Faraon a ramas acasa jelindu-si copilul, pregatindu-l de inmormantare. Ca de altfel toti egiptenii. In timp ce evreii marsaluiau prin desert. Dar, ... lui Faraon ii lipseste galagia ce o faceau sclavii, prea multa jale in jurul lui, prea multa liniste ... nu-l mai necajeste nimeni, nu il mai enerveaza Moise si Aaron. Chiar asa. Unde-s astia doi? Au plecat? De tot? Cu tot? Ooooh, nu se poate! Cine o sa mai faca treaba? Baieti, haideti pregatiti de lupta, sa ii aducem inapoi. Am auzit ca haladuie prin desert fara nici un tel, ba se duc, ba se intorc. Pregatiti 600 de care cu tot cu capetenii si haideti dupa ei ... ii ajungem repede.
Imi place cum se joaca Dumnezeu cu Faron, efectiv ma distreaza. Evreii ajung langa Marea Rosie si ii vad pe egipteni marsaluind. I-a apucat groaza, o groaza nebuna si au inceput sa tipe la Moise. Acesta incearca sa ii calmeze, striga el insusi catre Dumnezeu. Imi place raspunsul ce il primeste: ce-i cu galagia asta? E un timp de rugaciune si unul de actiune. La treaba! Spune poporului sa taca si va vedea minunile.
Moise isi ridica toiagul, ingerul si stalpul de foc ce mergea inaintea lor trece in spate iar evreii incep sa vada cum apele se despica si o carere apare. Marea se preface in doi pereti transparenti. Incep sa intre in mare si pentru ca in partea lor era lumina si in a egiptenilor era intuneric, acestia nu i-au ajuns. Citeam undeva ca marea ar fi fost ca un cort pentru ei si erau acoperiti si deasupra de armele egiptenilor.
Intra si dragul meu Faraon in mare inebunit de furie impreuna cu toata oastea lui vestita si ... ciudat, din urma evreilor iesea praf iar ei intra in noroi ... ceva se intampla cu carele lor si le zboara rotile, li se strica osiile ... insa nebunia trebuie dusa la sfarsit ... cu orice pret. Inainteaza cu totii dupa evrei ... nici un egiptean nu gandeste pentru el ci se lasa dus de nebunia lui Faraon si intra in mare ... intra sa ii omoare pe evrei, pe lumina ochilor Lui Dumnezeu. Nu voiau sa stie de Dumnezeul Lui Israel. Isi voiau sclavii inapoi. Dar, peretii incep sa faca zgomot ... un zgomot asurzitor. Peretii marii ce pana acum pareau ca a unui acvariu demn de cartea recordurilor se crapa si ii inghit pe toti, strivindu-i de stanci si innecandu-i pe egipteni, in timp ce evreii isi termina in partea cealalta calatoria. Ajung toti, teleferi pe malul celalalt iar marea cu zgomot se inchide in urma lor si aducand pe mal soldatii lui Faraon morti.
Maria si Moise compun un cantec de lauda, cunoscut ca si cantecul lui Moise. Bucuria si fericirea se declanseaza instant si poporul danseaza si canta ... pe malul marii.Sunt salvati!
Dumnezeu i-a salvat! I-a scos din mana lui Faraon. Care alt Dumnezeu e mai maret ca Dumnezeul lor?
Si Dumnezeul lor e si al meu, e Tatal meeeeeuu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu