Intr-un fel, sunt invidioasa pe evreii ce au iesit din Egipt. Ei au vazut urgiile, au vazut marea despicandu-se, au vazut cadavrele egiptenilor aduse pe plaja, au vazut norul, au vazut cum Moise asculta de Dumnezeu si se faceau minuni. Dar in cea de patruzeci si sasea zi dupa iesirea din Egipt, vine Moise cu un anunt: Dragilor, pregati-va, sfintiti-va ca vine Domnul in mijlocul nostru. Aveti trei zile la dispozitie sa va sfintiti.
Imediat ce marea s-a inchis, Dumnezeu le spune ca daca vor asculta, El le va fi vindecator. Aici inainte de a venit intre ei, le spune ca "De aceea, acum, dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. Voi Îmi veţi fi o preoţie împărătească şi un neam sfânt.»".
Moise cheama sfatul batranilor, vorbeste cu ei, apoi cu poporul si ei promit sa asculte de Domnul, toti intr-un singur glas si se apuca sa se sfinteasca. Nu au voie sa se atinga de muntele Sinai, nu au voie sa urce pe el, nu au voie sa intinda mana sa il atinga, nu au voie sa aibe relatii sexuale, trebuie sa se spele, sa pazeasca animalele sa nu urce pe Sinai ca vor muri. Si tot poporul se apuca de treaba, sa se pregateasca, sa se sfinteasca pentru intalnirea cu Dumnezeu si "În dimineaţa celei de-a treia zi au fost tunete şi fulgere, iar un nor gros acoperea muntele; sunetul trâmbiţei era atât de puternic, încât tot poporul din tabără tremura. Moise a scos poporul din tabără ca să-L întâlnească pe Dumnezeu. Oamenii au stat la poalele muntelui. Muntele Sinai era acoperit cu fum, pentru că Domnul S-a coborât pe el în foc. Fumul se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere".
Ma trezesc judecandu-i pe evreii de atunci si e o judecata aspra de tot. Dar, eu stau la loc caldut in casa, in fata unui computer conectat la internet, cu multe carti in jurul meu si ... critic. Nu sunt in desert, nu ma bate soarele in cap, nu ma arde vantul, nu ma incomodeaza nisipul in sandale, nu behaie caprele, oile, boii si vacile pe langa mine, gainile si pasarile nu trebuie pazite ca sa nu urce pe munte ...
De cate ori ploua si tunetele par sa ma surzeaca, mi se ridica parul pe cap si mi-i inima cat un purice, daca se clatina pamantul un pic ... incheieturile parca isi uita rolul si ii critic aspru pe evrei. Dar in fata lor muntele Sinai se clatina cu putere, nu oricum ... si asta in fata lor. Era fum ca de la un cuptor imens ..... cat muntele Sinai de imens. A inceput sa tremure maduva in ei de frica .... Si pe deasupra, trambita suna tare de tot facand totul infricosator
Wow asta e Dumenzeul cu care vorbeste Moise fata catre fata?
Si Dumnezeu incepe sa le vorbeasca iar ei il aud. Nu vad numai puterea manifestata in muntele ce dansa in fata lor, in fumul ce acoperea muntele ci Il si aud. Si aud cand Dumnezeu le da cele 10 porunci. urechile lor au auzit ce le poruncise Domnul.
Dumnezeu ii vede ca le tremura tot in ei si il trimite pe Moise sa le spuna sa nu se apropie de munte si lor le salta inima cand il vad: Moise, dragul nostru. Te rugam vorbeste-ne tu. Du-te si vorbeste tu cu Dumnezeu si apoi sa ne spui ce ne zice El. ne tremura inima in noi. Facem infarct aici de teama. "Tot poporul vedea tunetele şi fulgerele care aveau loc, vedea muntele fumegând şi auzea sunetul trâmbiţei; poporul tremura de frică şi stătea la depărtare. Ei i-au zis lui Moise: – Vorbeşte-ne tu însuţi şi vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu căci vom muri! Moise a răspuns poporului: – Nu vă temeţi, pentru că Dumnezeu a venit doar ca să vă pună la încercare şi să aveţi în voi frica de El, pentru ca să nu păcătuiţi. Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu."
Il mai invidiez si pe Moise ... si inca tare de tot. Auzi! S-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu si nu a murit, n-a patit nimic. Se duce la Dumnezeu si vorbea cu El.
Numai ca eu pot intra sa vorbesc cu Dumnezeu altfel - avantaj eu. Christos prin sangele Lui ce a curs pe cruce si despre care eu cred ca are puterea de a spala trecutul, pacatul meu facandu-ma curata, sfintindu-ma are puterea de a imi deschide toate usile, portile si de a ma lasa sa intru in prezenta Lui Dumnezeu. Dar, mai mult de atat, Dumnezeu ma infiaza, ma face fiica Sa. Prin Christos devin fiica de vita nobila, regeasca, cereasca. Aici, pe pamant, sunt doar o fiinta fara rang, pozitie si insemnatate insa din perspectiva cereasca nu-i mai invidiez pe evrei pentru ca eu pot sa vorbesc cu Tata. Christos a rezolvat pentru mine intrarea in prezenta Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu