Ierushalaim - Alexandru Mandy

Nu m-am născut lână Iordan
Și nici la Marea Moartă
Leagăn mi-a fost alt meridian
Tot el întâia poartă.
Abia târziu când, obosit,
Tot mai aveam ce spune
Te-am căutat și te-am găsit
Cetate și minune
Și mi-am dus mâna dreaptă
Să-mi ocrotesc privirea
De lacrimi, de lumină,
De toată strălucirea.

Cu pas de taină am călcat
Pe lespezile sfinte
Care tăcute m-au purtat
Spre vechi și noi morminte
Și m-am oprit la plânsul Zid
Cu lacrima grăunte
Și parcă Regele David
M-a sărutat pe frunte
Și mi-am dus mâna dreaptă
Pe frunte ca să-mi lege
Mai strâns în ea sărutul
Ce mi-l dădea un Rege.

Ce munte veșnic te-a-nălțat
Spre bolțile senine
Ce aur vechi ți-a mângâiat
Tăcerea pe coline
De câte ori ai stins făclii
Cu răsuflarea rece
Pentru milioane de copii
Sau pentru unsprezece ...
Simțeam în mâna dreaptă
Durerea ce se strânge
Dacă-aș putea să-mpiedic
Tributul greu de sânge.

Când pasul meu te părăsea
Pentru atâta vreme
Știam că vechea Menora
Mereu o să mă cheme
Și sărutând al tău pământ
Ca veșnic să mă lege
Rosteam străbunul legământ
Cu litera de lege:
De-am să te uit vreodată
Cu gândul sau cu fapta
Atunci, Ierushalaim
Să mi se stingă dreapta!

Ierushalaim - Alexandru Mandy