visele devin realitate

17 (ani avea Iosif cand a fost vandut) + 13 (ani sclav la Potifar si puscarie ) = 30 (ani cand a fost numit Faraon adjunct) + 7 (ani de belsug) + 2 (ani de seceta si foamete) = 39 ani. Atatia ani avea Iosif cand s-a revazut cu fratii sai.
Cand ajunsese Faraon adjunct deja se egiptenizase, vorbea fluent egipteana, era tuns si imbracat ca ei,  se casatorise cu o egipteanca, numele copiilor tot egiptene erau. Luase decizia de a uita, de a lasa trecutul sa fie trecut. Sa uite de familia lui, de tatal lui, de toata mizeria indurata in primii 13 ani aici, in "tara durerii". Numai ca visele lui nu se implinisera inca. Oare le abandonase? Le voia lasate frante in trecut?
Numai ca se trezeste cu 10 barbati imbracati evereieste pe care oricat ar fi vrut sa ii uite ... n-avea nici o sansa. Nici macar nu ii putea urâ. Dar nici uita. Acestia nu aveau cum sa il recunoasca pe acest egiptean, Faraon adjunct si ce era el dincolo de aparente.
Sunt chestionati cine sunt, ce vor, ce cauta aici in Egipt. Iosif afla de la ei despre Iacov daca mai traieste, despre Beniamin .... afla tot ce il interesa fara ca ei sa isi dea seama sau sa faca conexiuni. Habar nu aveau cine era cel in fata caruia se tot inchinau. Sunt tratati cu indoiala si Simeon este inchis pentru ca Iosif le da de inteles ca nu le crede povestea. Se pare ca Simeon a fost cel care l-a aruncat in put si apoi l-a vandut ... iar acum trebuia sa ramana inchis pana se vor intoarce cu Beniamin ca sa dovedeasca ca ceea ce spun e adevarat.
Ceea ce ei nu stiau era ca Iosif intelege tot, ca acum se repeta scena ... cea de pe camp cand Iosif a fost vandut ... Toate amintirile revin, incep sa-si aduca aminte de cum ii ruga Iosif sa nu ii faca rau, sa nu il vanda, de plangerile lui .... fiecare isi spune amintirile ...
Ajunsi acasa, Iacov tuna si fulgera la ei: Iosif mort, Simeon ca si mort. Acu ma lasati si fara Beniamin? Cand va va veni mintea la cap? Ce-a fost in capul vostru de a trebuit sa spuneti tot? Degeaba au incercat sa ii explice ca intrebarile au fost foarte explicite si directe ... Iacov nu mai avea incredere in ei. Ruben incearca sa explice insa ... credibilitatea lui e pusa la indoiala de ceea ce facuse in tinerete. Intervine Iuda si as numi-o impetuozitate sau declaratie nebuna: daca se va intampla ceva cu Beniamin, vina sa cada asupra lui, sa aibe consecinte vesnice.
Lui Beniamin i se spune mereu "copilul" si eu chiar am crezut ca era copil. Insa cand pleaca in Egipt, avea 10 copiii, deci numai copil nu era. Diferenta dintre Iosif si el nu era foarte mare. Cred ca undeva pe la 32-33 de ani avea Beniamin. Disparitia lui Iosif a fost traumatizanta pentru Beniamin si asta o pot vedea din numele pe care acesta le-a dat fiilor sai: Bella - pentru ca fratele meu a fost inghitit si a disparut, Bechor - fratele meu a fost primul fiu al mamei mele, Achi - a fost fratele meu si Chuppim - fratele meu nu a vazut  nunta mea.
Beniamin nu il recunoaste pe Iosif ... 22 de ani isi pusesera amprenta pe acest evreu-egiptean.
Sunt invitati la masa, la Faraon adjunct, asezati in ordinea nasterii ... se uita blocati unul la altul si nu pricep nimic ... Beniamin este tratat fatis diferentiat insa mancasera prea mult amar pe paine ca sa mai comenteze ceva. Isi invatasera lectia ...
Li se pune argintul inapoi si cupa lui Iosif ajunge in sacul lui Beniamin. Ce nu stiau eu era ca Iosif ii testa, tot asa ramasesera? Tot asa tratau pe cel iubit? Acum Beniamin era cel preaiubit, in locul lui Iosif. Tot asa il vor lasa balta si-l vor vinde?
Iuda intervine pentru "copil" si Iosif nu mai poate sa se stapaneasca si spune cine este. Soc total. Pe Iosif nu il lasa inima sa ii lase sa mai sufere atata amaraciune. Trecutul e trecut, el l-a uitat. A preferat sa il uite. "Nu va maniati pe voi insiva". Baieti, gata. Ajunge! Sunt viu, sunt teafar. Visele s-au implinit. Dumnezeu a schimbat nenorocirea in binecuvantare .... Gata!
Lacrimi, bucurie amestecata cu teama, cu iertare, uitare, fericire ca cel crezut mort e viu, ca nu mai trebuie sa poarte vina unei crime pe inima si sa le bantuie viata, noptile .... si pleaca sa spuna tatalui lor vestea.
Vestea buna ca Iosif traieste! E viu! E intreg! E Faraon adjunct. Vestea nu o duce numai unul, ci toti 11.
Au trebuit sa treaca 22 de ani de chin si amar ca visele sa devina realitate.
Visele lui au fost considerate vise de copil rasfatat, vise de adolescent infatuat, urat pentru ele, vandut ... declarat disparut, mort. Dar visele acestea au fost vise profetice care au devenit realitate dupa multa durere si suferinta ... si nu doar pentru Iosif.
Dumnezeu a transformat nenorocirea in binecuvantare, visele in realitate!

http://www.flickr.com/photos/matley0/4454240248/sizes/l/in/photostream/