca sunt un experiment esuat, o greseala de creatie ... poate sunt un rebut pe care totusi l-ai lasat sa traiasca.
Ce prostii vorbesti tu acolo? Cine e rebut? Tu ?
Da. Normal ca de mine vorbesc.
Lasa-ma sa te iubesc.
Da, Te las. Ce iti fac eu?
Nu Ma lasi. Fugi mereu si daca esti aici singura, numai cu mine ... bombani si bocesti si nu vrei, refuzi sa Ma lasi sa Te iubesc. La fel ca evreii in pustia Sinai te-ai incapatamant si informatia ramane la nivel mintal. Iti sugrumi inima facand-o robotel si ordonandu-i sa asculte de minte. Numai ca Eu am creat-o altfel. Lasa inima ta sa Ma cunoasca.
Si ce mi se va intampla?
Cella, tu simti doruri de neinteles, simti ca vrei sa fii iubita. Ai curaj sa spui ca nu e asa?
Asa e ... ai dreptate ...
Dorurile tale de neinteles sunt ale inimii, nu ale mintii. Inimii tale ii e dor de mine. Inima ta Ma stie. Mintea ti-ai robotizat-o tu dupa cum te-a dus mintea. Lasa-Ma sa te vindec. Ai incredere in Mine. Vrei? Vreau sa te iubesc, sa te vindec, sa te transform din rebut cum zici tu in printesa a cerului, in fiica Mea. Te-am scos din multime, Te-am adus aici unde suntem doar noi doi ca sa vorbim, ca sa Iti spun cat de mult te iubesc, cat de mult Imi doresc sa vorbim, sa te ajut sa constientizezi ca inima ta tanjeste dupa Mine. Ce zici? Accepti?
Sa Te las sa ma iubesti? Sa ma vindeci si sa nu mai doara ranile astea si astea? Sa nu ma mai simt ca un rebut? Sa ma transformi in fiica Ta nu numai ca idee si teorie? Sa am incredere in Tine? Adica sa ma dau pe mana Ta? Stiu ca am de ales, insa mi s-a acrit de iadul in care traiesc.
Raspunsul meu e DA. Da accept cu mintea, cu inima, cu toata fiinta.
Luminita Ciuciumis azi a scris o poezie in care parca mi-a scanat sufletul:
Să mă ridic mai presus de durere, de lacrimi de dor...
să mă înalţ mai sus de morminte,
de jale sau clipe ce dor ...
Şi dorul de toate mă doare
şi doare tot ce e dor.
Şi plâng lângă salcia tristă ...
Strig ca poetul: "mai am un singur dor"...
Lăsa-ţi-mi să moară durerea,
să fiu vindecată de dor!
Să mă ridic mai presus de cuvinte, de lacrimi, de patimi sau morminte
de toată durerea venită din dor ...
şi dacă nu am refugiu să mă ascund de durere, mai bine
la marginea marii,
să mă lasaţi să ...
... zbor ...
Cum este Dumnezeu? Din atatea legi cum Il vad?
Atribute luate de pe http://www.hebrew4christians.com/Scripture/Parashah/Summaries/Ki_Tisa/ki_tisa.html
1. Eu, Domnul sunt iertatoarea, milostiva, induratoarea Sursa de viata
2. Repetitia Numelui Domnului indica faptul ca Domnul este iertator cu o persoana dupa ce aceasta a pacatuit si se pocaieste, isi cere iertare.
3. Domnul este Judecator drept
4. Domnul milostivul, indurator cu saracii si cu cei asupriti
5. Domnul este milos, generos chiar si cu cei ce nu merita
6. Domnul este incet la manie si e rabdator asteptand sa ne cerem iertare
7. Domnul este bogat in bunatate cu cei buni si cu rai
8. Domnul este adevarat si credincios in tinerea promisiunilor
9. Domnul isi extinde bunatatea pentru o suta de generatii, tine cont de meritul stramosilor nostri
10. Domnul iarta greselile, definite de traditie ca si fapte rele (gresite) comise cu premeditare
11. Domnul iarta pacatele, definite ca fapte gresite comise de un spirit rebel
12. Domnul iarta pacatele, acele fapte rele care au fost neprevazute
13. Domnul va anula pedeapsa pentru acei ce se pocaiesc (isi cer iertare) cu adevarat.
(Daca cineva le traduce mai corect, il/o rog sa-mi dea si mie traducerea ca sa o inlocuiesc.)
Moise e bulversat ... total descumpanit. Poporului astuia i se spune incapatanat, sau cu gatul intepenit. Canalul de comunicare dintre cap sau minte si inima e blocat. Informatia ajunge la cap insa din cauza blocajului, nu ajunge la inima. Domnul ii spune sa plece cu poporul de acolo si ca El nu va merge cu ei. Pentru ca daca o clipa ar cobori intre ei, i-ar distruge.
Ce sa faca? Cum sa plece fara Domnul? Cum sa duca el, un om, un balbait un asa popor, unul ce nu vrea sa isi deblocheze, deztepeneasca gatul? Frate-su, Aaron o daduse in bara ... nici pe el nu se putea bizui. Sora-sa, Maria cine stie pe unde haladuia si ea ...
Primise instructiuni frumoase, efectiv cu ochii mintii vazuse cortul, cum va fi, cata frumusete, stralucire va fi acolo si aici jos ... ii gaseste pe destrabalatii astia incapatanati ce nici macar nu vor sa asculte ... Nu toti sunt asa insa .... asa repede se lasa molipsiti ....
Doamne .... ce sa fac?
Ia un cort, iese afara din tabara .... macar sa nu fie in mijlocul lor si il pune acolo numindu-l Cortul Intalnirii. Adevaratul Cort al Intalnirii nu fusese construit, planurile si instructiunile date de Dumnezeu erau sfaramate de el, acolo la piciorul muntelui. Nu uitate, nu date disparute ... deocamdata sfaramate.
Doamne, nu e poporul meu, e al Tau. Nu vreau sa plec singur, nu vreau sa plec fara Tine. Ce va zice lumea asta? Va rade de se va prapadi si nu de noi ... ca noi suntem vai de steaua noastra. Ci de Tine si eu, Moise nu vreau asta ... Nu, nu asta! Te rog, nu pleca de la noi! Nu ne lasa!
"Prezenţa Mea te va însoţi şi îţi voi da odihnă, i-a răspuns Domnul" (Exod 33:14)
Doamne, eu stiu sa recunosc prezenta Ta, stiu cum e sa vorbesc cu Tine, dar ei? Ei nu stiu ... celelalte popoare cum sa stie? "Dacă nu vei merge Tu Însuţi cu noi, a spus Moise, nu ne trimite de aici. Cum se va şti că eu şi poporul Tău am găsit bunăvoinţă la Tine, dacă nu vei merge cu noi? În felul acesta eu şi poporul Tău vom fi deosebiţi de toate popoarele de pe faţa pământului" Exod 33:15-16. Nu ne lasa! Avem nevoie de Tine ca sa stie lumea ca suntem ai Tai. Nu ne lasa!
"Voi face ceea ce ai cerut, căci ai parte de bunăvoinţă din partea Mea şi te cunosc pe nume." Exod 33:16
Cred ca in locul lui Moise as fi dansat de bucurie ... as fi scos tipete de bucurie ca toti evreii din tabara ar fi crezut ca am innebunit. Numai eu Moise nu e ca mine si spune: "Te rog, arată-mi slava Ta, I-a zis Moise".
Doamne, am vazut ce faci cu natura, cu oamenii ... am auzit cu urechile mele, sunt aici cu Tine in cort, vorbim amandoi "gura catre gura" dar vreau mai mult ... inima mea vrea sa Te cunoasca mai mult de atat, dincolo de suprafata, dincolo de ce vad toti, dincolo de minte ... mi-am deztepenit, desfundat canalul de comunicare si vreau ca sa Te cunosc mai mult. Te rog Doamne!
" Voi face să treacă prin faţa ta toată bunătatea Mea, i-a răspuns El, şi voi proclama înaintea ta Numele de „Domnul“. Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă. Dar, a zis El, tu nu-Mi poţi vedea faţa, căci omul nu mai poate trăi odată ce M-a văzut. Iată un loc lângă Mine unde să stai pe stâncă, a continuat Domnul. Când va trece slava Mea, te vei aşeza într-o crăpătură a stâncii, iar Eu te voi acoperi cu mâna Mea, în timp ce voi trece. Apoi Îmi voi lua mâna şi Mă vei vedea din spate. Faţa Mea însă nu poate fi văzută." Exod 33:19-21
Tata, azi la fel ca Moise vreau si eu sa cer acelasi lucru: "Arata-mi slava Ta". Vreau sa te cunosc dincolo de aparente, dincolo de cuvinte, informatii, minuni ale altora, ale mele. Vreau sa imi desfund gatul, canalul de comunicare intre minte si inima si sa ascult, vad, simt. Vreau sa ma las coplesita de prezenta Ta.
Arata-mi slava Ta!
Moise a fost chemat de Domnul sus pe munte impreuna cu Iosua si timp de 6 (sase) zile au asteptat ca slava Lui Dumnezeu sa umple muntele .... Sase zile nu sase ore, sase minute .... Apoi Iosua a ramas pe loc si Moise a fost chemat sus ca sa i se spuna cele zece porunci si sa primeasca instructiunile pentru Cortul Intalnirii. In total 46 (patruzeci si sase) de zile fara sa manance sau sa bea ceva. Fiecare detaliu, culoare, incheietura, masura, dimensiune, aspect a fost detaliat acolo pentru Moise. Dumnezeu insusi a scris cele doua table din piatra.
Dar, se intampla ceva ciudat cu poporul. Li se acreste de atata lene, le lipsesc bicele pe spate, tipetele egiptenilor sau a supraveghetorilor evrei care urlau toata ziua la ei si ii indemnau la munca, le lipseau depravarile din zilele de sarbatoare ....
Ehhh, Moise ala care ne-a adus aici creca e carbonizat acolo pe munte unde se vede flacara aia ... liderul in care credeam e murit. Iosua nici el n-a mai aparut. Trebuie sa facem ceva, avem nevoie de un nou lider, un dumnezeu care sa ne conduca. Cel care ne-a scos din Egipt, care a despicat Marea Rosie acum nu mai stim ce e cu El. Merg la Aaran si banuiesc ca negociaza cu el si insista nesimtit pana cand acesta cedeaza si ii pune sa isi aduca aurul, le face un vitel ca sa se inchine lui. Vitelul in mitologia egipteana era considerat zeul Apis, zeul naturii. Aaron inca nu fusese investit preot ... dar multimea inebunita de pofte il investeste acum lider si preot.
Pe cand israelitii isi aduceau de zor aurul si abia asteptau sa iasa vitelul caruia urmau sa i se inchine, sus pe munte unde se vedea un foc care parca devora muntele are loc negocierea vietilor lor ... si ei habar nu au de ce se intampla.
"Domnul i-a zis lui Moise: – Coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; şiau turnat un viţel, i s-au închinat, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ Am văzut cât de încăpăţânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise. Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare. Dar Moise a încercat să-L înduplece pe Domnul, Dumnezeul său, zicând: – Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână puternică? De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă şi lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău. Adu-Ţi aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac şi Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi, zicându-le: „Vă voi înmulţi urmaşii ca stelele cerului şi toată această ţară, pe care v-am promis-o, o voi da urmaşilor voştri şi ei o vor moşteni pentru totdeauna.“ Atunci Domnul a renunţat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său." (Exod 32:7-15).
Pe Moise nu l-a interesat ca el sa fie promovat si tot poporul sa piara. Nu voia ca Numele Domnului sa fie vorbit de rau. Nu voia ca Dumnezeu sa fie dezonorat. Cere sa ii fie sters numele din cartea vietii dar sa lase poporul in viata. Dar, Dumnezeu ii raspunde: "– Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi şterge din cartea Mea, i-a răspuns Domnul lui Moise." (Exod 32:33).
Moise coboara de pe munte si Iosua cand il vede ii spune ca se aude strigat de razboi, ca e galagie ... ceva se intampla. Avea in maini tablele si cand vede vitelul si orgiile care se intamplau in tabara striveste pietrele la piciorul muntelui.
Aaron, parca e Adam in Gradina Edenului si da rapid vina pe popor aducandu-i aminte lui Moise de incapatanarea cu care acestia trateaza orice. Ii stia si Moise insa "poporul era fara frau". Citeam in The Exodus and The Wanderings in the Wilderness ca oamenii umblau dezbracati prin tabara iar orgia era fara limita.
Moise s-a dus la intrarea in tabara si intreaba cine este de partea Domnului si toti levitii s-au strans in jurul lui. In destrabalarea lor, in nebunia ce ii apucase nici macar nu au auzit sau nu le-a pasat ca Moise a revenit, ca e zarva , ca levitii trec prin tabara si se duc la Moise ... dezbracati mergeau prin tabara cautand noi doritori/doritoare de placeri.
Pare ciudata comanda data de Moise: "El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare dintre voi să se încingă cu sabia! Întoarceţi-vă şi mergeţi din poartă în poartă, prin toată tabăra şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe vecinul său.»“ Exod 32:27. In acea zi mor 3000 de oameni (barbati). Acestia efectiv uitasera orice masura si nici cand deja era forfota, se daduse ordinul sa fie omorati iar ei nu au incetat si au sfidat prin atitudinea lor incetarea orgiei. Promisesera ca vor asculta intru totul ... si voiau ca Domnul sa fie cu ei mereu ... dar au dat-o in bara in stil mare.
Ma distreaza cand aud ca Dumnezeu e distant, nu e interesat de soarta noastra, ca ... i-au scapat lucrurile de sub control. Ca nu se poate sa aibe grija de toti oamenii. Gandind asa, nu Il las pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu. Eu am decis sa Il las sa fie Dumnezeu si am mai decis sa imi las ochii deschisi sa Il vad, inima sa mi-o deschid pentru ca ochii ei sa Il vada, simta, auda.
Citeam mai inainte in Exodul despre instructiunile cu privire la cort, la perdele, altar, sfesnice, furculite, chivot, drugi, inele, masa, farfurii, vase, ulcioare, boluri, apoi din ce sa fie facute, cum sa fie facute; din aur batut, din argint, bronz .... fire de aur de diferite culori, in .... piei de capra. Detaliile merg pana la cusaturi, dimensiuni, .... pana in fiecare detaliu si aspect a toate.
Creatorul cerului si al pamantului, Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov care i-a luat pe acesti amarati sclavi din Egipt si le-a redat libertatea se ocupa acum de fiecare aspect indiferent de importanta acelui obiect. II spune lui Moise sa vorbeasca cu oamenii in care El a pus duhul de intelepciune ca sa lucreze acele obiecte (Exod 28:3). Aaaaaaaha, deci nu s-au nascuti ei asa destepti, asa de priceputi, demni de toata invidia in Israel. Nici gand. Dumnezeu a pus in ei un duh de intelepciune.
Adica asa e si cu mine astazi, nu? Daca stiu sa fac ceva si o fac bine e pentru ca Dumnezeu a pus un duh de intelepciune in mine. Acolo, langa Muntele Sinai nu toti faceau oale, furculite si perdele. Nu, fiecare avea talentul si darul lui. Adica duhul de intelepciune se manifesta diferit. Insa toti cei ce lucrau faceau lucruri diferite insa toate erau de folos pentru Cortul Intalnirii. Tesatorul nu se dadea vedeta si se credea mai important ca lemnarul sau ... cel/cea ce torcea. Scopul tuturor era sa lucreze pentru slava Lui Dumnezeu.
Mereu se vorbeste de sfintenie, de ungere insa nu intr-o maniera ce te baga in sperieti. Nici gand de asa ceva. Totul e invaluit in dragoste, in promisiuni. Lucrau cu mic si mare la cortul intalnirii pentru ca acolo Dumnezeu le spusese: "Să-Mi facă un Lăcaş şi Eu voi locui în mijlocul lor." Exod: 25:8.
Wow, wow, wow! Si nu numai atat. Citesc in Exod 29:42-46 "acolo mă voi întâlni cu tine şi-ţi voi vorbi. Tot acolo mă voi întâlni şi cu israeliţii, iar locul va fi sfinţit de slava Mea. Voi sfinţi Cortul Întâlnirii şi altarul. Îi voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii săi ca să fie în slujba Mea ca preoţi. Voi locui în mijlocul israeliţilor şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Ei vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, Care i-am scos din ţara Egiptului ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor."
Doamne, acum prin Christos, Tu locuiesti in mine. Adica eu sunt ca un cort tesut dupa dimensiunile Tale, dupa indicatiile Tale, ochii au culoarea ce ai vrut-o Tu, ai pus in mine un duh de intelepciune ca sa fac anumite lucruri si nu mi le-ai dat ca sa ma dau mareata ci ca sa le fac spre slava Ta. Ceea ce lucrez eu e o parte din marea Ta opera de arta, si Tu stii bine cum lucrezi. Eu ma bocesc deasupra petecului meu de lucru si ma strofoc ca nu-i drept si corect, ca Tu ai gresit ceva, ca ai incurcat lucrurile cand m-ai pus sa fac ceva si poate trebuia sa imi dai altceva, ca e prea greu ce mi-ai dat de facut, ca ... iarba e mai verde in alta parte....
Numai ca eu uit ca nu vad toata panza la care Tu lucrezi, eu imi vad petecul meu si nici pe asta intreg si ma apuca deznadejdea ...
Imi place sa Te descopar asa pas cu pas, sa descopar ca in istorie Tu nu ai fost rece si distant, sa vad ca dragostea Ta coplesitoare nu e numai pentru cei de dupa Christos, ci e in fiecare detaliu si aspect al istoriei, inclusiv in cel legislativ. Sunt coplesita sa te regasesc ca Tata pentru Israel langa Sinai si nu ca Stapan, Dictator.
Vreau sa fac din cortul meu un loc in care Tu sa locuiesti cu placere, care sa straluceasca pentru Tine, in care sa Iti placa sa stai, un loc in care sa se vada clar prezenta Ta si pot face asta abdicand de la nazurile si ideile mele crete si multe si marunte.
Norul e pe Muntele Sinai. 70 de batrani, Aaron, Nadab si Abihu au urcat pe munte. "După aceea, Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab, Abihu şi cei şaptezeci de bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel; ei L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Sub picioarele Lui era ceva ca un fel de lucrare de piatră de safir, ca cerul senin. Dumnezeu nu Şi-a întins mâna împotriva conducătorilor israeliţilor; ei L-au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut." (Exod 24:10-11).
Am vazut legile ca ceva obligatoriu, impus, vrei nu vrei trebuie sa le respecti. Habar nu am de ce am avut acest soi de repulsie fata de "legi". Astazi insa le-am citit cu alti ochi. Sunt legi de bun simt. Efectiv de bun simt. Si culmea! Primesti bonus gras daca le respecti.
M-a frapat un aspect. La unele legi, le da explicatii mai detaliate. La unele insa legea parca e seaca, scurta, fara comentarii. Ce sa faci daca ai inchiriat un bou si moare? Ce sa faci daca iti vinzi fiica ca si sclava? (O explicatie era ca fetele se vindeau inainte de 12 ani pentru a creste in casa stapanului iar acesta sa o dea de sotie fiului sau. Era vanduta spre binele fetei). Ce sa faci daca este lovita o femeie insarcinata si naste inainte de termen cu repercursiuni grave? Cum sa te raportezi la saraci, orfani, sclavi? Aici gasesc avertizari.
"Să nu calci în picioare dreptatea săracului la judecată. Păzeşte-te de sentinţe greşite şi nu-l ucide pe cel nevinovat sau pe cel drept, căci Eu oricum nu-l voi considera drept pe cel vinovat. Să nu iei mită, pentru că mita orbeşte pe cei ce văd şi suceşte cuvintele celor drepţi." Exod 23:6-9
"Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt milostiv" Exod 22:27
"Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi" Exod 33:31
"Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască. Oricine se culcă cu un animal să fie imediat pedepsit cu moartea. "Oricine aduce jertfe zeilor, şi nu Domnului, să fie nimicit. Să nu-l asupreşti pe străin şi să nu-i faci rău, pentru că şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Să nu îi asupreşti pe văduvă sau pe orfan."Exod 22:18-22
Vor merge prin alte tari, vor cuceri popoare dar "Tu însă să nu închei legământ cu ei şi cu zeii lor" (Exod 23:32) si bineinteles ca fiind crescuta in era pacifismului, a integrarii celor ce s-au refugiat sau mutat printre noi, mi se pare socant. Pai ... cum sa nu fac un soi de pact? Cum sa nu dau la pace cu ei? Dar, sa nu ma agit ca vine si urmarea : "Să nu le dai voie să locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea, căci dacă te vei închina înaintea zeilor lor, aceasta va fi o cursă pentru tine." (Exod 23:33). Asa are sens.
Il vad pe Dumnezeu implicat in fiecare detaliu, in fiecare aspect al vietii. Sunt extaziata vazandu-l pe Dumnezeu ca un Tata invatandu-si pruncii (ma rog, erau oameni mari) cum sa se respecte intre ei, cum sa relationeze, cum sa trateze strainii, saracii, orfanii si vaduvele, cum sa aduca jertfe, cum sa se inchine Domnului, cum sa arate respect ... Sunt coplesita de dragostea ce o vad din abundenta aici in legile astea . Legi imbibate in si cu dragoste.
"Să nu-L huleşti pe Dumnezeu şi să nu-l blestemi pe conducătorul poporului tău." Exod 22:28 Scurt si fara explicatii prea multe. No comment!
"Voi trimite un Înger înaintea ta, ca să te păzească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu luare aminte la El şi ascultă-I glasul. Nu te răzvrăti împotriva Lui, pentru că nu îţi va ierta nelegiuirea, căci Numele Meu este în El. Dacă Îl vei asculta şi vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi duşmanul duşmanilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi. Când Îngerul Meu va merge înaintea ta şi te va conduce la amoriţi, la hitiţi, la periziţi, la canaaniţi, la hiviţi şi la iebusiţi, Eu îi voi nimici, dar tu să nu te pleci înaintea zeilor lor şi să nu li te închini. Să nu urmezi faptele lor, ci să-i nimiceşti cu desăvârşire şi să le dărâmi pietrele sacre.Tu să te închini Domnului, Dumnezeul tău, iar Eu îţi voi binecuvânta pâinea şi apa şi voi îndepărta boala din mijlocul tău. Nici o femeie din ţară nu va pierde sarcina şi nici una nu va fi stearpă. Voi face să fie deplin numărul zilelor tale. Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi distruge toate popoarele la care vei ajunge şi voi face ca toţi duşmanii tăi să fugă dinaintea ta. Voi trimite viespi înaintea ta care îi vor izgoni pe hiviţi, pe canaaniţi şi pe hitiţi. Totuşi nu-i voi izgoni într-un singur an, pentru că ţara ar rămâne pustie şi vieţuitoarele de pe câmp s-ar înmulţi. Puţin câte puţin, îi voi izgoni dinaintea ta până vei creşte la număr şi vei stăpâni ţara. Îţi voi întinde hotarele de la Marea Roşie până la Marea Filistenilor şi de la pustie până la râu, căci Eu îi voi da în mâinile tale pe locuitorii ţării şi tu îi vei izgoni dinaintea ta." Exod 23: 20-31.
Wow! Wow! Wow! Dumnezeu Tatal efectiv le spune: dragilor iata ce voi face Eu pentru voi. Dragii mei, daca veti asculta, nu va veti imbolnavi pentru ca painea si apa voastra vor fi binecuvantate de Mine, nu vor fi printre voi femei sterpe (sterile), nu veti muri cu zile ci veti trai numarul deplin al zilelor voastre. Toate astea se vor intampla daca ASCULTATI. Si tot poporul promite intr-un glas sa asculte de Domnul!
(Ingerul meu este de fapt Isus inainte de a se naste. Isus este parte a Trinitatii. In Trinitate este Dumnezeu Tatal, Isus si Duhul Sfant. Nu au luat nastere pe rand ci au fost de la inceput toti trei si fiecare s-a revelat in istoria poporului Israel)
Imi vine sa strig: Doamne, du-ma acolo cu ei ca vreau si eu sa simt dragostea ta imbibata in legile date acolo, vreau sa am si eu parte de asemenea binecuvantari .... vreau sa fiu cu ei acolo, sa vad norul, sa ma uit la muntele Sinai ce se clatina cu putere, sa aud vocea Ta ....
De cateva luni, il bat la cap pe Oti (Otniel Gavrilas), sa imi faca un videoclip la melodia lui Chris "Ce greu mai trece viata pe pamant". M-a intrebat cum vreau sa fie, ce sa puna in el si i-am zis ca vreau maci si peisaje de pe camp. Dar, saptamana trecuta l-a lucrat si socul a fost ... mare. Mie nu imi placea. Nu erau maci. "unde sunt macii mei?". M-a convins ca sunt acolo si doi maci ... pusi pentru mine.
Intre timp, l-am mai studiat eu ...si imi plaaaaaceeeeee.
Oti si Chris multumesc foarte mult pentru munca voastra - stiu eu ca Chris a avut ceva de zis la fiecare vers si imagine, pentru ca mi-ati facut moftul asta, ati tinut cont ... si de macii mei. Stiu ca n-am fost o draguta cand mi-am exprimat dezmagirea insa mai stiu ca ma suportati pentru ca tineti la mine.
"Regulile sunt facute sa fie incalcate"mi-a spus aseara unul din nepoti, dupa ce o comisese.
Reguli, legi, regulamente, amendamente, hotarari, ordine, ordonante sau cum se mai numesc din punct de vedere legislativ sau porunci au fost date acolo langa muntele Sinai, poporului evreu care promisese ca va asculta. Inca nu stiau ce sa asculte insa promisesera sa asculte.
Primesc 10 legi, porunci. Le stim ca si "Decalog" sau "Cele 10 Porunci". Dupa ele urmeaza alte legi, adica inca 603, in total 613 legi. Toate sunt importante. Sunt concepute in asa fel incat nu poti calca numai una, ca sunt parca tesute intre ele si daca ai calcat una, le-ai calcat pe toate. 613 e un numar mare insa cele mai mari sau folosite ca ghid sunt cele 10. Am gasit o impartire a acestora 10, primele cinci fac referire directa la Dumnezeu, ultimele cinci la modul de raportare cu ceilalti. 1. „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!
2. Să nu-ţi faci vreun idol reprezentând vreun lucru de sus din cer, de jos de pe pământ sau din apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinţilor lor, până la a treia sau a patra generaţie a celor ce Mă urăsc şi Îmi arăt îndurarea până la a mia generaţie a celor ce Mă iubesc şi împlinesc poruncile Mele.
3. Să nu foloseşti nesăbuit Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui. ("nesabuit": (1) abuzul faţă de acest Nume; (2) jurământul fals pe acest Nume – vezi Lev. 19:12; (3) numirea unui idol cu acest Nume ; (4) orice altă folosire a Numelui fără un scop precis şi corect (în mod nesăbuit)
4. Adu-ţi aminte de ziua de Sabat, ca s-o sfinţeşti! Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci toată lucrarea ta, dar ziua a şaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău; să nu faci nici o lucrare nici tu, nici fiul tău sau fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici vitele tale şi nici străinul care locuieşte în cetatea ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea şi tot ce este în ele, dar în ziua a şaptea s-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat şi a sfinţit-o.
5. Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să trăieşti mult timp în ţara pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău!
6. Să nu ucizi!
7. Să nu comiţi adulter!
8. Să nu furi!
9. Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău!
10. Să nu pofteşti casa semenului tău; să nu o pofteşti pe soţia semenului tău, să nu pofteşti sclavul sau sclava lui, boul sau asinul lui şi nici vreun alt lucru care este al semenului tău!“ (Exod 20:2-17)
Legile astea sunt incluse si in legile noastre, nu asa cum sunt ele aici insa sunt incluse in codul moral. Cu legea libertatii religioase cred ca primele patru legi sunt schimbate. Din cate legi am citit eu, (cele care privesc direct activitatea ce mi-o desfasor) nu am gasit nicaieri specificat de obligativitatea respectarii Lui Dumnezeu, a Numelui Sau, a chipurilor cioplite ci doar legat de zilele nelucratoare (sambata si duminica), in mod legal se plateste dublu daca lucrezi.
E in natura noastra sa incalcam legile, uit ca sunt o creatura si cred ca pot sa Il iau pe Dumnezeu de guler si sa Il scutur ca nu asculta. Uit cine e Cel vrednic de inchinare si imi canalizez energia pe tot felul de lucruri care incet, incet mi-au devenit idoli. Mai grav e ca nici macar nu realizez cand s-a intamplat asta.
Imi consider parintii demodati, ingusti si nedemni de respect sau ii respect numai ca sa traiesc mult si bine. Insa e un respect formal pentru ca pe dinauntru, stiu eu bine cat respect le port. Nerespectandu-i pe ei, nu Il respect pe Dumnezeu.
"Eu te fac, eu te omor" e o replica destul de des auzita de mine, in diverse familii. Socant a fost cand am auzit replica asta si in familiile cu pretentii. Nu se ajungea aici, e clar. Insa ca sa inchida gura pruncului ce isi uita lungul nasului ... se folosea formula magica. Dar, avortul nu intra tot aici? Am eu dreptul sa omor un copil nenascut?
"E trupul meu si fac ce vreau cu el. Am dreptul la fericire. Carpe Diem! Ma culc cu cine vreau pentru ca am dreptul la fericire! " Poate, insa ai uitat sa adaugi "cu suspine", adica "fericire cu suspine". Relatiile sexuale extraconjugale, extramaritale nu sunt doar niste pofte satisfacute de trup, ele afecteaza toata fiinta. Adica mintea, sufletul, trupul, afectivitatea ... toate ce tin de fiintele implicate in asta. Poate ca nu da boala rapid peste cei ce o comit insa ... in timp, dincolo de resentimente inecate in alcool, droguri sau sexualitate apar bolile.
Am avut o vecina care si-a trait viata din plin si luase nu stiu ce boala. Dupa multe operatii, fusese asezata intr-un scaun intors si cand efectul morfinei se diminua, incepea sa urle de durere ... placerile se plateau acum cu varf si indesat. Daca treceai pe drum cand se apuca de urlat, ti se ridica parul pe cap.
Sa nu iei ce nu iti apartine, nu ti se cuvine, nu ti s-a dat.
Minciunile sunt catalogate in minciuni albe si negre. Cele albe sunt inocente, barfa constructiva plina de resentimente sau invidii. Cele negre sunt negre!
Nu te uita (nu pofti, nu-i fa avansuri) la nevasta/sotul colegului, sefului, prietenului, vecinului sau a oricarui alt barbat/femeie. Nu e a/al ta. Las-o/lasa-l in pace. Lasa-i lucrurile, posesiunile in pace. Vezi-ti de ale tale.
De ce sa le respect? Ca sa traiesc o viata binecuvantata!
