Actori surzi, muti, orbi ... intr-un teatru din Israel. Comunicarea se face prin atingeri. Acesta este limbajul comun ... au doua spectacole in repertoriu dar colinda lumea impresionand prin faptul ca si-au depasit conditia, dizabilitatile. Dincolo de aparent se ascund comori de oameni sau oameni comori ...
sâmbătă, 30 aprilie 2011
alegeri ...
Cartea Judecatori din punctul meu de vedere e o carte trista. O cronologie unde pot sa vad cum reactioneaza poporul cand Il uita pe Dumnezeu. Asa si scrie: "fiindca poporul acesta a incalcat legamantul pe care il poruncisem stramosilor lui si nu a ascultat de glasul Meu"(Judecatori 2:20). Isi aleg judecatori: Otniel, Elid, Samgar, Debora, Ghedeon, Abimelek, Iotam, Tola si Iair, Iefta, Ibtan, Elon, Abdon, Samson, Mica sau perioada cand nu ii judeca nimeni ci erau lasati sa fie cuceriti.
Fac parte din poporul ales al Lui Dumnezeu, erau vestiti cu istoria lor si totusi ... o dau in bara in stil mare. De ce? De ce ajung sa fie cuceriti, in robie, umiliti? De ce se ajunge la o promiscuitate sexuala ce arata a depravare fara seaman? Cum si cand au ajuns aici? Au uitat legea, minunile si tot ceea ce facuse Domnul cu ei?
Da, Domnul fusese cu parintii lor, cu stramosii lor ... ei traiau in vremuri "moderne" fata de predecesorii lor. Se credeau mai mari si tari, apoi erau mai scoliti, educati (banuiesc ca asa se credeau). Unde ajung? Ajung de seminitia lui Beniamin aproape dispare de pe fata pamantului din cauza promiscuitatii sexuale adusa de idolatrie, de necinstirea legilor Lui Dumnezeu.
Judecatorii lor incep bine si unii din ei o sfarsesc amar de tot ... duc toata tara in idolatrie. Asta ma provoaca sa ma gandesc la familia mea. Ce "mosteniri" primesc de la predecesorii mei? Ce idoli au carat cu ei? Ce pacate tinute sub papuc au transmis din generatie in generatie? Betie, curvie, minciuni, mandrie, iutime ce face ravagii, lene, munca pana cazi pe branci sau ... altele. Si, daca ei si-au trait viata ca vai de ei si eu trebuie sa o fac la fel? Daca si-au inecat viata in alcool, tutun, sexualitate asa trebuie sa fac si eu?
Vad ce se intampla in viata judecatorilor ... ca sa ia scaunul de domnie trebuiau sa omoare toata familia predecesorilor, ura, mania, rautatea era parca impregnata pana in maduva oaselor. Eu ce fac? Duc "traditia" mai departe sau fac o ruptura in ea?
Christos a venit sa aduca eliberarea, o viata diferita, o viata de bucurie ... Eu nu pot sa imi rup funiile ce le aduc ca mostenire, dar El poate. El vindeca spiritul de manie, viata traita in depravare, alcool, droguri, tutun sau cine stie ce vicii mai sunt. De la El, de la Cel crucificat, mort si inviat primesc o viata noua, o viata de biruinta, o viata frumoasa ce nu se sfarseste aici ci are continuare dupa ce mor. Am ales sa cred in El, in cine este El, in ceea ce a facut si face El, in puterea Lui.
Fac parte din poporul ales al Lui Dumnezeu, erau vestiti cu istoria lor si totusi ... o dau in bara in stil mare. De ce? De ce ajung sa fie cuceriti, in robie, umiliti? De ce se ajunge la o promiscuitate sexuala ce arata a depravare fara seaman? Cum si cand au ajuns aici? Au uitat legea, minunile si tot ceea ce facuse Domnul cu ei?
Da, Domnul fusese cu parintii lor, cu stramosii lor ... ei traiau in vremuri "moderne" fata de predecesorii lor. Se credeau mai mari si tari, apoi erau mai scoliti, educati (banuiesc ca asa se credeau). Unde ajung? Ajung de seminitia lui Beniamin aproape dispare de pe fata pamantului din cauza promiscuitatii sexuale adusa de idolatrie, de necinstirea legilor Lui Dumnezeu.
Judecatorii lor incep bine si unii din ei o sfarsesc amar de tot ... duc toata tara in idolatrie. Asta ma provoaca sa ma gandesc la familia mea. Ce "mosteniri" primesc de la predecesorii mei? Ce idoli au carat cu ei? Ce pacate tinute sub papuc au transmis din generatie in generatie? Betie, curvie, minciuni, mandrie, iutime ce face ravagii, lene, munca pana cazi pe branci sau ... altele. Si, daca ei si-au trait viata ca vai de ei si eu trebuie sa o fac la fel? Daca si-au inecat viata in alcool, tutun, sexualitate asa trebuie sa fac si eu?
Vad ce se intampla in viata judecatorilor ... ca sa ia scaunul de domnie trebuiau sa omoare toata familia predecesorilor, ura, mania, rautatea era parca impregnata pana in maduva oaselor. Eu ce fac? Duc "traditia" mai departe sau fac o ruptura in ea?
Christos a venit sa aduca eliberarea, o viata diferita, o viata de bucurie ... Eu nu pot sa imi rup funiile ce le aduc ca mostenire, dar El poate. El vindeca spiritul de manie, viata traita in depravare, alcool, droguri, tutun sau cine stie ce vicii mai sunt. De la El, de la Cel crucificat, mort si inviat primesc o viata noua, o viata de biruinta, o viata frumoasa ce nu se sfarseste aici ci are continuare dupa ce mor. Am ales sa cred in El, in cine este El, in ceea ce a facut si face El, in puterea Lui.
vineri, 29 aprilie 2011
dragostea de la A la Z
„Domnul i S-a arătat de departe, zicându-i: «Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea Îmi păstrez îndurarea faţă de tine! " Ieremia 31:3.
Pe cine iubeste Dumnezeu? Cui ii zice El ca il/o iubeste?
Pe cei a caror nume de familie si prenume incepe cu A, pe cei ce locuiesc in Asia, Africa, America, Antarctica, chiar si pe cei din Andaluzia. Pe cei ce-s argintari, aurari, arhitecti, astronauti, astrologi, asistenti, actori, artisti, cu acenee ...
Dar ii iubeste si pe cei ce ii cheama Bogdan, Babes sau la care incepe numele cu litera B, locuiesc in Baia Mare, Bucuresti, Barlad, Barcelona sau orice localitate care incepe cu B si sunt bucatari, birjari, bijutieri, ingropati in birocratie, boschetari, bosumflati, cei ce scriu pe blog dar si pe cei care citesc ....
