pe El vreau sa il cunosc

Camera mea e cu vedere spre apus si acum, de cand ziua s-a marit, imi place sa zaresc cum razele soarelui sunt parca intr-o competitie continua care sa ajunga pana la casa, care sa treaca de ea, apoi se inalta maiestuos soarele si daca sunt pe terasa in partea cealalta de casa ... il vad cum apare incet, incet si plin de gratie, uneori se aud ciripituri de pasarele ciufulite si somnoroase ce isi dau desteptarea dar inca nu sunt sigure daca vor sa zboare de prin cuiburi ... alteori e atata liniste de parca imi tiuie urechile ...
Imi place sa observ cum ies mugurii copacilor, cum iese coltul ierbii, cate un cap de pui galben si pufos isi scoate nasul pe usa si izbit de imensitatea din fata lui, fuge repede sub aripa clostii ...
Cand sunt prin munti sau in calatorii imi place sa observ frumusetea reliefului, imbinarea culorilor de pe pasuni, campii .... cateodata socant de frumos este cand vezi ca o floricica micuta si intens colorata da farmec la un camp intreg ... si zic: wow. Ce fain ca s-a gandit Dumnezeu sa o puna acolo ... sa o vad si eu, minte creata ...
Ma minunez de ceea ce a creat Dumnezeu, de cat de perfect, matematic si logic le-a asezat. Habar nu am cate stele sunt, dar sunt multe, habar nu am cum stau ele atarnate asa deaupra mea, ca sa nu mai spun ca mi se pare genial ca desi acum sunt in camera si sunt asezata, pamantul se misca cu ceva viteza si pe mine nu ma afecteaza ...
Cand cu acelasi entuziasm ca si David vazand creatia sunt extaziata ... dar cand Dumnezeu vine sa imi spuna ca ma iubeste ... imi dispare zambetul si in tacere ma retrag ...
Cum sa ma iubesti cand eu am auzit ca esti drept, sfant, atotputernic, omniprezent ... judecator, ca esti cu ochii pe mine mereu si stiu eu bine ce am facut, gandit, vazut ... sa fim realisti ... ai gresit persoana ...
Doamne, am invatat despre Tine ca trebuie sa ma raportez la Tine reverentios, sa nu trec prin fata Ta ca cine stie ce imi vei zice sau cum vei actiona, sa vorbesc cat mai rar cu Tine ca sa nu iti vina Tie cine stie ce idei, sa nu vreau sa ma joc cu Tine ca ... Tu cam strici si regulile jocului meu si imi strici si placerea ... ok, Te respect dar stai departe ... "Fata de un parinte sa arati respect, nici nu misti, nici nu cracnesti in fata Lui".
Sunt atata de multumitoare ca parintii mei nu au facut asa cu mine, daca am avut de comentat am putut sa o fac, au intrat in jocurile mele, in povestile mele ... Imi placea cand tata statea pe pat de vorba cu cineva sa ma duc in spatele lui sa il prind de gat si sa imi lipesc fata de a lui ... La un moment dar eram la bunici si bunicul ii spune tatei sa ma trimita la plimbare ca sa poata discuta in liniste. Tata l-a asigurat ca nu voi zice nimic, discutia poate continua si ca nu ma va trimite la plimbare pentru ca duminica era singura zi libera cand nestresat putea sa se joace cu mine. Bunicul a comentat ceva, dar nu a avut cui ca tata avea ideile lui despre cresterea copiilor ...
Ca sa inteleg dragostea Lui Dumnezeu trebuie sa ma retrag in camera, in gradina ... in liniste, sa Ii acord atentie doar Lui, sa vorbim noi doi ... sa Il las sa imi explice dragostea si imi place ca imi explica asa pe intelesul meu ...
Multa vreme am navigat intre un Dumnezeu razboinic, ce abia astepta sa ma pocneasca prezentat in Vechiul Testament si contradictia celui prezentat in Noul Testament ...
Am inteles ca in calitate de copil al Lui nu sunt chemata la o viata mediocra, plictisitoare ci la una cu primejdii, cu furtuni, cu batalii, cu rani ce dor, cu perioade cand toti vor pleca de langa mine, cand cei dragi imi vor fi luati cand sentimentele vor fi ca paralizate si tot ceea ce mai am de facut e sa ma incred in dragostea Lui pentru ca doar asa stand fata in fata cu El, voi intelege dragostea Lui.