Aseară a început Paştele, pentru că e 14 nissan.
Mielul pe care l-am avut timp de patru zile în casă, s-a
lipit de inima noastră, ne era drag, l-am iubit.
Avea și nume mielul nostru…
Instrucțiunile primite spuneau că mielul trebuia sacrificat,
cu sângele lui s-au uns ușiorii/tocurile ușii de la intrare.
Ne-am asigurat că se vede sângele pe tocul uşii, că nu s-a
uscat și evaporat fără urme.
Carnea mielului am mâncat-o aseară. Tot ce a rămas, a fost
pus pe foc dis de dimineață.
Sunt vie pentru că sângele Mielului m-a salvat de la moarte.
Deşi mielul e mort, trupul lui e-n mine, în membrii familiei
mele…
Murind, Mielul mi-a redat viața, m-a salvat, mi-a dat
libertatea de a trăi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu