revenire cu picioarele pe pamant

Ce frumos ar fi daca cineva ar spune despre mine ca sunt frumoasa, desteapta, isteata, plina de farmec, buna gospodina si multe alte aprecieri …
“Mama, eu sunt frumoasa?” Mama s-a uitat la mine si m-a intrebat: “ce-I cu intrebarea asta?” I-am zis ca vreau sa stiu daca sunt sau nu. Mi-a zis ca orice cioara isi lauda puiul. “Mama, asta nu e raspuns, puteai sa spui da sau nu.” “Vrei sa stii ca esti frumoasa ca sa te uiti cu dispret la altele ce tie nu ti se par frumoase? Frumusetea nu sta pe chip, intr-o forma a trupului ci sta in omul din tine, in ceea ce esti tu ca om, iar tu … mai ai de lucrat.” “Dar, esti vreodata multumita?” “Da, insa tu nu vei sti cand.”
In urma unui schimb de replici, cineva nu tocmai calm mi-a dat replica: “caderea vine in urma mandriei”. Ce? Ce a vrut sa spuna? Ce mandrie? Ce cadere? Nu imi amintesc ce am spus, despre ce era discutia insa … persoana respective astepta un pic de ascultare din partea mea nu vreo opinie plina de sine din partea mea. Dar, cum sa nu imi dau cu parerea, doar citisem si eu, nu? Asta nu ma facea superioara celor ce umblau lela toata ziua? Si apoi, pe unii nu-i prea duce mintea ….
“Multumeste pentru ca ai minte, pentru ca o poti folosi … ai primit-o, nu prin munca ta o poti folosi, da ai vrut sa citesti, iti place, insa toate astea sunt daruri ce ti s-au dat … nu te mandri cu ceva ce nu iti apartine … “
Aud de povesti a unora ce gresesc … si o fac lata tare. Ce a fost in capul lor? Aaah, eu nu sunt ca ei, eu … sunt buna, nu dau in cap la nimeni, nu fur, nu ma iau de barbatul nici uneia, nu fac nu stiu ce pacate … mari. Eu, sunt superioara … Ma scuzati … sfanta Cella e atata de dispretuitoare ca nu incape nici o unghie de atata mandrie. Ma umflu in pene de buna ce sunt, insa uit ca sunt in proces de modelare, ca Duhul lui Dumnezeu e cel ce ma schimba ca eu … sunt “pietroi pe varza”
Daca acum traiesc, umblu, vad, aud, gandesc, conexez lucrurile, am diverse abilitati, talente e pentru ca sunt daruri ce uneori le cred ca fiind meritate sau de la sine inteles sau … mi se cuvin.
Daca nu devin celebra prin “pacatele” stiute si recunoscute e pentru ca Duhul din mine munceste din greu cu mine …
Doamne, iarta-ma ca ma dau mareata, ca imi insusesc darurile de la Tine, ca ma cred desteapta pentru ca mi-am pus mintea la contributie si uit ca fara Tine eram cu creierul neted si linistit mult si bine, cred ca sunt eu miloasa si tare buna uitand ca Tu ma sensibilizezi prin diverse metode, iar uneori ma inghesui bine ca altfel nici nu ma prind ….
Multumesc pentru ziua de azi, o noua zi in care ma tragi de maneca ca sa imi reamintesti cine sunt, a cui sunt …