miercuri, 24 martie 2010

Dumnezeu ii iubeste pe copiii cuminti ...

“Dumnezeu ii iubeste pe copiii cuminti, pe fetitele ce stau sa li se prinda parul in codite, pe cei ce isi fac temele, pe cei ce asculta, pe cei ce dau bomboanele sau ciocolata”.
Da, Dumnezeu ne-a trimis harul, insa … nu e asa pentru oricine.
Ai nevoie de bani? Munceste de crapa ca sa ii ai.
Ai nevoie de dragoste? Fa-te vrednic de ea ca sa o castigi.
Vrei har? Dovedeste ca il meriti.
Rasplateste fiecaruia pentru ceea ce ti-a facut si daca poti cu varf si indesat.
Insa ce ma fac eu ca nu am fost un copil foarte cuminte? Ca nu pot castiga dragostea cuiva si cand cred ca am castigat-o vad de fapt ca e doar fum ce deja a scapat printre degete. Cum sa dovedesc ca merit harul? Ca sa il meriti trebuie sa fii bun si eu nu sunt, sa dau celui ce imi cere – si eu imediat il judec, nu ii dau si ii mai si zic vreo doua – asa ca sa simta. Nu sunt buna, mint, urasc, barfesc, imi leg inima de lucruri ce mi se par importante, mi-i greu sa iert, dorinta de razbunare colcaie in mine, gandurile nebune ma fac sa actionez ca una iesita din minti, ma uit la cei ce par ca traiesc pe nori de sfintenie, pentru cei carora divinitatea pare ca le-a suras si se plimba la pas cu ei … nici nu-i suport, nu ating standardele lor, nici nu vreua sa le fiu in preajma. Sunt prietena cu curvarii, betivii, homosexualii, lesbienele, drogatii, hotii, nesimtititii … cu cei ce au intrebari, cu cei care vor sa il gaseasca pe Dumnezeu dar esueaza si cad cu surle si trambite …
Doamne, daca harul e pe baza de merit … mai bine nu il dadeai sau mai bine nu ma faceai … Nu pot sa il ating, nu pot sa il ajung … si Tie ce iti pasa? … esti Sfant acolo sus, nu Te atinge ura si crede-ma uneori e atata ura ca te infasoara de poti sa o tai cu un cutit, ….
Vreau harul ala de care zici Tu, ala asa fara reguli, ala care imi spune de dragostea Ta neconditionata de starea mea … harul acela simplu … Doamne, inima mea tanjeste dupa har … dar de ala pur despre care spui Tu, ala cu care ai tratat pe Maria Magdalena, pe Lazar, pe cei incomozi care fusesera transformati de el ….
Harul asta modern e inaccesibil, e prea scrupulous, prea greu de obtinut …
Doamne, poti sa imi dai din acest har mie care ma lupt cu inconsecventa, care sa imi oblojesc ranile ce dor si urlu de durere, pentru ca am gura mare, ca mi-e greu sa iubesc, sa iert, mi-I greu sa ma iubesc pe mine asa ca ce sa mai spun ca ar trebui sa ii iubesc pe altii, nu pot sa respect regulile si nici nu vreau sa o fac, ma lupt cu neincrederea ca poti sa imi iei poverile asa ca urland le mut dintr-o mana in alta … Doamne, ma simt murdara, invinsa, terminata, simt ca pamantul imi fuge de sub picioare, nu cred ca merit sa imi acorzi atata iertare …. Nu excelez prin nimic, Tu stii bine … poate prin incapatanarea de a Te toca la cap cu intrebari … iar defectele mele sunt vizibile ..
Am auzit de har … dar pare imposibil de ajuns la el … am incercat sa Te impresionez si-am esuat lamentabil … am crezut ca vrand sa Te cunosc, bucuria ma va inunda insa viata mi-I mai trista, searbada, grea, cumplita … Ma simt vinovata de meschinarie …

Dar, ma lupt cu ceva ce nu-mi iese din cap: dragostea Ta incrancenata pentru mine. Adica oricat m-as strofoca si m-as da peste cap … oricat as gresi, oricat de mare mi-ar fi nesimtirea Tu tot ma iubesti, Tu tot ma mai vrei, Tu vrei sa imi dai har, dar din ala pur, fara liste intregi de respectat …
Doamne, vreau har si Il vreau de la Tine ….Vreau har!

6 comentarii:

vyky spunea...

Mă-ntrebi Ce e harul? E-o sfântă minune
Când Soarele-apare şi nu mai apune,
Şi chiar peste neguri şi nori de-ncercări,
Te poartă-n lumină pe-a slavei cărări.

Ce-i harul? E Domnul ce vine pe valuri,
Şi-n miezul de noapte te-aduce la maluri;
E Domnul Păstorul, ce-ţi dă un sărut
Când alţii cu pumnii-ncleştaţi te-au bătut.

Ce-i harul_ E-o viaţă deplin înnoită
În sângele Jertfei, ca neaua albită,
Şi haina purtată din zori la apus,
Dar fără de pată în Domnul Isus.

Ce-i harul? E-o cale prin munţi de lumină,
Cu piscuri dincolo de orice-nvenină;
Poteca prin valea de umbre ce pier,
Cu semne: Pe-aicea e drumul spre cer.

Ce-i harul? E visul deja ce se vede,
Trăit cu iubire în cel care crede;
E pacea pe faţa acelui iertat,
În vorbele sfinte şi-n gândul curat.

Ce-i harul? E Domnul pe crucea amară,
În locul tău, Mielul, întins ca să moară,
E ziua-nvierii din veacul cel rău,
Când poţi şi tu spune: "Sunt, Doamne, al Tău!

Oxana spunea...

Da, Cerasela, exact asa ma simt si eu ca si tine...e asa de minunat ca harul lui Dumnezeu nu poate fi ambalat in cutie, cantarit, masurat, desi oamenii incearca foarte des sa o faca si in acest caz doar ii resping pe cei care il cauta...harul acela de la Dumnezeu care te face sa te simti ca un bebe la sanul mamei, ba chiar mai mult...! Una pot sa zic: Doamne, scoate-ne solzii de pe ochi, dopurile din urechi si da-ne inima Ta...!

oxanadanielmarcu spunea...

Da, Cerasela, exact asa ma simt si eu ca si tine...e asa de minunat ca harul lui Dumnezeu nu poate fi ambalat in cutie, cantarit, masurat, desi oamenii incearca foarte des sa o faca si in acest caz doar ii resping pe cei care il cauta...harul acela de la Dumnezeu care te face sa te simti ca un bebe la sanul mamei, ba chiar mai mult...! Una pot sa zic: Doamne, scoate-ne solzii de pe ochi, dopurile din urechi si da-ne inima Ta...!

Luminita Ciuciumis spunea...

El totdeauna ne ofera o lectie de iubire neconditionata.:)Ce HAR avem!;)

Mihai spunea...

frumos...

Cella spunea...

Avem un mare har ... dilema e cum in manageriem ;)