Călătoresc aproape zilnic cu autobuzul și îmi place să observ oamenii. Unii au un aer de aroganță de te miri cum ai mai încăput și tu acolo, unii nici nu au curajul să ridice privirea din pământ, parcă le este rușine să și respire. Unii își etalează tatuajele și mușchii, și cred că sunt superiori celorlalți prin putere. Unii ridică vocea și-și povestesc viața privată în auzul tuturor. Unii se cred cei mai deștepti, cei mai frumoși, cei mai ...

Studiez Geneza și citesc că omul a fost creat din țărâna pământului, adica din praf. Creatorul a adunat praful într-o grămadă, a aranjat-o, a udat-o cu apă, a modelat lutul proaspăt format, i-a suflat suflare de viață prin nări, și a apărut omul.

Sunt om compus din țărână cu minerale, săruri, apă și alte elemente chimice.

Sunt o mână de țărână care la final se va descompune înapoi în țărână, iar sufletul va merge la Cel care mi l-a insuflat.

Sunt o mână de țărănă temătoare, fragilă, sensibilă.

Fără duhul Lui, fără duhul de viață în mine sunt doar o mână de țărână.

Și nu pot nu mă întreb, de ce uneori vreau să îmi arăt mușchii și să mă dau măreață?

De ce uneori mă cred o țărână superioară?

De ce uneori am impresia că la mine Dumnezeu a folosit țărână amestectă cu aur și diamante, iar în loc de apă a pus apă micelară, sifon și mai știu eu ce poțiuni miraculoase și greu de găsit?

Sunt doar o mână de țărănă amestecată cu apă și frământată pe roata olarului. El este în controlul lutului. El este stăpânul lutului. El are planul Lui cu acest lut. 

Fără El sunt praf și pulberi...