Împreună cu grupul de studiu am decis să nu facem pauză peste vară ci să intrăm puţin în Geneza. Nu e prima dată când studiez cartea începuturilor, dar de fiecare dată rămân uimită de alte aspecte din Scriptură. Prima binecuvântare rostită de Dumnezeu în această carte este peste om, peste Adam.
Toate celelate lucruri create au fost bune şi foarte bune. Pe Adam l-a creat şi l-a binecuvântat. Adam e altceva. Peste el S-a aplecat să îi umple plămânii cu suflare de viaţă, cu duh de viaţă. Celelate creaturi au viaţă, dar Adam e creat după chipul şi asemănarea Lui, are suflet care comunică cu Creatorul. Adam a fost creat cu un scop şi o menire. Adam trebuia să crească, să se înmulţească, să umple pământul şi să-l supună, şi să stăpânească peste celelate vieţuitoare.
Adam pune nume tuturor vieţuitoarelor, şi descoperă că el este singur. Dumnezeu vede tristeţea lui Adam, şi are loc prima operaţie din istoria omenirii, primul anestezic este folosit pe Adam. Acesta doarme adânc cât durează operaţia. Se trezeşte, şi lângă El găseşte pe cineva care îi seamănă, o recunoaşte ca fiind parte din el.
Eva a fost ajutorul potrivit a lui Adam. Când a văzut-o lângă el, a ştiut instant că e a lui. Adam nu s-a simţit inferior când a primit-o pe Eva. A fost fericit. Adam s-a bucurat că are un ajutor, Eva s-a bucurat să fie de ajutor.
Când Eva a mâncat din fructul oprit, Adam s-a regăsit singur. A simţit bariera care s-a aşezat între ei.
Nu a lăsat-o pe Eva singură. A mâncat şi el.
Amar a fost rezultatul neascultării!
Erau însă în asta împreună...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu