Citeam mai inainte in Exodul despre instructiunile cu privire la cort, la perdele, altar, sfesnice, furculite, chivot, drugi, inele, masa, farfurii, vase, ulcioare, boluri, apoi din ce sa fie facute, cum sa fie facute; din aur batut, din argint, bronz .... fire de aur de diferite culori, in .... piei de capra. Detaliile merg pana la cusaturi, dimensiuni, .... pana in fiecare detaliu si aspect a toate.
Creatorul cerului si al pamantului, Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov care i-a luat pe acesti amarati sclavi din Egipt si le-a redat libertatea se ocupa acum de fiecare aspect indiferent de importanta acelui obiect. II spune lui Moise sa vorbeasca cu oamenii in care El a pus duhul de intelepciune ca sa lucreze acele obiecte (Exod 28:3). Aaaaaaaha, deci nu s-au nascuti ei asa destepti, asa de priceputi, demni de toata invidia in Israel. Nici gand. Dumnezeu a pus in ei un duh de intelepciune.
Adica asa e si cu mine astazi, nu? Daca stiu sa fac ceva si o fac bine e pentru ca Dumnezeu a pus un duh de intelepciune in mine. Acolo, langa Muntele Sinai nu toti faceau oale, furculite si perdele. Nu, fiecare avea talentul si darul lui. Adica duhul de intelepciune se manifesta diferit. Insa toti cei ce lucrau faceau lucruri diferite insa toate erau de folos pentru Cortul Intalnirii. Tesatorul nu se dadea vedeta si se credea mai important ca lemnarul sau ... cel/cea ce torcea. Scopul tuturor era sa lucreze pentru slava Lui Dumnezeu.
Mereu se vorbeste de sfintenie, de ungere insa nu intr-o maniera ce te baga in sperieti. Nici gand de asa ceva. Totul e invaluit in dragoste, in promisiuni. Lucrau cu mic si mare la cortul intalnirii pentru ca acolo Dumnezeu le spusese: "Să-Mi facă un Lăcaş şi Eu voi locui în mijlocul lor." Exod: 25:8.
Wow, wow, wow! Si nu numai atat. Citesc in Exod 29:42-46 "acolo mă voi întâlni cu tine şi-ţi voi vorbi. Tot acolo mă voi întâlni şi cu israeliţii, iar locul va fi sfinţit de slava Mea. Voi sfinţi Cortul Întâlnirii şi altarul. Îi voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii săi ca să fie în slujba Mea ca preoţi. Voi locui în mijlocul israeliţilor şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Ei vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, Care i-am scos din ţara Egiptului ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor."
Doamne, acum prin Christos, Tu locuiesti in mine. Adica eu sunt ca un cort tesut dupa dimensiunile Tale, dupa indicatiile Tale, ochii au culoarea ce ai vrut-o Tu, ai pus in mine un duh de intelepciune ca sa fac anumite lucruri si nu mi le-ai dat ca sa ma dau mareata ci ca sa le fac spre slava Ta. Ceea ce lucrez eu e o parte din marea Ta opera de arta, si Tu stii bine cum lucrezi. Eu ma bocesc deasupra petecului meu de lucru si ma strofoc ca nu-i drept si corect, ca Tu ai gresit ceva, ca ai incurcat lucrurile cand m-ai pus sa fac ceva si poate trebuia sa imi dai altceva, ca e prea greu ce mi-ai dat de facut, ca ... iarba e mai verde in alta parte....
Numai ca eu uit ca nu vad toata panza la care Tu lucrezi, eu imi vad petecul meu si nici pe asta intreg si ma apuca deznadejdea ...
Imi place sa Te descopar asa pas cu pas, sa descopar ca in istorie Tu nu ai fost rece si distant, sa vad ca dragostea Ta coplesitoare nu e numai pentru cei de dupa Christos, ci e in fiecare detaliu si aspect al istoriei, inclusiv in cel legislativ. Sunt coplesita sa te regasesc ca Tata pentru Israel langa Sinai si nu ca Stapan, Dictator.
Vreau sa fac din cortul meu un loc in care Tu sa locuiesti cu placere, care sa straluceasca pentru Tine, in care sa Iti placa sa stai, un loc in care sa se vada clar prezenta Ta si pot face asta abdicand de la nazurile si ideile mele crete si multe si marunte.
2 comentarii:
Cella... iti las o imbratisare...
multumesc draga mea;)
Trimiteți un comentariu