În câteva săptămâni, voi sărbători Paștele. Și, m-am gândit la prima jertfă, la Abel și Cain. Apoi gândul m-a dus la Avraam, căruia i s-a cerut să jertfească ce avea mai drag, mai scump, mai lipit de inima lui. Pentru acel ceva se rugase 25 de ani. Pentru acest fiu a tânjit, a așteptat, a visat, a sperat, a disperat, a agonizat...
Și după ce-l
primește pe Isaac, pe fiul promis, după ce îl vede crescând, după ce dorurile
inimii lui se potolesc, și inima i s-a lipit de copil ca și cum ar fi bătut la unison,
i se cere să-l aducă jertfă.
"Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești,
pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care
și-l voi spune."
Avraam nu iubea
pe nimeni mai mult decât e Isaac.
Citesc în Geneza
22 că a luat lemnele, le-a pus pe măgar, și a plecat spre muntele Moria, spre
locul pe care i-l va arăta Dumnezeu ca să-l jertfească pe Isaac.
Avraam a plecat
de acasă doar cu lemnele, slugile și măgarul.
În țara Moria, pe
acel munte, va avea loc o ardere de tot. Avraam avea lemnele, vedea muntele, acolo
va avea pietrele pe care să așeze arderea de tot.
Trei zile merg în
ritmul lor spre țara Moria. Cred că au fost trei zile pline de întrebări pentru
cei din mica caravană.
Cred că fiecare
analiza ce aveau în bagaj, se întrebau unde e mielul/vita de jertfă. Va avea
loc o jertfă, dar unde este cel jertfit?
Cu aceste
gânduri, merg în pasul măgarului spre țara Moria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu