Urmaresc viata evreilor in Egipt si un lucru il vad sigur: Dumnezeu a auzit, a vazut, cunoastea, vazuse durerile, necazurile, umilirile la care erau supusi cei pe care a decis sa ii infieze, sa fie ai Lui si era decis sa actioneze. Moise si Aaron sunt trimisi sa vorbeasca cu Faraon si sa ii spuna despre planul Lui Dumnezeu. Numai ca Faraon habar nu avea cine era Dumnezeu si ... nici nu il interesa nimic despre El si planurile Lui, parca lua foc numai la gandul ca sclavii sai vor pleca sa se inchine cuiva si lui nu ii pasa cine si cum era acest Cineva.
Urgiile ce vin peste Egipt au la inceput un aer de tragico-comic: apa se transforma in sange si miroase. Dar vrajitorii lui Faraon fac si ei asta ... ca si cum nu era suficienta putoare ce o inhalau. Sapau pe malul Nilului sa scoata apa ca isi arate si ei puterea. Apoi cu broastele care erau peste tot si ... mie mi se par atata de scarboase numai cat le vezi, dar sa le vezi in in pat, pe masa, pe jos, pe drum, in dulap, in farfurie, in mancare, pe plita (aragaz), in cuptor ... in cada. Erau atat de multe ca stateau pe oameni .... numai imaginandu-mi imi vine sa vomit. Dar, vrajitorii egipteni voiau sa isi arate muschii si mai fac si ei niste broaste ... mai era loc si de ele.
In urma lor ramane o tara imputita de multimea lor ... si abia scapasera de mirosul de sange imputit, de hoit.
Insa vrajitorii nu au mai putut sa faca nimic dupa aceste doua urgii si vin peste ei: paduchii, mustele, boala peste animale, bube, grindina, lacustele, intunericul si apoi moartea intailor nascuti. Incet, incet Faraon si toata echipa lui manageriala au dus tara la dezastru prin incapatanarea lor.
Dupa cea de-a saptea urgie, Dumnezeu il trimite pe Moise la Faraon (Exod 9: 13-21) ca sa ii spuna ca nu s-a atins de el si l-a ridicat ca sa isi arate puterea si ca Numele Lui sa fie vestit pe intreg pamantul. Faraon nu realiza ca era un pion folosit de Dumnezeu ca sa isi arate puterea, maretia si ca dupa asta orice va auzi despre ce s-a intamplat cu evreii va spune ca Dumnezeul lor este Unul puternic, Unul de care trebuie sa te temi, Unul cu care nu te poti juca. Faraon avea probleme cu incapatanarea ... putea sa le scrie celor de la Cartea recordurilor si ...fara nici o ezitare acestia i-ar fi dat titlul.
Citeam de a noua urgie, intunericul. Ma gandeam: ce e asa de grav? Aprindeau tortele, lumanarile si aveau lumina si oricat de intuneric ar fi fost lumina aceasta i-ar fi ajutat si .. apoi s-ar fi odihnit si ei ...
Dar, lumina asta nu e una cum avem noi noaptea cand de la lumina stelelor si a lunii poti sa iesi la plimbare. Nu era nici urma de stea, de luna, de astru ceresc. Cuvantul folosit aici pentru lumina este la fel ca cel din Geneza 1 cand Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. Un intuneric in care lumina nu se difuza. Deci oricate torte ar fi aprins ar fi fost degeaba ca lumina tot nu era ... De asta spune ca ei nu se vedeau unii pe altii. Era atata de intuneric "incat sa-l pipai cu mana." (Exod 10:21). Wow, apoi asta chiar e urgie, nu gluma ...
Slujitorii lui Faraon au inceput sa asculte de ceea ce ce zicea Moise si au inceput sa il vada o personalitate importanta iar evreii au capat trecere inaintea egiptenilor si cand au inceput sa ceara haine si bijuterii, acestia le-au dat ce au cerut ... numai sa scape de ei. In graba, evreii si-au luat lucrurile si au plecat zoriti sa egipteni sa plece mai repede. Intrase groaza in ei.
Dumnezeu cunoastea poporul evreu, il iubea si a vrut sa il scoata din robie, sa il elibereze si tot pamanatul sa stie ca El exista, ca El e Atotputernic. Christos a venit sa ma elibereze pe mine din sclavie ... sclavia fricii, pacatelor. A venit sa poarte in locul meu poverile, sa ma faca libera. A facut asta pentru ca ma iubeste, ma cunoaste.
Dar eu Il iubesc? Da? Stiu ce Il doare? Stiu? Nu in totalitate insa am decis sa Il cunosc, sa Il iubesc, sa stiu ce Il doare.
Doamne vreau sa Te cunosc ....!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu