stralucesc

„Cine este ca cel înţelept? Cine cunoaşte interpretarea lucrurilor? Înţelepciunea dă strălucire feţei omului şi-i schimbă asprimea feţei." Eclesiastul 1:8
Insa cine este cel intelept? Unde gasesc intelepciunea? "Frica de Domnul este inceputul intelepciunii". Adica, daca ma tem de Domnul incep sa devin inteleapta. Incep sa constientizez ca exista o autoritate deasupra capului meu, o autoritate care stie totul despre oricine, oriunde, oricand, o autoritate care stie sa inteleaga lucrurile, care le expica in asa fel incat si mintea mea ingusta si limitata sa le prinda. 
Si prima data mi-a fost frica, o frica teribila. Ma uitam asa pe sub sprancene intrebandu-ma, cand ma pocnesti? Si lovitura ... n-a venit. Ma gandeam ca Te joci cu mine, ca e un joc cam macabru  ... ca iti place sa ma tii in sah ca sa imi pierd cumva cumpatul si sa o fac lata tare. Insa Tu imi trimiteai mesaje ca ai prefera sa Te iubesc, decat sa tot incerc sa ma ascund. Ma simteam atata de neajutorata ca incercam sa fac si eu cate ceva bun si parca numai in strachini calcam si faceam totul praf ... iar Tu imi ascultai rugaciunile, ma scoteai din gropile unde cazusem cu mare succes si imi pansai ranile ... fara sa ma mustruluiesti, fara sa imi dai cateva peste ceafa ... 
Iar mesajul de la Tine era simplu: Te iubesc!
Dar cum sa Te iubesc? Cand imi tremura inima in mine de frica, sa Te iubesc? 
Ai incredere in Mine. Lasa-ma sa iti dovedesc ca sunt vrednic de incredere.
Dar Doamne ... daca n-o sa iasa bine, ce se va intampla cu mine? Mi-i frica sa spun nu ... si mi-i frica ... Daca cereai numai respect, ar fi fost atata de usor. Uite vezi? Am tot respectul pentru domnul Traian Basescu. E presedintele tarii, nu as vrea pentru nimic in lume sa fiu in papucii lui cu atatia nemultumiti in jurul meu, sa ma critice si sa ma faca toata lumea in toate felurile. Vezi, e usor ... nu ma implica emotional deloc. Mi-i teama de presedintele tarii ca oricand poate lua o decizie ce ma poate afecta personal, dar il respect.
Dar Tu nu vrei respect plin de teama. Tu vrei sa Te iubesc ....   
Pe plan uman, vezi pe cineva, iti place de el si prima data il indragesti, ii vezi calitatile, si increderea vine cam in acelasi timp cu iubirea. Insa cu Tine Doamne, procesul a fost invers. Prima data mi-a fost teama, apoi am avut incredere, incredere sa Te las sa ma iubesti, apoi am inceput sa Te iubesc .
Si, desi Tu ai ramas cel ce stii totul despre orice, oricine, oriunde, oricand, desi Tu stii cum se formeaza fulgul de nea din mii de stelute prinse nu stiu cum intre ele, desi Tu stii cum stau stelele prinse pe cer si stralucesc in noapte, desi Tu stii cum se face luna asa subtirica si stralucitoare si eu stau cu gura cascata de mirare tot uitandu-ma la ea, desi Tu stii cum ridici valurile noptii si aduci zorii, Tu vindeci rani ce duc la moarte, inlaturi cancer in ultima faza, scoti oamenii din prapastii, trimiti ingerii sa tina muntii ca vreun prapadit ca mine sa Te lase sa Il iubesti; desi am descoperit incet incet ca intelepciunea de fapt Tu esti, imi e teama de Tine ... insa e o teama de a nu Te supara.
Nu stiu ce mi-ai facut si cum m-ai transformat insa respectul reverentios s-a schimbat intr-unul plin de dragoste, teama ce ma facea sa ma ascund ma aduce acum direct in bratele Tale si ... Doamne, nu stiu ce ai facut cu zambetul meu, ca tot mereu sta agatat pe fata ...
Si, desi se spune ca cei ce zambesc cand ploua sunt ori nebuni, ori indragostiti, ori metereologi, ma trezesc zambind cand afara furtuna se dezlantuie, cand natura parca a innebunit ... 
Necazuri, dureri, suferinte, incercari sunt la orice pas si nu-s scutita de ele deloc dar eu zambesc stiindu-ma iubita, stiindu-ma cu Tine alaturi si poate par nebuna, dar nu-mi pasa ... eu stralucesc!