Intrevederea se termina. Si pe scari, Moise si Aaron, se intalnesc cu supraveghetorii evrei care vin sa se planga lui Faraon de conditiile de viata si munca. Normal ca nu scapa ocazia de a le spune celor doi, asa ca de la obraz, despre ceea ce au starnit cu ideile lor de plecare. Nu ni se spune cat de afectat a fost Aaron insa lui Moise i s-a frant inima.
Citesc despre asta in Exod 5:22-23 " Atunci Moise s-a întors către Domnul şi L-a întrebat: – Stăpâne, de ce ai adus acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis? De când am venit şi i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut mai mult rău poporului, iar Tu n-ai făcut nimic ca să-Ţi eliberezi poporul."
Nu trebuie sa se duca inapoi pe Horeb (cunoscut si ca Sinai) ca sa ii vorbeasca Domnului pentru ca El e cu Moise, e aici cu mine si Domnul ii raspunde imediat: "Vei vedea acum ce-i voi face lui Faraon. O mână puternică îl va sili să-i lase să plece. Datorită unei mâini puternice, el îi va izgoni din ţara lui" Exod 6:1.
Imi place relatia pe care au avut-o Avraam, Isaac, Iacov si Iosif cu Dumnezeu insa cu Moise parca trece niste bariere care pastrau o oarecare distanta intre ei. Cred ca Moise era atat de trist ca esuase din nou, facuse rau confratilor lui, efectiv se simte vinovat pentru toata durerea si apasarea evreilor. Numai ca Dumnezeu ii spune Exod 6:2-3 "Eu sunt Domnul. Eu M-am descoperit lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov ca Dumnezeul Atotputernic, dar cu Numele de „Domnul“ nu le-am fost cunoscut."
Altfel spus: Moise draga, parintii tai ti-au povestit despre mine ce stiau de la parintii lor, ti-au spus istorii despre relatia Mea cu patriarhii si lor, Eu M-am descoperit ca Cel Atotputernic, indeajuns. Insa cu tine e altceva. Tu nu te multumesti cu atat. Tu cauti dincolo de aparente. Numele meu e Eu sunt. Eu sunt Domnul.
Patriarhilor le-am facut niste promisiuni, tu le vei experimenta. Am facut un legamant cu ei si tu vei vedea implinirea lui. "Am făcut legământ cu ei ca să le dau Canaanul, ţara în care au locuit ca străini; tot Eu am auzit geamătul israeliţilor pe care egiptenii îi ţin ca sclavi şi Mi-am adus aminte de acest legământ. De aceea aşa să le spui israeliţilor: „Eu sunt Domnul şi vă voi elibera de sub jugul egiptenilor; vă voi elibera din sclavia în care ei vă ţin. Vă voi răscumpăra cu o mână întinsă şi cu faptele măreţe ale judecăţii Mele. Vă voi lua ca popor al Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-a eliberat de sub jugul egiptenilor. Vă voi duce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov şi am să v-o dau vouă ca moştenire. Eu sunt Domnul.“" (Exod 6:4-8).
Parca prinde aripi Moise aici si impreuna cu Aaron merge sa le spuna evreilor despre ceea ce tocmai vorbise cu Dumnezeu insa ... ei nici l-au bagat in seama. Sclavia isi pusese amprenta puternic pe ei si devenisera cinici ...efectiv nu mai credeau ca se poate face nimic .... nimic.
Domnul vede asta insa nu Il lasa pe Moise sa cada prada deznadejdii ci il trimite la Faraon. Normal ca pe Moise il apuca comentatul: Doamne, daca incapatanatii astia nu m-au ascultat, Tu crezi ca lui Faraon o sa ii pese? Sa fim realisti, evreii astia stiu ca sunt poporul Tau, Si apoi, iar uiti ca eu sunt balbait?
Pana acum am vazut ca Dumnezeu ii vorbea numai lui Moise si el ii spunea lui Aaron ce i s-a spus insa de data asta (Exod 6:13) vad ca le vorbeste la amandoi si le da porunci care ii priveau pe evrei si pe Faraon pentru a-i putea scoate pe evrei din Egipt.
Uneori mi se pare ca Dumnezeu e atat de distant, de departe si deznadejdea pune stapanire pe mine ca o caracatita si uit ca El e mai aproape de mine decat inima mea. Si inima mea e in mine iar El e mai aproape de atat. E atat de aproape de mine, stie efectic cursul la fiecare celula a organismului meu, stie fiecare fir de par din capul meu si daca nu am ajung Kojak inca, e pentru ca Tata nu ma vrea Kojak in varianta feminina. Imi vorbeste mie, pe intelesul meu si cand spun altora se uita ciudat la mine, m-ar interna la spitalul unde se trateaza cei cu "probleme la mansarda" iar vazand asta, ma apuca deprimarea, mi se rupe sufletul.
Numai ca Domnul nu ma lasa asa, imi vorbeste din nou, imi face promisiuni si imi arata ce va face cu mine in ciuda a toti si toate. Ma scoate din deprimare, depresie si pot spune ca si David ca imi pune piciorul pe Stanca. Uneori mi se pare extrem de greu, chiar imposibil sa cred ce spune El ... insa, am decis sa Il cred pe cuvant. Am decis anul asta sa Il las sa ma schimbe cum vrea El pentru ca mi s-a acrit sa dau eu indicatii pretioase si sa bocesc ca ele nu sunt respectate. Astept minuni, schimbari majore ... si am si emotii ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu