credinciosia aduce binecuvantare

Mi-am continuat calatoria prin Geneza (Bereshit) si am ajuns cu Iosif in Egipt. El a fost vandut lui Potifar (se presupune ca era seful macelar de la curtea lui Faraon) care avea si el casa mare. De trei ori in capitolul 40 din Geneza ni se spune ca Domnul era cu Iosif si il binecuvanta in ceea ce acesta facea. Dar, nu numai atata, binecuvanta si pe cei din casa unde locuia, chiar si pamantul stapanului casei.
Din simplu sclav, ajunge repede sa fie seful sclavilor si administratorul casei lui Potifar, cel mai mare din casa. Numai ca Iosif asta era frumos la fata, arata bine si de aici vin alte belele pe capul lui. Si, nu de la ceilalti sclavi ci de la madam Potifar. Nu ni se spune varsta ei, daca era frumoasa sau nu, insa ... "i s-a pus pata" pe Iosif. A intaratat-o refuzul acestui barbat frumos de a nu comite adulter.
Cand dracul isi baga coada si vrei cu orice chip sa ai ce iti doresti, apoi nici nu duci lipsa de idei. Si uite asa, madam Potifar a gasit ea un timp bun cand nu era nimeni prin zona ca sa se dea la Iosif din nou, de data asta insa mai violent decat de obicei. Dar Iosif o refuza ca de obicei. Deja madam Potifar era innebunita de dorintele ei iar refuzul o face sa isi iasa din minti, il prinde de haina pe Iosif si acesta isi lasa haina si fuge mancand pamantul.
Pasiunea neindeplinita schimba "dragostea" in razbunare. Acu eu nu stiu ce-o fi fost in capul ei, insa se apuca de tipat si isterizat ca era sa fie violata de Iosif si ca acesta cand a auzit-o tipand, a fugit. Normal ca e crezuta, e doar stapana casei, ... nu o sclava. Degeaba ar incerca sa ii explice Iosif lui Potifar ca nevasta-sa nu e o femeie cinstita, ca are dorinte ce nu si le poate stapani, nedemne de o doamna ce se respecta. Potifar, innebunit de ceea ce i se putuse intampla "credincioasei" lui neveste, il arunca pe Iosif in inchisoare. Cum sa il creada pe acest tanar frumos ca nevasta-sa minte? Nici prin varful mintii nu cred ca i-a trecut asa ceva.
Numai ca Domnul este cu Iosif si la inchisoare.
Curand Iosif ajunge al doilea dupa conducatorul inchisorii.
M-am intrebat cum de s-a transmis toata istoria asta a patriarhilor ... cum de au stiut ei tot, cu amanunte, cu detalii? Insa ce am omis eu, a fost ca la inceput oamenii traiau mai mult, nu ca noi. Chiar daca nu au stiut sa scrie la inceput, traiul lung le-a fost de ajutor ca sa isi transmita mai departe istoria. Iosif s-a intalnit cu Isaac, banuiesc ca a ascultat povestile lui despre bunatatea si credinciosia lui Dumnezeu. Apoi Iacov le-a povestit baietilor lui despre Avraam, despre importanta credintei, despre cat de maret, puternic, indurator si plin de dragoste este Dumnezeul lui Avraam si Isaac si cat de bun a fost cu el. Toata istoria familiei lui era imbibata de credinta, Iacov zidise un altar si jertfea animale acolo Domnului. Prezenta Lui Dumnezeu in viata lor nu era straina. Cand a ajuns printre straini, nu L-a lasat pe Dumnezeu cu familia lui acasa ci a stiut ca Dumnezeu va fi cu el daca va fi credincios. Si Dumnezeu a fost si este credincios.
Oriunde as fi, oricare ar fi situatia in care voi ajunge, ramanand credincioasa Dumnezeului cerurilor si al pamantului, crezand ca Christos e singura mea cale spre Dumnezeu voi fi binecuvantata. Si, nu numai eu ci si cei de langa mine. Credinciosia mea ii afecteaza si pe cei de langa mine. Adica viata mea nu ma intereseaza numai pe mine ci si pe cei de langa mine. Daca eu sunt binecuvantata si ei sunt binecuvantati. Daca eu sufar si ei sufera. Viata mea nu-i ca o insula plutitoare intr-un ocean cu alte insule ci e legata de celelalte prin funii si legaturi nevazute si uneri neintelese ... ca o panza.

http://www.flickr.com/photos/smoothswan/4531837771/sizes/l/in/photostream/