Dar, acum cu mine de ce nu e la fel? Am iesit din secolul vitezei si am intrat in secolul instantului. Gasesc la tot pasul carti de religie, filosofie, istorie, stiinta ce dezbat existenta lui Dumnezeu, existenta poporului Israel, cat din ceea ce spune Biblia e adevarat, cat din povestile lor sunt pline de prezenta Lui Dumnezeu si cat de mult e inventie ... Titlurile sunt pompoase si mai toate iti induc ca in ele gasesti adevarul.
Ieri, in masina, am urmarit in drumul spre casa apusul. Vreme de mai bine de o ora pana s-a intunecat de-a binelea am putut vedea o expozitie de lumina si culoare. Uneori erau straturi de lumini, uneori acestea se intrepuneau, uneori lumina trecea prin ele. ... Luna aparuse timida si astepta sa vina noaptea ... stelele de-abia se vedeau licarind. M-am minunta de cata frumusete mi-a lasat Dumnezeu special pentru mine ...
Dumnezeu te asculta pe tine? Dar cu ce ma rog esti mai speciala? Esti fiica Lui? Ca sa nu spun ca esti nebuna, spun numai ca esti un copil ... si inca unul naiv.
Oamenii se schimba. Isi schimba ideile, conceptiile despre lume si viata, preferintele politice, muzicale, artistice, culinare, economice .... insa o data cu ele, ma schimb si eu. Fie ca vreau sau nu. Si, recunosc ca mi-i teama de schimbare. As vrea sa opresc timpul in loc ... dar nu pot. Ca vreau sau nu, imbatranesc sau mai modern spus, inaintez in varsta. Ca vreau sau nu, anumite boli se lipesc de mine. Ca vreau sau nu, firele de par alb tot vor invinge candva. Ca vreau sa nu, totul e in schimbare ... Si, vestea proasta e ca ... si eu ma schimb ....
In tot acest amalgam de schimbari am nevoie de ajutor ... uneori viteza schimbarilor e ametitoare si simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare. Si-as urla sa se opreasca timpul, ca sa inteleg si eu ce se intampla. Insa nu se poate si trebuie sa fac fata schimbarii.
Unde sa caut ajutor? La cine? La oameni, prieteni, colegi, vecini, politicieni sa merg sa cer ajutor? Cine mi ofera o mana intinsa pe care sa fiu sigura ca ma va sustine? Am nevoie de cineva care nu a fost, este si va fi afectat de schimbarile aduse de oameni, vreme, boli. Am nevoie de o temelie sigura in care sa ma ancorez. Am nevoie de cineva care sa nu fie frant de furtuni. Am nevoie de cineva atemporal, care nu e influentat de trecerea timpului. Am nevoie de cineva mai puternic decat orice boala, decat intemperiile, decat necazurile ... decat orice. Am nevoie de cineva in care sa ma incred ca sa nu imi pierd mintile. Am nevoie de siguranta in tot acest tumul de griji, boli, schimbari, necazuri. Am nevoie de Dumnezeu.
El e singurul atemporal. El a inventat timpul si inventatorul nu-i afectat de inventia Lui. Am nevoie de cineva care sa ma stie si care sa ma conduca. Am nevoie de Dumnezeu pentru ca El nu isi schimba promisiunile in functie de nazurile mele. Am nevoie de Christos pentru ca sangele de pe Golgota nu si-a pierdut valabilitatea, nu si-a pierdut puterea de a sterge muntii de vinovatie o data cu trecerea anilor. El nu se plictiseste de mine, nu ma abadoneaza ca pe o masea stricata, nu da ochii peste cap cand ma vede, isi tine promisiunile si le duce la bun sfarsit chiar daca eu urlu de durere si incapatanare. Ele ma iubeste chiar daca eu imi si ii pun intrebari cu nemiluita.
"Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie. Tu ai întemeiat la început pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece. Tu, însă, rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“ (Psalmul 102:24-27). "Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu de om ca să-I pară rău. Vorbeşte El oare fără să înfăptuiască? Promite El oare fără să împlineasca?" (Numeri 23:19). "Cuvântul Domnului este nepărtinitor, toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa. El iubeşte dreptatea şi judecata; îndurarea Domnului umple pământul. Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale. El strânge apele mării într-o grămadă, pune oceanul în cămări. Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ! Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii! Căci El zice şi ia fiinţă! El porunceşte şi se împlineşte! Domnul zădărniceşte planul neamurilor şi întârzie hotărârile popoarelor, dar planul Domnului rămâne veşnic, şi hotărârile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie. Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul, poporul pe care Şi l-a ales ca moştenire! Domnul priveşte din ceruri, se uită la toţi fiii oamenilor. Din lăcaşul Locuinţei Sale, El priveşte spre toţi locuitorii pământului. El, Care a întocmit sufletul tuturor, ia aminte la toate faptele acestora. ... Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa, ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei. Sufletele noastre tânjesc după Domnul! El este ajutorul şi scutul nostru, căci în El se bucură inimile noastre, fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt! Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, pe măsura nădejdii noastre în Tine!" (Psalmul 33).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu