marți, 16 martie 2010

mor de foame ....

John Buridan povesteste despre un magar ce se afla la jumatatea distantei dintre doua capite de fan insa este intr-o mare dilema: pe care sa o aleaga? Pana la urma va muri de foame pentru ca nu se poate decide la care sa mearga prima data.
Am incercat sa ma pun in pielea magarului si gandesc cam asa: Una e adusa ieri si unele flori inca nu si-au pierdut culoarea insa in cealalta se pare ca are iarba din aia aromata de care imi place mai mult. Ce sa fac? Ce sa aleg? Mi-i foame e drept, imi ghioraie matele. Mi-i ciuda pe ceilalti magari si magarite ce trec pe langa mine si ma intreaba ce fac, eu le spun ca gandesc si analizez ce sa aleg, ei ma indeamna sa decid si sa aleg sa mananc dar, pleaca fluierand iar eu stau, ... si gandesc.
Ma apuca plansul. Doamne, e corect asa? Ei chiar nu au nici o treaba? Ei de ce nu se framanta? Ti-am zis eu ca Tu esti vinovat, pe mine m-ai facut diferit, numai eu imi pun intrebari, numai eu stau sa analizez...
Daca aleg capita gresita? Ia sa mai gandesc un pic ... incep sa ametesc de foame, ma doare si capul ... is nervos, foarte nervos ... am sa mor ...
Vii la mine la usa si bati, eu iti deschid politicos si Te tratez ca pe unul ce face oferte spectaculoase la usa omului, Te ascult cu reverenta, Te invit la o cafea ca sa povestim asa mai pe indelete. Imi spui ca ma iubesti, eu habar nu prea aveam de Tine, si ok, sa zicem ca e asa ... da .. da, asa e am simtit de cateva ori asta ... Ca vrei sa imi ierti pacatele. Ce? Pacate? Eu nu am pacate ... aaa, minciunile alea si .. alea si ... ei hai sa nu pomenim tot .. da, is pacate. Vrei sa spui ca le ierti si uiti si eu nu mai sunt vinovata de ele? Ce fain? Altceva? Ce optiuni mai sunt in oferta asta? Vindecare, viata vesnica? Wow ... chiar n-am mai auzit asa oferta ... Dar, ce ceri? Ce vrei in schimb? Sa Te ascult pe Tine? Atata? Nimic ascuns? Nimic de care nu imi spui acum? Nici o clauza?
Mmmhmh ... Da, pare o afacere buna ... si ascultarea asta implica toate domeniile vietii mele? TOATE? Nu se poate sa facem o afacere de felul eu vin la Tine din cand in cand si ma ierti, eu te ascult pe Tine din cand in cand si ... ramanem prieteni?
NU? Dar nu spuneai ca ma iubesti? Nu te mai inteleg acum ...
Daca ascult de Tine cine stie ce voi deveni ... o ciudata, o sa rada lumea de mine si nu stiu daca Tu stii sau nu, dar eu nu sunt oricine ..., Tu vrei sa nu mai mint, sa nu mai fur. N-am furat case, masini, barbati si n-am facut pacate de dat la stiri insa le am si eu pe ale mele ... Dar Tu nu vrei nici macar asa o barfa de dragul discutiei ... nici un compromis, ... imi place de Tine ca ai standarde ridicate si inalte ... dar cred ca ar trebui sa negociem ...
Cum? Nu negociezi nimic? De ce? Ca Tu esti drept?
Adica sa Te las sa iei carma sau haturile sau volanul sau manetele de comanda ale vietii mele si Tu sa conduci si eu sa ascult? Si daca eu o sa vad ceva frumos pe mal, pe marginea drumului, o sa opresti chiar daca Tie nu-Ti place? Nu? ...
Eu ma gandeam sa stau cu un picior in barca Ta si cu unul in a mea si cand e greu in a mea sa imi mut centrul de greutate in a Ta si cand e greu cu Tine sa imi mut centrul de greutate in a mea. Vezi ce isteata sunt? Ma gandesc la toate detaliile ...
O sa fac ce? Sa cad cu fundul in apa?
Cochetez cu Dumnezeu, as vrea sa imi faca toate mofturile iar eu sa traiesc efectiv dupa cum ma taie capul; si El sa stea in galerie aducandu-mi fani, elogii.
Doamne, stii ce problema am eu cu Tine, acu ca tot discutam noi aici? Eu nu inteleg totul. Tu vrei sa Te ascult, sa te urmez insa nu imi promiti decat o candela pe carare (Psalmul 119:105). Pai candela asta numa ma ajuta sa nu imi rup gatul impiedecand-ma de ceva pe carare. Eu vreau un far, vreau sa vad florile, vreau sa vad si ce ma inconjoara, vreau sa vad si in perspectiva, vreau sa inteleg totul.
Daca accept sa ascult e ca si cum accept ca Tu esti ancora vietii mele si chiar de vine furtuna, tsunami eu nu voi fi rupta si dusa de ape si vanturi pentru ca sunt legata de Tine. E adevarat ca m-as apleca, incovoia, voi urla de durere insa nu m-as rupe. Sovai sa ma apropii de Tine, ma apropii cu neincredere, in mine-i furtuna ca nu stiu ce sa aleg.
Doamne, nu vreau sa stau ca magarul in mijlocul drumului si sa mor de foame. Alerg la Tine, acceptand sa ascult stiind si intelegand ca ascultarea implica supunere, schimbare, durere, durere, durere insa asta pentru ca magarul din mine inca mai behaie cu incapatanare dupa ciupercile otravitoare si colorate in roz bombon de pe marginea drumului. Da, accept sa-mi fii ancora in aceasta calatorie numita viata. Nu vreau sa mor de foame, chiar refuz sa mor de foame.

4 comentarii:

katty's blog spunea...

Cella, interesant ce ai scris! De multe cred ca ne gasim si noi in postura acelei vietati numita "magar". Stii de multe ori alegerile noastre sunt gresite si suntem constienti ca alegera facuta, nu este corecta dar, nicidecum sa o schimbam. De ce? Pentru simplu fapt ca suntem incapatinati...

Cella spunea...

Chiar asa Katty, de cine ne e rusine? De noi? Ne facem rau numa din mandrie?

vyky spunea...

"S’a răsculat chiar împotriva împăratului Nebucadneţar, care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Şi-a înţepenit grumazul şi şi-a învîrtoşat inima, pînă acolo încît nu s’a întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel."
...acest model de inimă să nu-l avem niciunul pentru a nu ne îndepărta de Domnul
-binecuvăntări sfinte pentru Cella!

Cella spunea...

OOo, da Vyky in nici un caz asa model ;)
Mersi frumos ;) Si pentru tine binecuvantari pline cu si de har ;)