Cu cât trece timpul, cu atât descopăr că sunt precaută, întrebăcioasă, suspicioasă, și văd că sufăr de scenarită cronică.
Am reluat cartea
Geneza-Bereshit, și descopăr că Dumnezeu vorbește cu Noe, îi spune ce să facă,
și Noe face. Povestea continuă cu Avraam, îi spune să plece și el pleacă.
Azi, am citit
despre faimoasa poveste de cerere în căsătorie a Rebecăi. Acolo nu e vorba de o
poveste de dragoste, ci e una de ascultare. Dar e o ascultare ca a lui Noe, ca
a lui Avraam.
Rebeca este
întrebată, „Au chemat, dar, pe Rebeca și i-au zis: "Vrei să te duci
cu omul acesta?" "Da, vreau", a răspuns ea. Și au lăsat pe sora
lor, Rebeca, să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui.”
Geneza 24:58-59
„Ieși din țara
ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta.” Geneza 12:1
Recitind chemarea
lui Avraam, văd răspunsul Rebecăi așa:
Da, mă duc cu
robul lui Avraam.
Da, vreau să ies
din țara mea.
Da, vreau să ies
din rudenia mea pentru a fi soția lui Isaac.
Da, vreau să merg
în țara promisă lui Avraam, și să fiu soția moștenitorului.
Da, am auzit de
povestea lui Avraam, am auzit de ascultarea lui neîntrebăcioasă dar plină de
încredere, și vreau să calc pe urmele lui în ceea ce privește ascultarea.
Până acum, văzusem
cadourile și bijuteriile, ideea de multe bogății aduse de robul lui Avraam,
văzusem partea asta romantică și misterioasă. Astăzi, am văzut ascultarea acestei
adolescente de a fi parte din povestea Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov.
