marți, 8 februarie 2011

bucurie, agonie, bucurie, fericire ...


In Israel se naste un copil frumos si parintii il ascund cat pot ei de bine. Vreme de 3 luni reusesc.
Insa, se pare ca nu prea mai aveai incredere in oameni, ca te vor proteja, ca iti vor vrea binele. Iochebed, mama acestui copil e insa mai incapatanata asa de felul ei. Chiar nu vrea ca acest copil sa moara. Gandeste o strategie si pleaca sa aduca stuf. Si incepe a impleti un cos pe care il astupa cu lut si apoi il vopseste cu smoala. Face o minicorabioara pentru acest copil frumos pe care il duce la Nil. Numai ca nu il lasa asa de izbeliste, ci o pune pe fiica ei mai mare, Maria, sa stea in stuf ca sa vada ce se va intampla.
Fata lui Faraon iese la plaja si vrea sa faca baie. Dar linistea si relaxare ii sunt intrerupte de scancetele unui copil suparat ca ceva ii acopere fata si nu vine nimeni sa se joace cu el. Isi trimite slujnicele sa aduca cosul si se indragosteste instant de acest bebelus pe care il adopta, tot instant. Vine Maria, apoi o aduce pe Iochebed si vad aici cum rugaciunile acestei mame inebunite de durere si disperare sunt ascultate. Familia lor trece de la bucurie la agonie si apoi din nou la bucurie si fericire.
Iochebed a incredintat acest copil Domnului si in aceeasi zi, Domnul i-l da inapoi, pentru o vreme.
Moise va creste in casa celui ce ii voia moartea. Cred ca Faraon a murit incet, incet de oftica vazand cum acest copil frumos creste in casa lui, mananca cu el la masa, se joaca in casa lui, invata cu aceeasi profesori pe care ii are pentru nepotii lui. Ce e mai bun in Egipt e pentru casa lui Faraon, iar Moise e acolo, avand parte de toate acestea. Dar, cu toate astea, nu-si uita radacinile. Intr-o zi, vrand sa scape un evreu, ucide un egiptean. Toata afacerea se afla mai ceva ca la stiri. Afla si Faraon iar Moise isi ia talpasita si pleaca in desert.
Avea 40 de ani cand pleaca in Madian. Terminase scoala in Egipt. Absolvise economia, diplomatia, relatiile internationale, istoria, dreptul, banuiesc si ceva limbi straine, lupte, tactici de razboi si religie. Si, acum la ce ii folosesc? Pai ... sa intre la scoala numita Madian si care il va tine 40 de ani. O scoala unde invata negocierile, rabdarea, duritatea intemperiilor, ascultarea. Oare l-a uitat Dumnezeu?
Si, intr-o zi pe cand pastea oile familiei socrului sau Ietro, vede un tufis arzand ciudat. Tufisul asta ardea si nu se mistuia iar curiozitatea il impinge sa se apropie. Dar aude o voce. E Domnul care ii vorbeste si il trimite inapoi in Egipt. Are o misiune pentru el si Moise incepe targuiala. "Doamne, Tu nu stii la cine ma trimiti? Si eu sunt incapatanat .... insa ei sunt maestri. Tu crezi ca or sa ma creada pe mine ca m-ai trimis Tu? Cine este Cel ce imi vorbeste? Ce nume are El? Bine, eu vad tufisul asta. Insa daca le spun de el imi vor spune ca e efectul magic al desertului care face lucrurile sa se schimbe. Siii Doamne, Tu ai uitat sau nu vrei sa vezi defectul meu? Eu sunt balbait. Uite vezi, acum vorbind cu Tine tot balbait sunt. Cum sa ma duc asa la evrei si apoi la Faraon? Si, Tu uiti un aspect, nu mai am pile la palat. Ai uitat ce am facut?"
Domnul il lasa sa vorbeasca, ii da semne, il asigura, reasigura, re-reasigura ca va fi cu el si apoi .... se infurie pe Moise. Ii spune ca Aron va fi cel care va vorbi in locul lui (Unii spun ca din cauza acestei targuieli Moise si-ar fi pierdut dreptul la preotie). Dar Moise va trebui sa il imputerniceasca sa faca asta si "tu vei fi pentru Aaron cum sunt Eu pentru tine".
Poporul evreu stia cine este "Eu sunt Cel ce sunt". Stiau de Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel. Stiau si de profetii, insa acum erau in robie ... se credeau uitati de Dumnezeul parintilor lor ... Regimul lui Faraon era draconic si le inducea ideea ca nu mai e nici o sansa, nici o scapare pentru ei. Si apare balbaitul asta care e un criminal fugar, spunand povesti de eliberare din robie. Desertul i-a afectat mintile ... e clar. Si, apoi e casatorit cu o madianita, o fi ea frumoasa insa ... tot straina e.
Ma regasesc in atitudinea de targuiala a lui Moise. Am capatat dexteritatea de a-i aduce pe tava Lui Dumnezeu toate argumentele posibile si imposibile, numai sa nu fac ce spune El. Si El ma lasa sa la scot pe tava si apoi imi spune din nou ca pe mine ma va tirmite acolo sau dincolo, ca va trebui sa fac aia sau aia iar eu ii mai aduc argumente. Si El iar imi spune ce am de facut ...
Dar Doamne, nu am vocabular ales, nu am terminat nu stiu ce facultate, nu ma duce mintea, mi-i teama sa vorbesc in fata oamenilor ca am sa ma balbai si am sa fac greseli gramaticale, mi-i teama sa ies din locul meu caldut si sa ma duc unde zici Tu. Crezi ca e asa usor? Nu am diploma de la  facultatea de teologie, nici macar la filologia nu am fost ca sa am cunostinte de limba romana asa bine intemeiate .... eu sunt logica (nu-mi place logica ce se studiaza in scoala, aia chiar n-are nici o logica, din punctul meu de vedere), toate trebuie sa aibe conexiuni intre ele ... De ce ma trimiti unde e asa de greu si incomod? Ma pui sa fac lucruri ce ma scot din comoditatea mea ... din sfera mea de interes, relatii ...
Uneori am cate un Aaron cu care sa merg, uneori nu. Dar, am decis sa ascult ... orice ar fi sau veni!

4 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

O adevarata "aventura" viata lui Moise.Si Doamne bine mai este in prezenta lui Dumnezeu!

Cella spunea...

Abia astept sa ma intalnescu cu Moise ... sa mi povesteasca el mai multe ...
Salutari primavaratice ;)

Simona spunea...

Imi place foarte mult cum scrii, Cella ... Este un loc in care voi reveni cu placere. Cu atat mai mult cu cat, cu permisiunea ta, voi adauga link-ul tau la blogroll-ul blogului meu.

Incerc si eu sa spun cate ceva pe www.deandoaselea.info.

Daca vei gasi ceva interesant in el, te rog sa ma ajuti sa-l promovez, adaugand si link-ul meu pe blog la tine. Multumesc!

Cella spunea...

Multumesc Simona;) te astept oricand;).
Am pus deja link-ul tau la blogroll.
O zi de har sa iti dea Domnul!