miercuri, 3 martie 2010

Un vierme mic ….

Mi-i greu sa inteleg un verset. Cum adica “maniati-va si nu pacatuiti”? Pai daca m-am maniat, m-am maniat si … chiar de nu zic nimic … cu siguranta nu vrea nimeni sa stie ce-i in capul meu …
Am o deplina admiratie fata de cei ce sunt calmi, parca nimic nu ii scoate din sarite, nimic nu ii infurie, nu ii deranjeaza nimic, nuiI vezi in viteza, nuiI vezi urland, nu-i vezi ridicand o spranceana ce iti da semnalul de: sterge-o cat mai poti. Din ce aluat is astia facuti?
Nu urlu si nici nu tip insa ma infurii, arunc sageti aprinse din priviri, sau cuvinte taioase … si-mi pare rau, si-apoi mai rau e ca trebuie sa iti ceri iertare, sa dai explicatii … Dar, de la ce m-am infuriat? De la mai nimic sau … uneori am motiv … insa asta arata ca temperamental meu vulcanic inca are de lucru … ca stapanirea de sine – una din roadele Duhului Sfant inca pare o necunoscuta …
Dar nu numai cand imi sare tandura sunt in lipsa de stapanire de sine. Sunt o gurmanda, nu o pofticioasa, si am o slabiciune la dulciuri, e jale cu mine. Pot descrie in detaliu cum as pregati o mancare … ce si cum as asorta-o …. Si n-as manca mult … ca ma satur numai pregatind-o. Dar cand am acel fel de mancare in fata mea, toate simturile sunt focalizate pe bucatica aia de mancare.
Uneori trec pe langa o cofetarie – am eu una anume si arunc un ochi sa vad daca au ce imi place mie – si au … si trebuie sa imi iau o prajitura – cam jumatate mananc insa e atata de buuuuunaaaa….
Nu ma leg de carti, ca o consider o pofta buna si apoi imi iau carti bune – deci pe asta mi-o iert.
Dar ma leg de cumparaturile facute sub impulsul momentului. Am avut un telefon bun si nu mai aud la el, asa ca am trecut pe unul … mai rudimentar. Nu cred ca e data cand intru in Mall sa nu verific ce preturi la telefoane sunt, sa nu gandesc ce si cum sa fac sa il schimb pe asta, nu am atatia bani sa ii dau si … mi-as baga gatul in datorii de parca mi-I mintea amneziata si criza e ceva de domeniul povestiii … dar cu un telefon bun … as fi si eu asa … la nivelul meu, de parca telefonul imi da prestanta.
Bijuteriile au fost o alta boala … pana cand am vazut niste documentare cu copii ce mor de foame in timp ce eu imi doresc nu stiu ce pietre sau … diamante … Imi plac bijuteriile insa cand am vazut ca ma domina dorinta de a avea si aia si aia ….am inceput sa lupt cu mine si n-a fost usor.
Mi-aduc aminte de o vreme cand daca vedeam Cola … banii ieseau singuri din buzunar. Pana intr-o zi cand am baut una si … am vomat si sufletul din mine … sunt mai bine de zece ani de-atunci si ma ating de Cola insa numai asa un pic, in ultima vreme mai deloc. Unii beau sucuri cu sau fara acid, unii beau “sucuri” cu alcool in diferite grade si coloratura, … e o pofta. Recent auzeam pe cineva ca ii e pofta de-un lichior … am zambit ca mi-a fost jena sa spun ca nu prea stiu ce gust are.
Pofta sub orice forma se ascunde e de fapt lipsa de stapanire de sine. La prima vedere nu par a avea pofte insa … statul la cosmetica ore intregi, la coafor, in cabinele de proba, cafea, mancare, dulciuri, bauturi, televizor, computer, muzica, imbracat cat mai modern, furie, manie, calatorii cat mai fitoase, si multe altele … ma domina, ma duc in datorii, in exces de calorii ce se aseaza pe unde nu trebuie, ce imi fac mintea leguma, ce rod in mine ca un vierme incet, incet si ma trezesc ca-s gaunoasa, goala si … bate vantul prin mine …
Imi doresc sa fiu ca Isus, imi doresc sa ma las schimbata de El si ma cred perfecta … insa punand sub lupa viata de zi cu zi, realizez ca pofta e prezenta si uneori nici nu lupt cu ea si imi satisfac micile dorinte, uneori cu costuri … deloc mici. Indeplinit azi un moft, maine altul … poimaine cateva in timp scurt o sa le vreau satisfacute pe toate indiferent de preturi, nu mai stiu sa ma controlez, nu voi mai tine cont ca nu am bani, voi imprumuta … si e pacat pentru ca ma duce la distrugerea sanatatii, mintii, inimii, relatiilor …
Sunt in proces de deparazitare …

4 comentarii:

Cella spunea...

Am primit un comentariu pe messenger si il postez eu:d
in efeseni 4:26 spune ca nu trebuie sa apuna soarele peste minia noastra, asa ca dupa ce te minii nu intri in disperare ci te pocaiesti pina seara, pui in ordine lucrurile si gata
Sigur ca de fiecare data vei lucra la caracterul tau sa te minii mai putin, dar daca se mai intimpla nu trebuie sa cazi in disperarea ca nu mai este scapare, a asta lucrez si eu asa ca suntem coechipieri.
Ce sa facem suntem carne si singe si slava Domnului ca El stie asta si ne da de fiecare data o portita de scapare,care sigur de fiecare data este pocainta.
Domnul sa te binecuvinteze si sa-ti daruiasca biruinta in tot ce faci si esti zi de zi.
Ma rog pentru tine.

elena marin-alexe spunea...

Interesante gandurile tale Cella!
Pace si bucurie sa ai!

LeeDee P. spunea...

O primăvară proaspătă, pe care Pictorul să ți-o coloreze în cele mai minunate tonuri: adevăr, dragoste, stăpânire de sine...

Spor la deparazitare! ;)

PS: am pus la mine pe blog un mărțișor floral - te așteaptă să-l iei!

Cella spunea...

Doamne Elena, sun provocata sa ma gandesc la "pacatele noastre respectabile" si ... dupa ce le gandesc, scriu ca poate mai sunt si altii ce le au ....
LeeDee, nu e atata de usor tu cu deparazitarea asta ... nu exista solutie care sa isi faca efectul instant ...
intru imediat sa imi iau martisorul de la tine, iti si imi doresc o renastere, rededicare odata cu revenirea primaverii ...