luni, 28 februarie 2011

imi caut chemarea printre vise

Marea majoritate a copiilor cresc cu ideea ca trebuie sa fie cei mai buni, pe primul loc. Iar pe primul loc nu exista decat un singur loc si acela e al lor. Nu exista loc pentru inca o persoana. Pe locul doi stau ratatii. Fetitele, inca de mici, cresc tinand in maini papusi Barby. N-am nimic cu papusile ci cu filosofia din spatele acestor papusi, cu complexele ce rezulta de pe urma acestei filosofii, cu traumele si sinuciderile ce decurg de aici. Trebuie sa arati ca ea! Cu orice chip sa arati ca Barby. Operatii peste operatii sa arati ca ea.
"De ce copilul meu nu este cel mai bun? Ok, il voi schimba la alta scoala unde va fi cel mai bun. Copilul acesta este cel mai bun, nu ati mai avut in scoala asta copil asa de bun! N-ati mai avut asa ceva niciodata si nici nu veti mai vedea!" Astea sunt cuvinte ale parintilor ce vor ca copiii lor sa fie cei mai buni. Rar auzi parinti spunand ca au un copil bun, ca nu il vor sa fie primul. Ca il duce capul si nu viseaza pentru el sa devina vedeta insa isi doresc sa fie OM.
La finalul clasei a IV-a am dat examenul de final de ciclu primar. In seara dinaintea examenului m-am intalnit cu o colega ingrozita de frica. M-a intrebat ce imi vor face ai mei daca voi cadea examenul. M-am uitat perplexa la ea, cu ochii cat cepele la ea, cerand explicatii. "Ai mei mi-au spus ca ma omoara daca nu iau examenul". Imi amintesc ca m-am dus socata acasa  si le-am povestit parintilor ce imi spusese colega. Mama si tata s-au uitat la mine si mi-au spus ca isi doresc sa iau examenul, au incredere in mine insa daca nu il voi lua, nu e o problema. Va mai fi o sesiune si ma voi pregati pentru aceea. L-am luat cu cea mai mare nota. Dar imi amintesc ca dupa ce ni s-au spus notele asteptam cu inima cat un purice sa stiu ce facuse acea colega. Picase. Ingrozita am asteptat sa vad daca apare la scoala a doua zi sau fusese omorata. A doua zi a aparut la scoala vie si a luat examenul in a doua sesiune.
Ai mei au vrut sa devin medic insa mie mi se face rau cand vad o rana sau miroase a sange iar cand intru in spital imi apar pete rosii .... Cum sa devin medic? Trebuia sa predau si nu m-am dus la catedra, am descoperit in ultimul an de facultate ca nu e pentru mine vocatia de dascal. Lucrez altceva, ceva ce imi place sa fac chiar de nu e usor, chiar de e cu multe batai de cap si multa responsabilitate. Care e chemarea mea? Unde ma vrea Domnul? Ce meserie mi se potriveste ca o manusa si simt ca toate abilitatile mele sunt folosite acolo? Il las pe Domnul sa ma modeleze pentru chemarea ce o are pentru mine?
Recent cineva spunea ca pleca din Iasi. Nu si-a gasit rostul aici, nici la servici nu a fost cum ar fi vrut sa fie, nu a fost promovat cum a visat, nu s-a casatorit cum a sperat si a cautat. Pleaca in alta localitate, poate acolo e chemarea de la Domnul.
Am vazut ca Iosif a beneficiat de scoala speciala ce a inclus desertul, puscaria si sclavia ca sa ajunga Faraon adjunct. Moise a beneficiat de tratament favorizat la o scoala cu multe stele in palatul lui Faraon ca sa ajunga in desert. David a pazit oile tatalui sau si a trebuit sa infrunte frigul, caldura desertului, sa se lupte cu leii si cu socrul sau ca sa ajunga sa rege. Nu am vazut nici un om care sa faca lucruri marete fara sa aibe scoala vietii.
Imi urmez visele cu orice pret, chiar daca manac amar pe paine? Dau la o parte valorile, standardele ca sa imi indeplinesc visele? Il intreb pe Dumnezeu ce vrea sa faca cu mine? Unde ma vrea si ce vrea sa faca cu mine unde sunt? Ceea ce lucrez ma implineste, multumeste? Il glorific pe Dumnezeu cu viata mea la lucru?
E vreme de criza finainciara si suntem loviti crancen. Sunt constienta de asta. Trebuie sa ne castigam o bucata de paine ca sa traim, dar cu orice pret? Dumnezeu spune ca El "va da preaiubitilor Sai painea ca in somn". Asta nu inseamna ca eu ma culc si lenevesc ca El imi va da painea ca doar asa a zis.
Dumnezeu i se arata lui Moise intr-un tufis ce arde si nu se mistuie. Ii spune ca trebuie sa mearga in Egipt si ca este ales sa scoata poporul evreu din robie. Moise vede rugul, aude vocea si intreaba: si de unde stiu eu ca Tu vei fi cu mine, ca Tu mi-ai spus astea si nu e o inchipuire? Dumnezeu ii raspunde: "Eu voi fi cu tine; acesta va fi semnul pentru tine că Eu te-am trimis: când vei scoate poporul Meu din Egipt, vă veţi închina lui Dumnezeu pe muntele acesta" Exod 3:12.
Ca sa fiu sigura ca asta imi e chemarea a fost nevoie de timp, de durere, de munca .... In acelasi timp, sunt constienta ca oricand Dumnezeu ma poate chema la ceva diametral opus, care imi va da viata peste cap din punctul meu de vedere, pentru ceva ce El a planuit si pentru care m-a format, tesut in ani. Sunt dispusa sa ascult?
Nu vreau sa fiu cea mai buna si sa ajung vedeta cu orice chip si prin orice mijloc. Vreau sa dau cei mai bun din mine pentru Domnul, sa imi folosesc abilitatile, capacitatile, darurile, talentele pentru Domnul.

2 comentarii:

Oana spunea...

Cella, ai un dar... de a aduce în atenţie... viaţa, Viaţa, hotărârea, acceptarea...
Mi-ai adus aminte în această dimineaţă de o fetiţă cu păpuşi...şi de povestea ei. A lor.
Te îmbrăţişez!

cella spunea...

Pai tu Oana nu ne traim clipa de clipa viata? Si nu facem alegeri la fiecare clipa? Ca nu pot trai haotic ... eu cel putin nu pot:D.
Nu ne spui si noua poavestea papusii si a fetitei?
Mersi de imbratisare;). Trimit una cu fulgi inapoi ;)