In mod sigur ii iubeste si pe cei a caror nume incepe cu C pentru ca pe mine, Cella ma iubeste sigur insa ii iubeste si pe cei din Constanta, Cluj, Craiova, Chisinau, Caracal, Chicago, California si lucreaza ca chirirgi, croitori, casieri, contabili, circari, carcotasi, chimisti, cu cancer., comentatorii de pe bloguri ...
De cei cu D nici nu mai spun pentru ca ma gandesc ca David, Daniel, Dana, Dina, Damaris, Doru, ... locuind prin Deva, Danemarca, Detroit, Dej, ... ocupandu-se cu dereticatul, sunt doctori, detonatori, directori, detinuti, degustatori, dogari, drogati, debusolati, derutati, ...
E fiind o litera mai muzicala cred ca are toate atu-urile ca sa faca din numele celor ce-l poarta, sau din localitatile si indeletnicirile celor ce-l poarta oameni iubiti de Dumnezeu. Ma gandesc la Estera, Eva, Eduard, Elisei, Elena, Elles, ... locuind prin Etiopia, Europa, England, estul Asiei si sunt elevi, evaluatori, experti, evanghelisti, emisari, ecologisti, cu idei evolutioniste ...
De cei a caror nume incepe cu f n-am nici o indoiala: Florina, Fabiana, Florin, ... locuiesc in Florida, Finlanda, Floresti, .. si sunt fochisti, filosofi, frizeri, fotbalisti, fizicieni, fotografi, fotomodele, ...
Dumnezeu ii iubeste si pe cei ce se vad frumosi, dar si pe cei ce nu se vad asa.
Nici o un nume din litera alfabetului nu scapa din vedere in fata Lui Dumnezeu.
G cred ca suna cu rezonanta pentru ca numele Lui Dumnezeu in engleza incepe cu G, God. Dar ma gandesc la oamenii ca mine, Gabriel si Gabriela, Gigi, Gheorghe, Gigel, Garofita, ... stau prin Groenlanda, Gura Humorului, Girbesti, ... si sunt gropari, gospodari, .....
H: Hagi, Hadassa, Han, ... locuiesc prin Hunedoara, Husi, Horlesti, Huston, ... si sunt harnici,
I: Iasul e sigur la inima Lui (normal ;)) ), Ialomita, Irlanda, Islanda, Ialoveni, Ierbiceni, ... si oameni ce poarta nume cu I: Ion, Ileana, Ilona, Ilinca, Ieremia, Ian, Isus, Iov, si ii mai iubeste Dumnezeu si pe cei ce-s ingineri, inventatori, isteti, istorici sau fac, scriu istorii ...
J: Dumenzeu ii iubeste pe Jamaicani, pe cei ce stau in Jijia, sau alte localitati si a caror nume incepe cu J: Jan, Jackson, Jana ... Stiu sigur ca ii iubeste pe cei ce uneori mai jignesc pe ceilalti, insa si pe cei ce umbla cu jecmanitul. Dar si pe cei ce din cauze mai mult sau mai putin obiective umbla jegosi ...
K: Karla, Kati, Karl Katerina ... si locuiesc in Kirghistan sau ..... si sunt (nu-mi amintesc acum nici o meserie ce incepe cu K), karatisti, ...
L: Lugoj, Libia, Lima, Los Angeles, ... se numesc Lidia, Lorena, Loredana, Leo, ... II iubeste pe cei ce-s lingurari, liber profesionisti, literati, lacatusi, ....
M: Manilla, Maramures, Modesto, Montreal, Moscova .... se numesc Maria, Mihai/Michael, Mardare, Misu .... Cu aceeasi dragoste ii iubeste Dumnezeu si pe mecanici, masinisti, matematicieni, muzicieni, muzeografi, mercenari, manelisti si sa nu le uit pe toate mamele din lumea asta mare, mineri, marinari,
N: Nasaud, Nevada, Nepal, .... si ma gandesc la Nicolae, Nicoleta, Nadia, Novacescu, Nichita, .... si fara nici un dubiu stiu ca Dumnezeu ii iubeste la fel si pe negustori, nevazatori, notari, necajiti, se simt neiubiti ....
O: Oradea, Ohio, Olanda, O .... ooooh, nu pot sa nu ma gandesc la Oana (colega mea si care azi isi serbeaza ziua de nastere si trebuie sa ii spun: La multi ani!), Oleg, Oti (cum as putea sa uit de el?), Olivia, ..... si cei ce sunt octogenari, ocnasi, ORL-isti, obositi, ofticati, ....
P - absolut nici un dubiu nu am ca cei ce poarta nume sau prenume ce incepe cu P sunt iubiti de Dumnezeu: Petru, Pavel, Popa, Profiri (normal), Pandeli, ... locuiesc prin Pantelimon, Panama, Portugalia, Polonia, Petrosani, Paris si sunt portari, parolisti, preoti, parchetari, parlamentari, pacatosi, posaci, ponegriti, pescari de aia adevarati sau cei ce pescuiesc pacatele altora ...
R: Rusia, Romania, Ramnicu-Valcea, Roma, .... Cum sa nu cred ca Dumnezeu ii iubeste pe cei a caror nume sau prenume incepe cu R, numai gandindu-ma la Roxana (nepoata mea), Ramona, Raluca, Raul, Radu (nepotu` meu), Rodica (stiu mai multe, in afara de mama mea ;) ), Radulescu, ... si apoi ma gandesc la cei ce-s rapizi, rapsozi, rectori, realizatori, regizori, ....
S si Ş: Dumnezeu ii iubeste pe cei ce locuiesc in Serbia, Sebes, Slobozia, ....pe cei a caror nume este Sabina, Silvia, Silvian, Sabrina, Scott, Sorin, .... Si cum ar putea sa nu le iubeasca pe secretare, pe sectoristi, securisti, scafandri, suporteri, ....
Cei cu litera T si Ţ nu sunt terorizati de teama ca nu sunt iubiti pentru ca Dumnezeu spune ca pe cei ce locuiesc pe Terra ii iubeste in mod special, specific pe cei din Tarnaveni, Targu-Jiu, Timisoara, Toronto ... si se asigura ca Titus, Tania stiu ca sunt iubiti de El si tractoristii, tanc-histii sunt fericiti stiindu-se iubiti de El.
Uganda, Ungaria, Uruguai, sunt sigur pe Terra, deci dintre cei iubiti. Cum sa creada Utu (Suteu -mare cantaret) ca nu e printre cei iubiti? Ii iubeste si pe cei ce se cred urati.
V: Vaslui, Vatican, Venezuela sunt sigur pe Terra iar cei ca Vica, Victor, Vasile, Victoria, ... si cei ce sunt vanzatori, vanatori, vicari, vacari, varari, varzari sunt printre cei de pe lista Lui Dumnezeu.
Z: Zambia, Zarnesti sunt localitati de pe pamant, deci sigur de pe harta Lui Dumnezeu. In planul Lui, in dragostea Lui are oameni ca: Zoie, Zamfirescu, .... si zarafii ii plac Lui Dumnezeu, zulufatii, zambaretii, ...
Am incercat sa trec prin toate literele alfabetului, stiu ca am trecut peste Q insa nu stiu nume romanesti cu Q, in alte limbi stiu ...
Oriunde am fi pe pamant, oricum ne-ar fi numele, orice meserie am avea aam si avem asigurarea ca dragostea ce vine de la Dumenzeu nu tine o perioada, un sezon, o vreme, nu e in functie de cat de desteapta, frumoasa, cate abilitati am. Efectiv nu tine seama de nimic. E o dragoste vesnica .... si vesnic inseamna ca nu are inceput si sfarsit ... Pfuuuu, asta inseamna mai mult decat ma poate duce mintea.
De ce ma iubeste? Pentru ca esenta Lui e dragoste, nu poate sa nu ma iubeasca!
joi, 28 aprilie 2011
Jesus is Risen song ترنيمة: المسيح قام
Arabic song:
Masīh qām min baīni'l-amwāt Wa wati’ al-mawt bi'l-mawt Wa wahab al-hayāt Lil-ladhīna fī'l-qubūr!
Greek song:
Christos anesti ek nekron, thanato thanaton patisas, ke tis en tis mnimasi zoin charisamenos.
English Translation: Christ is risen from the dead, trampling down death by death, and upon those in the tombs, bestowing life. The song is the The Pascal Troparion and the tune is a variation on the ancient Plagal of First Tone.
daca nu tu, atunci cine?
Sunt socata! De-a dreptul socata. In ultima perioada am fost provocata de adolescenti si tineri sa discut cu ei mai mult decat de obicei, sa discutam despre comportament, tinuta, raportare unii la alti, la Dumnezeu. Eu i-am spus Domnului ca nu mai vreau sa am adolescenti, tineri pe care sa ii tin sub aripile mele. Au buletin, parinti, sa si-i educe ca nu-i treaba mea sa discut cu copiii altora. Pe mine sa ma lase in pace ...
Ieri, una dintre fete imi spunea: "Nimeni nu a avut curajul sa imi spuna pana acum aceste lucruri. Daca nu o spui tu, atunci cine?"
Incep sa cred ca trebuia sa ma fi nascut pe la anii 1800, pe vremea personajelor din Pride and Prejudice (filmul cu Colin Firth), ca ideile mele de viata nu se potrivesc cu realitatea zilelor. Nu pot sa nu ma intreb: ce fac parintii acasa? Ce discuta cu copiii lor? Despre ce discuta? Invatatorii de scoala duminicala, liderii de tineret, pastorii, presbiterii, preotii bisericilor ce fac? Trendul este Carpe Diem (Traieste clipa!). Ce spune Biblia? Daca ne spunem ca suntem crestini, inseamna ca ne insusim principiile pe care le spune Biblia, da? Atunci cred ca modul nostru de raportare la ceilalti ar trebui sa fie conform Scripturilor ... dar care e realitatea?
Realitatea e ca traim o mare, ingrozitoare, infricosatoare gagicareala. Asta e modul de viata al copiilor, adolescentilor, tinerilor ... Adultii deja trec la categorie grea. La 8-9 ani copiii nu mai joaca prinsa sau sotron, ata, papusile nu mai au nici o valoare. au devenit ei insisi papusi. Filmele si-au pus amprenta. La 8-9 ani, cand sunt in faza copilariei, copiii de langa noi se saruta, unii au relatii sexuale, au prieteni si noi ii credem copii ...
Parinti, nu e nimeni care sa va spuna cum sa va educati si cresteti copiii? Nu e nimeni care sa va spuna ca e datoria voastra sa le vorbiti despre viata, despre efectele acestui soi de trai? Poate ca nu ati citit despre efectele negative care le au aceste practici, aceste acte intime in viata altora, poate nu ati auzit asa ceva ... dar ce fac copiii vostri? La ce se uita cand voi nu sunteti acasa? Ce practica cand voi nu ii vedeti? Ce haine le cumparati? Nu pot sa pricep de ce copilele ce abia incep sa vorbeasca au rochii fara maneci, rujate, cat mai desuet imbracate. Mamelor, tatilor, bunicilor va intreb: faceti din fetitele voastre dame de companie de la o varsta cand nici macar nu stiu sa spuna cateva cuvinte coerent?
"Esti demodata, invechita, ideile tale nu mai sunt bune ... si bunica era mai moderna. Ideile Bibliei nu mai sunt valoaroase pentru noi in epoca incestului, sexului protejat sau neprotejat cu oricine, oricand, oriunde. Nu-ti place partenerul, il schimbi ... asta e. Nu ne-am potrivit, nu ne-am impacat. Unul a calcat stramb."
Intreb tinerii cu care discut: ce jocuri ati jucat? "Aaah, un soi de fotbal cu fete si baieti si cine faulta (daca era fata si baiat) trebuia sa se pupe cu celalat." Sa faca ce? "Pai sa o tina in brate si sa o pupe".
"Nimeni nu ne-a spus vreodata ca fustele scurte, hainele mulate si decolteurile provoaca baietii de langa noi. Nimeni nu ne-a spus ca eu care ii provoc, pacatuiesc. Ei nu spun nimic, noi nu stim ca e pacat si ... continuam sa ne imbracam asa, sa ne pupam cu toti, sa ne strangem in brate, sa ne culcam unii cu altii, sa avortam si ... sa crestem. Dar, scrie in Biblie ca e pacat? Ca dauneaza relatiile astea asa intre noi? Dar de ce cei mai mari nu ne spun nimic? De ce parintii nu spun nimic? Ei nu stiu ce e ala pacat?"
Intalnirile de tineret, taberele s-au transformat in locuri unde poti intalni alti parteneri pe care sa ii saruti sau sa te sarute, cu atingeri cat mai fierbinti si cu relatii sexuale. Toate astea sub umbrela "tabara, intalnire, conferinta crestina".
Aseara discutam cu nepotii mei despre acestea si unul din ei imi spune: "de asta nici nu voi mai merge la intalnirile de adolescenti pentru ca deja aceste practici incep sa devina evidente." "Insa tu iti dai seama ce se spune despre noi? Stii ca ni se spune ca suntem frustrati? Ca parintii nostri au idei inguste? Ca educatia noastra e demodata? Si pentru ca tu esti mai mare ... esti si mai demodata". ne-a pufnit rasul insa situatia e de plans.
Asta e situatia, am descoperit-o sau in sfarsit am deschis si eu ochii ... Acum ce sa fac? Sa tac? Sa ma prefac ca nu vad si nu aud? Oare nu e datoria noastra, a celor ce am trecut un pic prin viata sa le spunem, clarificam copiiilor de langa noi notiunea de pacat, sa le explicam din punct de vedere psihologic ca exista niste etape ale cresterii, cu cerinte si cu efecte emotionale.
Un singur text din Scriptura imi sta pe creier acuma, nu e un text foarte citat pentru ca dur. Romani 1:18-32 "
Ieri, una dintre fete imi spunea: "Nimeni nu a avut curajul sa imi spuna pana acum aceste lucruri. Daca nu o spui tu, atunci cine?"
Incep sa cred ca trebuia sa ma fi nascut pe la anii 1800, pe vremea personajelor din Pride and Prejudice (filmul cu Colin Firth), ca ideile mele de viata nu se potrivesc cu realitatea zilelor. Nu pot sa nu ma intreb: ce fac parintii acasa? Ce discuta cu copiii lor? Despre ce discuta? Invatatorii de scoala duminicala, liderii de tineret, pastorii, presbiterii, preotii bisericilor ce fac? Trendul este Carpe Diem (Traieste clipa!). Ce spune Biblia? Daca ne spunem ca suntem crestini, inseamna ca ne insusim principiile pe care le spune Biblia, da? Atunci cred ca modul nostru de raportare la ceilalti ar trebui sa fie conform Scripturilor ... dar care e realitatea?
Realitatea e ca traim o mare, ingrozitoare, infricosatoare gagicareala. Asta e modul de viata al copiilor, adolescentilor, tinerilor ... Adultii deja trec la categorie grea. La 8-9 ani copiii nu mai joaca prinsa sau sotron, ata, papusile nu mai au nici o valoare. au devenit ei insisi papusi. Filmele si-au pus amprenta. La 8-9 ani, cand sunt in faza copilariei, copiii de langa noi se saruta, unii au relatii sexuale, au prieteni si noi ii credem copii ...
Parinti, nu e nimeni care sa va spuna cum sa va educati si cresteti copiii? Nu e nimeni care sa va spuna ca e datoria voastra sa le vorbiti despre viata, despre efectele acestui soi de trai? Poate ca nu ati citit despre efectele negative care le au aceste practici, aceste acte intime in viata altora, poate nu ati auzit asa ceva ... dar ce fac copiii vostri? La ce se uita cand voi nu sunteti acasa? Ce practica cand voi nu ii vedeti? Ce haine le cumparati? Nu pot sa pricep de ce copilele ce abia incep sa vorbeasca au rochii fara maneci, rujate, cat mai desuet imbracate. Mamelor, tatilor, bunicilor va intreb: faceti din fetitele voastre dame de companie de la o varsta cand nici macar nu stiu sa spuna cateva cuvinte coerent?
"Esti demodata, invechita, ideile tale nu mai sunt bune ... si bunica era mai moderna. Ideile Bibliei nu mai sunt valoaroase pentru noi in epoca incestului, sexului protejat sau neprotejat cu oricine, oricand, oriunde. Nu-ti place partenerul, il schimbi ... asta e. Nu ne-am potrivit, nu ne-am impacat. Unul a calcat stramb."
Intreb tinerii cu care discut: ce jocuri ati jucat? "Aaah, un soi de fotbal cu fete si baieti si cine faulta (daca era fata si baiat) trebuia sa se pupe cu celalat." Sa faca ce? "Pai sa o tina in brate si sa o pupe".
"Nimeni nu ne-a spus vreodata ca fustele scurte, hainele mulate si decolteurile provoaca baietii de langa noi. Nimeni nu ne-a spus ca eu care ii provoc, pacatuiesc. Ei nu spun nimic, noi nu stim ca e pacat si ... continuam sa ne imbracam asa, sa ne pupam cu toti, sa ne strangem in brate, sa ne culcam unii cu altii, sa avortam si ... sa crestem. Dar, scrie in Biblie ca e pacat? Ca dauneaza relatiile astea asa intre noi? Dar de ce cei mai mari nu ne spun nimic? De ce parintii nu spun nimic? Ei nu stiu ce e ala pacat?"
Intalnirile de tineret, taberele s-au transformat in locuri unde poti intalni alti parteneri pe care sa ii saruti sau sa te sarute, cu atingeri cat mai fierbinti si cu relatii sexuale. Toate astea sub umbrela "tabara, intalnire, conferinta crestina".
Aseara discutam cu nepotii mei despre acestea si unul din ei imi spune: "de asta nici nu voi mai merge la intalnirile de adolescenti pentru ca deja aceste practici incep sa devina evidente." "Insa tu iti dai seama ce se spune despre noi? Stii ca ni se spune ca suntem frustrati? Ca parintii nostri au idei inguste? Ca educatia noastra e demodata? Si pentru ca tu esti mai mare ... esti si mai demodata". ne-a pufnit rasul insa situatia e de plans.
Asta e situatia, am descoperit-o sau in sfarsit am deschis si eu ochii ... Acum ce sa fac? Sa tac? Sa ma prefac ca nu vad si nu aud? Oare nu e datoria noastra, a celor ce am trecut un pic prin viata sa le spunem, clarificam copiiilor de langa noi notiunea de pacat, sa le explicam din punct de vedere psihologic ca exista niste etape ale cresterii, cu cerinte si cu efecte emotionale.
Un singur text din Scriptura imi sta pe creier acuma, nu e un text foarte citat pentru ca dur. Romani 1:18-32 "
Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei lipse de evlavie şi împotriva oricărei nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate.
Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci Dumnezeu le-a arătat.
De la crearea lumii, însuşirile Lui invizibile – puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui – au fost percepute clar, fiind înţelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză,
pentru că, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat.
Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit
şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a animalelor mici.
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, ca să urmeze poftele inimilor lor, dezonorându-şi astfel trupurile între ei.
Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaţiei în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci, amin!
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pradă viciilor ruşinoase, căci femeile lor au schimbat relaţiile intime naturale cu unele care sunt contrare naturii;
tot astfel şi bărbaţii, au părăsit relaţiile intime naturale cu femeile şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, săvârşind lucruri scârboase unii cu alţii şi primind astfel în ei înşişi răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor.
Pentru că n-au socotit că merită să-L aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte, ca să facă lucruri pe care n-ar trebui să le facă.
