De câţiva ani, o
frântură de verset mă tot pune pe gânduri. Frântura aceasta face parte dintr-o discuţie
a lui Avraam cu Domnul.
“1. Domnul zisese lui Avram:
"Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara
pe care ţi-o voi arăta. 2. Voi face din tine un neam mare şi te voi
binecuvanta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. 3. Voi
binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor
blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”
Frântura la
care mă refer este “"Ieşi
din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o
voi arăta.” Geneza 12:1-3
Povestea lui Avraam o ştiu cu lux
de amănunte. Dar ce ar însemna pentru mine porunca asta?
Am plecat de acasă de mulţi ani. Însă
poţi pleca de undeva şi să nu ieşi de fapt din acel loc, din acele obiceiuri,
din acea cultură.
Nu am plecat din România dar am
plecat din casa părinţilor, dintre rude, din mediul cunoscut şi familiar. Am
plecat să îmi fac un rost în viaţă.
Am plecat şi am riscat să cunosc
oameni noi, mentalităţi, culturi, puncte de vedere noi, filosofii care au pus
la test valorile şi credinţele mele, tendinţe pe care le-am evitat sau
îmbrăţisat.
Am ieşit din casa părinţilor şi a
trebuit să descopăr locuri noi, alte localităţi, alte forme de guvernare, alte
idei de conducere şi gestionare a conflictelor, problemelor şi a vieţii.
Am ieşit dintre rudele mele şi a
trebuit să cunosc oameni noi, să leg relaţii, să învăţ să relaţionez cu fel de
fel de oameni, să îmi pese de alţi oameni, să devin vulnerabilă în relaţii, să
iubesc şi să mă las iubită de oameni care până atunci îmi erau necunoscuţi.
Am ieşit din tot ce îmi era
cunoscut. Uneori, Singurul cunoscut rămas cu mine era Domnul. Am învăţat să Îl
las să îmi fie Prietenul cel mai bun şi confidentul meu fidel.
Am ieşit şi am învăţat că pot fi
rănită, dar pot învăţa să iert şi să merg mai departe.
Am ieşit şi am descoperit oameni
bandaje de dragoste, oameni de care să mă feresc dar în acelaşi timp să îi ţin
aproape.
Am ieşit şi nu a fost uşor. Nu am avut
războaie ca Avraam, nu am luptat fizic ca să îmi iau captivii înapoi, nu am
negociat cu Faraon sau cu mai ştiu eu ce împărat.
Luptele mele au fost diferite de
cele ale lui Avraam! Descopăr că încă mai am lucruri din care încă nu am ieşit.
Lucrez la asta!
Am ieşit şi… nu îmi pare rău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu