miercuri, 2 februarie 2011

surprizele nu intarzie sa apara

Iosif după ce ajunge în puşcărie nu leneveste sau se dă cu capul de pereţi plin de mânie. Nici vorbă, devine plăcut până şi şefului puşcăriei. Mâna Domnului era peste el, este binecuvântat si în scurt timp ajunge al doilea după şeful puşcăriei. Se pare însă că era o puşcărie mai selectă, nu stăteau toţi borfaşii aici, ci lumea bună din casele marilor oficiali ai împaraţiei. Şi uite aşa, Iosif va face cunoştinţă cu brutarul (patiserul) si paharnicul (chelnerul) lui Faraon. Acesta se enervase pe ei si ... i-a trimis un pic "la răcoare".
Aici ni se spune ca Iosif i-a slujit ... poate fuseseră bătuţi, poate erau atât de şocaţi încât aveau nevoie de îngrijiri ... sau efectiv aşa a vrut Iosif să îi trateze, ca pe oameni. Nu le-a slujit ca să aibe el vreun beneficiu, ci efectiv "le-a slujit".
Cine era Iosif? Băiatul preaiubit al lui Iacov, cel care a crescut şi a fost slujit, servit, alintat, iubit. În nici un caz nu făcea el treaba de jos, aceea era treaba sclavilor si taica-su avea din belşug de aştia. Ajunge în Egipt vândut de fraţii lui ca şi sclav. Şi mănâncă sclavie pe pâine. Însă, pentru că mâna Domnului era peste el, capătă trecere si oriunde se duce este promovat.
Mi-am închipuit că brutarul şi paharnicul erau nişte nimeni la palat insă se pare că erau nişte personalităţi importante, oameni de mare încredere ai faraonului. Deci Iosif nu slujea altora ca el ci unor vedete imperiale.
După o vreme, acestea visează câte un vis şi a doua zi arată cam cu faţa căzută, bănuiesc ca erau cam mutulică de Iosif îi intreabă ce-i cu ei. Aceştia îi spun de vise. Şi, ca şi cum toata lumea ar şti despre Dumnezeul lui Iosif, acesta îi întreabă: "Oare nu lui Dumnezeu Îi aparţin interpretările viselor? Istorisiţi-mi mie visele" (Geneza 40:8).
Viaţa lui Iosif era înrădăcinată în Dumnezeu, la El îşi găsea pacea, liniştea, bucuria, puterea de a ierta, de a trece prin atâtea umiliri (dovadă numele copiilor lui). La Dumnezeu găseşte Iosif interpretările viselor  ... şi sincer aşa aş vrea să mă văd şi eu cu el un pic să îmi interpreteze şi mie nişte vise ...
Interpretarea lui Iosif e bună şi paharnicul îşi reia slujba iar brutarul este spânzurat (decapitat, tras în ţeapă) şi mai greu pentru Iosif e ca ... paharnicul după ce iese din puşcărie parcă e lovit de amnezie şi ... uita de el.
Nu ni se spune ca Iosif ar fi facut culturism în puşcărie şi ar fi urzit nişte planuri să îl aranjeze pe paharnic. Nici vorbă de asta ... şi-a făcut treaba lui şi a preferat să Îl creadă pe Dumnezeu pe cuvânt, să se încreadă în ceea ce îi spusese Dumnezeu ... hăăăăăt demult, pe când era acasa la taica-su. Şi a aşteptat încă doi ani în puşcărie până când are Faraon doua vise pe care nici un vrăjitor de la curtea lui nu i le poate interpreta.
Într-o zi, la fel ca în celelalte, Iosif îşi făcea slujba când e anunţat că trebuie să meargă de urgenţă în faţa lui Faraon să îi interpreteze nişte vise. Pfuuuu, se spală. îşi rade barba şi se prezintă la Faraon.
După 13 ani de sclavie in Egipt, vine ziua cand visele lui Iosif devin realitate. Îmi place aici un detaliu, Faraon  îl vede blocat pe Iosif de vestea ce i se dă că îi explică apoi aşa mai pe scurt: "Eu sunt Faraon, dar fără consimţământul tău nimeni nu va face nimic în toată ţara Egiptului" (Geneza 41:44). Din sclav ajunge Faraon adjunct, din nimeni ajunge omul fără semnătura căruia nu se mişca nimic în Egipt.
Când a ajuns sus nu ni se spune că s-ar fi dus la madam Potifar să o arunce în puşcărie să îi putrezească oasele şi ei un pic acolo împreună cu şotul ei. Nu, nici vorbă de răzbunare.
Faraon îi dă şi o soţie care îi va naşte doi fii şi cărora le pune nume sugestive: Manase (cel ce mă ajută să uit de ceea ce am îndurat aici şi de casa tatalui meu) şi Efraim (Dumnezeu m-a facut roditor în ţara durerii mele).
Urmează şapte ani în care pământul este roditor si toate granele se străng, se construiesc hambare, se aduna totul şi Iosif are treabă nu glumă, sa pună la adăpost toate aceste grâne pentru următorii ani de secetă. Şi vin ceilalti şate ani de seceta. Aceasta nu a afectat numai Egiptul ci şi tările de lângă Egipt si ni se spune ca din toate ţările veneau oamenii în Egipt sa cumpere grâne.
Luat de langa un tata superiubitor, vândut cu ură pe 250 de grame argint, revândut în Egipt, sclav in casa unei cucoane pline de dorinţe nu prea cinstite, aruncat în puşcărie ca in final să ajungă Faraon adjunct. Chiar dacă traiul de acasă îl făcuse un adolescent înfumurat, Egiptul i-a scos toate fumurile. Dar, de acasa mai învăţase ceva: să fie credincios în toate lucrurile. Toate nu înseamnă numai în cele mari ci şi în cele mici.
Nu am să ajung Faraon adjunct ... nici nu vreau aşa ceva. Însă învăţ de la Iosif: credincioşia în Dumnezeu indiferent de circumstanţe, răspunsurile mici şi mari le găsesc la Dumnezeu, visele au interpretări precise doar la Dumnezeu ce vrea să îmi descopere puţin din ce se va întâmpla cu mine, sunt binecuvântată dacă îmi fac treaba cum trebuie, atat în lucrurile mici cât şi in cele mari.
Dacă mă încred în Dumnezeu în fiecare miliardime de secundă a vieţii mele, surprizele (minunile) nu întărzie să apară!

(Melodia asta spune cam aşa: "ascultă-ne rugăciunea, condu-ne spre bunătăţile Tale  ...." )

6 comentarii:

maranata spunea...

Cea mai mare putere a noastra nu sta in a nu esua niciodata ci sta in a ne ridica de fiecare data cand esuam. cred că acest adevăr te îndeamnă să perseverezi zi de zi în orice activitate ce o desfăşori...binecuvântări sfinte şi îmbrăţisarea noastră pentru iubita noastră Cella

Cella spunea...

Uneori ... nu mai am chef sa ma ridic insa ... gaseste Domnul mijloacele sa ma ridice si sa ma aseze pe picioare din nou.
O zi ca o poveste de dragoste si voua!

Otniel spunea...

iosif om cinstit...

Cella spunea...

Oti,
tu l-ai definit intr-un cuvant si mie imi trebuie povesti ca sa spun asta ....

Gavrilas spunea...

as vrea io asta sa fie singurul cuvant... povestea e mult mai captivanta:)

Cella spunea...

Aaaha, deci iti plac si tie povestile dupa cate vad eu ;)