Sunt plini de orice fel de nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt duşmănoşi, şoptitori,
bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
necugetaţi, nu-şi ţin promisiunile, sunt fără afecţiune, nemiloşi.
Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc.
" 
miercuri, 27 aprilie 2011
dragoste in 7D
Am auzit si citit ca Dumnezeu e mare, Atotputernic, de necuprins, e Dragoste, e Drept, Sfant, Atotcunoscator, de nepratruns, Adevar si atributele continua cu mila, har, iertator, indurator... Mintea mea nu poate pricepe ce inseamna Atotputernic cand revad imaginile cu tsunami-ul din Japonia si furia apelor si vantului maturand in cale tot. Cum adica de necuprins? Nu poti sa Il cuprinzi in brate, cat vezi in zare? Ei ... acu cu tehnica asta unde satelitii iti mai arata niste imagini din spatiu, parca ochelarii de cal se mai distanteaza de fata.
Dar ... ca Dumnezeu e dragoste imi e usor sa cred ca si concept, idee, teorie insa sa cred ca ma iubeste pe mine ... Numai ca dincolo de general suna a SF. Pot sa cred toate prostiile ce le vad la TV sau pe internet insa mi-i greu sa cred ca Dumnezeu ma iubeste. Pentru ca nu Il vad in fata mea fizic, nici nu vreau sa Il vad. Imi stiu nimicnicia si atunci stabilesc din capul locului ca eu stau aici si El acolo fara sa am habar ca eu sunt aici si El e tot aici.
Citesc Psalmul 139:1-18 "Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti! Tu ştii când stau jos şi când mă ridic şi de departe îmi cunoşti gândurile. Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul şi toate căile mi le ştii îndeaproape. Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze, că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul. Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, că nu o pot pricepe. Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feţei Tale? Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo! Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo! Purtat de aripile zorilor, mă aşez la capătul mării, dar şi acolo mâna Ta mă conduce şi dreapta Ta mă apucă. Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“, nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina. Tu mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta. Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când am fost ţesut în adâncimile pământului. Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele. Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc sunt tot cu Tine."
E ca o descriere ce bate de la distanta filmele in 7D. Adica Doamne, Tu erai acolo cu mine in burta mamei cand mie mi se divizau celulele, erai cu mine cand imi cresteau ochii, creierul, cand am aparut pe lume. Daca as vrea sa ma pierd in spatiu, nu pot sa fac asta pentru ca dau de Tine. Daca ma duc in centrul Pamantului, acolo dau de Tine. Daca ma duc departe de orice lumina si imi zic ca mi-am facut din intuneric acoperis, descopar ca pentru Tine, intunericul e ca lumina zilei. Si, Tu esti cu mine. Imi stii trecutul cu mult mai bine ca mine, stii si viitorul, fiecare miliardime de secunda din el si cu toate astea, nu ma abandonezi, nu ma lepezi ca pe o masea stricata.
Iar eu spun ca nu merit, ca nu am nici un merit sa ma iubesti, ca mai bine m-ai duce intr-un alt Univers asa mai de mana a doua unde sa ma lasi acolo sa matur strazile, sa mai stiu eu ce ... Numai ca Tu imi spui o poveste, a unui fiu caruia i s-a urcat nebunia la cap si n-a mai asteptat sa moara taica-su ca sa isi ia mostenirea. E si-o cere si pleaca in lume sa se distreze. Ce soi de distractie e aia unde sunt parintii, fratii, surorile? Placerile trebuie cizelate cu ei aproape. Asa ca .... ficirorul asta pleaca in lumea larga cheltuind si petrecand cat mai depravat. Numai ca banii nu erau ca la robinet ci ... se termina. Si ajunge pazitor de porci, nici macar ingrijitor, nici macar administrator ci efectiv pazitor, adica paznic ... azi il ai, maine il trimiti la plimbare.
Si ... cu stomacul lipit de spinare, poftind la sfecla ce-o infulecau porcii, isi aduce aminte de casa, de familie, de ai lui, de taica-su si dintr-o data se face lumina in capul lui. Mai bine ar manca resturi acasa la taica-su decat sa behaie de foame aici. Mai bine i-ar fi servitor la ferma familiei lui ....
Tatal nu il asteapta in birou, cu un catastif plin cu informatii obtinute de la serviciile secrete si de la detectivii ce i-a trimis sa vada pe unde i-a mancat ficior-su banii, cu calculul daunelor facut, plus dobanda la datorie. Nici vorba. Tatal asta nu iubeste normal ci nebuneste, ilogic .... Il asteapta in drum pe acest pierde vara, depravat, ratat. Nu ii pasa ca pute de iti vine sa il lasi vreo luna numai la inmuiat. Nuuuu, efectiv il ia in brate, il pupa, ii pune haina cea mai buna si frumoasa pe el sa nu i se mai vada zdremtele, mizeria .... il acopera si il inveleste in dragoste.
Si nu se opreste aici. Isi scoate inelul de pe deget si i-l pune acestui ratat, nedemn de mila, indurare si dragoste. Il iarta si il repune in drepturi. Si apoi, ordona sa se faca banchet acasa ... tot ce-i mai bun sa fie pregatit. Tot. Sa nu lipseasca nimic de la masa ... cantaretii cei mai buni, bucatarii cei mai vestiti, ....
Si fiul ce face? Isi scoate tot si ii zice tatalui ca se duce in cocina la porci? Prost ar fi sa faca asta. Nu. Se lasa invaluit in haina cea buna, vindecat cu cele mai bune alifii, iertat, imbibat in dragoste plina de uitate si iertare. Se lasa iubit.
Asta face Dumnezeu si cu mine. Si, nu am cheltuit mostenirea nimanui, nu m-am dus sa ma depravez insa le am eu pe-ale mele care-s multe si grele ... Tata are haina pregatita pentru mine, sa ma acopere, inveleasca cu ea, sa ma iubeasca, sa imi puna inelul regal pe deget, sa dea un banchet pentru mine. Sa refuz? Sa cred ca El face selectie cu cei pe care Ii iubeste?
Dar ... ca Dumnezeu e dragoste imi e usor sa cred ca si concept, idee, teorie insa sa cred ca ma iubeste pe mine ... Numai ca dincolo de general suna a SF. Pot sa cred toate prostiile ce le vad la TV sau pe internet insa mi-i greu sa cred ca Dumnezeu ma iubeste. Pentru ca nu Il vad in fata mea fizic, nici nu vreau sa Il vad. Imi stiu nimicnicia si atunci stabilesc din capul locului ca eu stau aici si El acolo fara sa am habar ca eu sunt aici si El e tot aici.
Citesc Psalmul 139:1-18 "Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti! Tu ştii când stau jos şi când mă ridic şi de departe îmi cunoşti gândurile. Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul şi toate căile mi le ştii îndeaproape. Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze, că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul. Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, că nu o pot pricepe. Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feţei Tale? Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo! Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo! Purtat de aripile zorilor, mă aşez la capătul mării, dar şi acolo mâna Ta mă conduce şi dreapta Ta mă apucă. Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“, nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina. Tu mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta. Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când am fost ţesut în adâncimile pământului. Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele. Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc sunt tot cu Tine."
E ca o descriere ce bate de la distanta filmele in 7D. Adica Doamne, Tu erai acolo cu mine in burta mamei cand mie mi se divizau celulele, erai cu mine cand imi cresteau ochii, creierul, cand am aparut pe lume. Daca as vrea sa ma pierd in spatiu, nu pot sa fac asta pentru ca dau de Tine. Daca ma duc in centrul Pamantului, acolo dau de Tine. Daca ma duc departe de orice lumina si imi zic ca mi-am facut din intuneric acoperis, descopar ca pentru Tine, intunericul e ca lumina zilei. Si, Tu esti cu mine. Imi stii trecutul cu mult mai bine ca mine, stii si viitorul, fiecare miliardime de secunda din el si cu toate astea, nu ma abandonezi, nu ma lepezi ca pe o masea stricata.
Iar eu spun ca nu merit, ca nu am nici un merit sa ma iubesti, ca mai bine m-ai duce intr-un alt Univers asa mai de mana a doua unde sa ma lasi acolo sa matur strazile, sa mai stiu eu ce ... Numai ca Tu imi spui o poveste, a unui fiu caruia i s-a urcat nebunia la cap si n-a mai asteptat sa moara taica-su ca sa isi ia mostenirea. E si-o cere si pleaca in lume sa se distreze. Ce soi de distractie e aia unde sunt parintii, fratii, surorile? Placerile trebuie cizelate cu ei aproape. Asa ca .... ficirorul asta pleaca in lumea larga cheltuind si petrecand cat mai depravat. Numai ca banii nu erau ca la robinet ci ... se termina. Si ajunge pazitor de porci, nici macar ingrijitor, nici macar administrator ci efectiv pazitor, adica paznic ... azi il ai, maine il trimiti la plimbare.
Si ... cu stomacul lipit de spinare, poftind la sfecla ce-o infulecau porcii, isi aduce aminte de casa, de familie, de ai lui, de taica-su si dintr-o data se face lumina in capul lui. Mai bine ar manca resturi acasa la taica-su decat sa behaie de foame aici. Mai bine i-ar fi servitor la ferma familiei lui ....
Tatal nu il asteapta in birou, cu un catastif plin cu informatii obtinute de la serviciile secrete si de la detectivii ce i-a trimis sa vada pe unde i-a mancat ficior-su banii, cu calculul daunelor facut, plus dobanda la datorie. Nici vorba. Tatal asta nu iubeste normal ci nebuneste, ilogic .... Il asteapta in drum pe acest pierde vara, depravat, ratat. Nu ii pasa ca pute de iti vine sa il lasi vreo luna numai la inmuiat. Nuuuu, efectiv il ia in brate, il pupa, ii pune haina cea mai buna si frumoasa pe el sa nu i se mai vada zdremtele, mizeria .... il acopera si il inveleste in dragoste.
Si nu se opreste aici. Isi scoate inelul de pe deget si i-l pune acestui ratat, nedemn de mila, indurare si dragoste. Il iarta si il repune in drepturi. Si apoi, ordona sa se faca banchet acasa ... tot ce-i mai bun sa fie pregatit. Tot. Sa nu lipseasca nimic de la masa ... cantaretii cei mai buni, bucatarii cei mai vestiti, ....
Si fiul ce face? Isi scoate tot si ii zice tatalui ca se duce in cocina la porci? Prost ar fi sa faca asta. Nu. Se lasa invaluit in haina cea buna, vindecat cu cele mai bune alifii, iertat, imbibat in dragoste plina de uitate si iertare. Se lasa iubit.
Asta face Dumnezeu si cu mine. Si, nu am cheltuit mostenirea nimanui, nu m-am dus sa ma depravez insa le am eu pe-ale mele care-s multe si grele ... Tata are haina pregatita pentru mine, sa ma acopere, inveleasca cu ea, sa ma iubeasca, sa imi puna inelul regal pe deget, sa dea un banchet pentru mine. Sa refuz? Sa cred ca El face selectie cu cei pe care Ii iubeste?
marți, 26 aprilie 2011
Велики и чудны дела Твои - Церковь Дом Хлеба
In 2004 in prima mea misiune in Moldova de dincolo de Prut, trei baieti despre care nu aveam o parere prea buna au iesit in fata, fiecare cu cate o chitara in mana. Bineinteles ca am gandit: uite la ei mistocarii. Mi-am inghitit cuvintele cand s-au apucat de cantat. De atunci, de cate ori in merg in Moldova, ii rog pe cei de acolo sa imi cante melodia asta. Unul din ei astazi m-a ajutat sa o gasesc si incercam sa facem sa sune cuvintele cat mai romaneste si cu cat mai mult sens.
Multumesc pentru ajutor Roman.
Велики и чудны дела Твои,
Господи Боже Вседержитель.
Праведны и истинны пути Твои
Царь Святый.
Кто не убоится не прославит Тебя,
Ибо Ты един свят.
Все народы поклонятся
Пред Тобой, ибо Ты един свят.
Свят, свят, Ты един свят.
Свят, свят, Ты един свят
Mari şi minunate sunt lucrările Tale,
Doamne, Dumnezeule Atotputernic.
Drepte şi adevărate sunt căile Tale
Rege al sfinţilor.
Cine nu are teamă, nu te laudă,
Pentru ca doar Tu eşti sfânt.
Toate neamurile ti se vor închina Tie
Pentru ca numai Tu eşti sfânt.
Sfânt, sfânt, doar Tu esti sfânt.
Sfânt, sfânt, doar Tu esti sfânt.
Multumesc pentru ajutor Roman.
Велики и чудны дела Твои,
Господи Боже Вседержитель.
Праведны и истинны пути Твои
Царь Святый.
Кто не убоится не прославит Тебя,
Ибо Ты един свят.
Все народы поклонятся
Пред Тобой, ибо Ты един свят.
Свят, свят, Ты един свят.
Свят, свят, Ты един свят
Mari şi minunate sunt lucrările Tale,
Doamne, Dumnezeule Atotputernic.
Drepte şi adevărate sunt căile Tale
Rege al sfinţilor.
Cine nu are teamă, nu te laudă,
Pentru ca doar Tu eşti sfânt.
Toate neamurile ti se vor închina Tie
Pentru ca numai Tu eşti sfânt.
Sfânt, sfânt, doar Tu esti sfânt.
Sfânt, sfânt, doar Tu esti sfânt.
crestin ateu?
Cum e Dumnezeul in care cred? Chiar asa! E Cel ce asteapta sa dea cu parul, ciomagul, pumnul unde ma nimereste? E razbunator? Surd? Mut? Orb, chior, miop? Iarta? Cat? Ma iubeste? Cat? Cred in El? Cat? Ca si cunostinta generala? Nu cumva imi traiesc viata ca si un crestin ateu?
Nu, nu e o contradictie in termeni ci e o realitate palpabila, vizibila.
Nu, nu e o contradictie in termeni ci e o realitate palpabila, vizibila.
"Nu pot sa Il deranjez pe Dumnezeu cu problema asta. E prea personala, mica ... . Are El altele pe cap."
"Da, stiu ca exista Dumnezeu, ca ma iubeste ... mult insa nu ma poate ierta de tot ce am facut, spus, gandit. Tu habar nu ai ce fel de om sunt. Daca ai sti, m-ai ocoli. Cred ca si Dumnezeu imi face la fel."
"Cum crezi ca Dumnezeu ar iubi unul/una ca mine? Tu nu vezi cum arat? Crezi ca nu stiu ce spune lumea despre mine? Crezi ca eu nu aud?"
Exemplele pot continua la nesfarsit, sunt cuvintele oamenilor de langa mine iar ale mele suna uneori cam la fel. Ma vad prinsa intr-un cerc vicios, dracesc de comparatie, de autoinvinovatire, de nevrednicie. Cercul asta se formeaza in copilarie si e format din spusele celor de langa noi ... Ideile, cuvintele lor stupide, desi stim asta, stim pana in maduva oaselor ca nu-s adevarate ... ni le insusim, traim conform lor si ne facem viata un iad.
Discutam cu o prietena care imi povestea ca o persoana cunoscuta (pe care o considera prietena si care o o personalitate in Romania) i-a spus ca nu o poate baga in seama ca nu arata 90-60-90 ... "A durut Cella, asa tare a durut ... "
Baietii care sunt tunsi normal, citesc, studiaza, asculta muzica clasica si care nu apar imbracati modern, ce nu au parul valvoi sau cat de lung se poate si pe fata sunt considerati ciudati, homosexuali sau ... retardati.
Fetele cand merg la medic sunt intrebate de activitatea sexuala si orice boala ai avea e cauzata de viata sexuala. Am crezut ca baietii scapa mai ieftin. Insa ei sunt intrebati daca-s gay la fel de simplu, degajat cum suntem intrebate si noi ...
Stiu ca Dumnezeu ma iubeste, ca sunt pretioasa, ca Christos a murit pentru mine ... teorie stiu cata in luna si in stele. Dar in fapt? Cine imi da valoarea? Privirile celor de langa mine care cantaresc si masoara intr-o secunda. Dupa privire iti dai seama de valoarea ce ti se aplica pe frunte.
Crestinul ateu nu e o contradictie in termeni ci e o realitate a vietii cotidiene.
M-am luptat cu complexele de inferioritate, cu privirile ce masoara si cantaresc, cu etichetarea data de numarul de kilograme, de acenee, de cate limbi poti sa vorbesti, de cercul de prieteni ... mi-am luat stigmatul si am trait cu el ducandu-mi crucea si .... crezand ca asa cruce mi-a dat Domnul. Prostii. Asa isi bate joc dracul de noi de numa. Nu mi-a dat Domnul nici o cruce plina de complexe. El imi spune ca sunt preiubita Lui si eu zic: "Da, da .. ce frumos spui Tu acolo. Vrei sa Te mai uiti odata? Poate n-ai vazut bine."
Nu stiu de unde e ideea ca toate fetele trebuie sa fie scheletice pana la adanci batraneti. Habar nu am de unde e ideea asta. Daca nu esti asa, esti handicapata, minte nu ai cum sa ai ... pentru ca ai kilograme in plus.
In acelasi timp, prietenii mei ma ridica sau ma omoara cu incetinitorul? Cum ma vad ei? Aveam o prietena atata de complexata de o operatie la maxilar incat intr-o buna zi imi zice: "cand ai de gand sa imi spui de operatia asta?" Am facut ochii cat cepele ca habar nu aveam despre ce vorbeste. "Nu te prefa ca nu ai aflat ca am avut operatie cand eram mica, ca nu imi mai cresc dintii pe mandibula." I-am explicat ca nu stiu despre ce vorbeste ... ca am acceptat-o asa cum e, nu am studiat-o sa vad daca are toti dintii in gura si daca nu ii are sa o scot de pe lista de interes. A pufnit-o plansul ... instant.
Cum ma raportez cu prietenii mei ce nu arata perfect? Unii chelesc, unii au acnee, unii au ramas cu semne pe viata de la ea, unii au kilograme in plus, unii se ingrasa, unii mai merg la dentist ca sa isi tina dintii in gura ... unii nu au copii din motive necunoscute, unii in prezenta altora mutesc - au ei motivele lor sa o faca. Am prietene care dupa o iesire cu fetele stau zile intregi in casa plangand umilintele indurate in prezenta celor pe care le considera prietene. Eu le sfatui sa rupa relatiile cu acele "prietene".
Daca relatia cu cineva nu ma creste, ridica ci ma ingropa in mocirla complexelor atunci e timpul sa ii multumesc pentru atentie, ... "la revedere si la gara".
Nu am prieteni care sa arate perfect. Eu nu cunosc pe nimeni perfect, multumit de cum arata, cum este, ce fata are ... cum vorbeste, gateste, merge, gandeste ...
Dumnezeu spune ca El a vegheat procesul aparitiei mele, a avut grija ca toate celulele sa fie la locul lor, ca ochii sa aibe distanta ce o au, oasele sa aibe forma ce o au, avea dinainte stabilit design-ul trupului meu. Asa cum sunt si arat e exact cum s-a gandit El la mine.
Il cred sau sunt crestin ateu?
Cu ceva vreme in urma am decis sa Il cred pe cuvant, sa cred ca sunt preaiubita Lui asa cum arat, asa cum sunt, sa nu mai las dracul sa isi bata joc de mintea si ideile ce ma fac sa ma simt ca un ban gaurit (fara valoare).
Sunt fata Tatii, preaiubita Lui nu numai teoretic ci si in viata de zi cu zi.
luni, 25 aprilie 2011
Rani ala babak waqaf
Melodia de mai jos e o dedicatie speciala pentru M&K sau K&M. Eu n-am inteles nici un vers din ce canta astia insa daca voi il traduceti ... ma gandesc la un premiu ;)).
martor tacut al invierii
S-a incheiat Saptamana Patimilor Domnului Isus. Dar, s-a incheiat si saptamana patimilor gospodinelor si imediat a inceput cea a doctorilor.
Christos a infrant puterea mortii iesind viu, biruitor din mormant.
Mormantul e gol. Trupul ce fusese infasat in fasiile speciale de inmormantare acum e viu, e afara ... Fasiile stau inauntru ca martori tacuti ai minunii la care au fost martore.
Crucea e goala si ea. E plina de sange inchegat si uscat .... Urmele cuielor sunt pe ea acolo martore tacute la evenimentele proaspat desfasurate ... Cel crucificat pe ea, dat jos mort, e acum viu!
Prima zi de Paste al acelui an a fost trista pentru multi ... Dar, duminica dimineata, in prima zi a saptamanii cea mai mareata veste le-a fost data sa o auda. Christos Isus a inviat. Cel pe care Il credeau Mesia e cu adevarat Mesia. Cel inviat e cu adevarat Fiul Lui Dumnezeu.
Citesc in Exod ca Moise a primit instructiuni pentru primul Paste din istoria omenirii, era vorba de un miel care trebuia injunghiat iar sangele folosit pentru a insemna usa casei cu el. Carnea trebuia mancata pe gratar, nu era ditamai petrecerea .... in nici un caz.
Evangheliile descriu un alt Paste, cel mai important din istoria omenirii, unde mielul junghiat nu a fost nimeni altul decat Fiul Lui Dumnezeu. Mielul jerfit in Egypt salva viata intaiului nascut al familiei evreiesti, Mielul jertfit pe Golgota salveaza viata tuturor celor ce cred ca Christos e jertfa care aduce viata.
Crucea e goala ... a ramas ca si martor tacut al invierii.
Mormantul e gol ... a ramas ca si martor tacut al invierii.
Christos e viu! E viu in viata mea si eu nu pot sta ca martor tacut al invierii. Sangele curs pe cruce a spalat pacatul meu, prin moartea Lui Christos pot primi viata, iertare, vindecare. Sunt vie, am viata, viata din Christos, viata vesnica pentru ca Christos e viu in viata mea. Am inviat impreuna cu Christos si traiesc. Ma lupt cu mine sa Il las pe Christos sa traiasca in mine.
Nu pot sta ca si martor tacut al invierii!
Christos a infrant puterea mortii iesind viu, biruitor din mormant.
Mormantul e gol. Trupul ce fusese infasat in fasiile speciale de inmormantare acum e viu, e afara ... Fasiile stau inauntru ca martori tacuti ai minunii la care au fost martore.
Crucea e goala si ea. E plina de sange inchegat si uscat .... Urmele cuielor sunt pe ea acolo martore tacute la evenimentele proaspat desfasurate ... Cel crucificat pe ea, dat jos mort, e acum viu!
Prima zi de Paste al acelui an a fost trista pentru multi ... Dar, duminica dimineata, in prima zi a saptamanii cea mai mareata veste le-a fost data sa o auda. Christos Isus a inviat. Cel pe care Il credeau Mesia e cu adevarat Mesia. Cel inviat e cu adevarat Fiul Lui Dumnezeu.
Citesc in Exod ca Moise a primit instructiuni pentru primul Paste din istoria omenirii, era vorba de un miel care trebuia injunghiat iar sangele folosit pentru a insemna usa casei cu el. Carnea trebuia mancata pe gratar, nu era ditamai petrecerea .... in nici un caz.
Evangheliile descriu un alt Paste, cel mai important din istoria omenirii, unde mielul junghiat nu a fost nimeni altul decat Fiul Lui Dumnezeu. Mielul jerfit in Egypt salva viata intaiului nascut al familiei evreiesti, Mielul jertfit pe Golgota salveaza viata tuturor celor ce cred ca Christos e jertfa care aduce viata.
Mormantul e gol ... a ramas ca si martor tacut al invierii.
Christos e viu! E viu in viata mea si eu nu pot sta ca martor tacut al invierii. Sangele curs pe cruce a spalat pacatul meu, prin moartea Lui Christos pot primi viata, iertare, vindecare. Sunt vie, am viata, viata din Christos, viata vesnica pentru ca Christos e viu in viata mea. Am inviat impreuna cu Christos si traiesc. Ma lupt cu mine sa Il las pe Christos sa traiasca in mine.
Nu pot sta ca si martor tacut al invierii!
duminică, 24 aprilie 2011
e viu! e viu! e viu!
Soldatii au terminat de spus bancuri proaste si cu aluzii sexuale picante. E spre dimineata si calculeaza cat mai au pana le vine schimbul. Oare cat vor mai pazi mormantul asta? Oare de ce e asa important mortul dinauntru? Racoare diminetii ii face sa se infioare si sa se invaluie bine in tunicile sau mantiile lor.
Habar nu au ei ca inauntru Cel crucificat incepe sa iasa din valurile pline de mir si miresme de inmormantare. In mod normal, de la mirosul lor esti anesteziat rapid cam instant, dar pentru Christos legile pamantesti nu mai tin, nu mai au putere. Viata din El intrece orice lege fizica, biologica, chimica, pamanteana ... ranile ce supurau si curgeau acum sunt vindecate ... au ramas doar semnele. Mainile, picioarele si coasta nu mai sangereaza, nu au zganci de care trebuie sa aibe grija sa nu le agate si sa le rupa. Locurile ranite sunt vindecate complet, cicatricile au ramas.
Afara, greierii infiorati de racoarea noptii canta de zor punandu-si ascultatorii pe ganduri. Ascultatorii matinali nu-s nimeni altii decat puternicii soldati pusi de garda la mormant. Se-aude un fosnet si acestia se ridica, amorteala dispare ca prin farmec ...
"Ce se aude acolo?"
"Si tu ai auzit?"
"Oare ce se intampla?"
Un inger isi face aparitia, un cutremur scurt si puternic face piatra sa se rostogoleasca de la gura mormantului iar Isus iese afara. Prea multa actiune intr-un timp prea scurt pentru soldatii romani. Mortul sa umble, cutremur puternic, inger ce straluceste puternic ... Totul devine cetos ... cetos ... Puternicii, antrenatii soldati, barbati cu sange rece lesina in toiul evenimentelor ....
Sabatul s-a terminat aseara si femeile au pregatit pe indelete de data asta miresmele, uneltele pentru a-l imbalsama cum trebuie pe Isus, si-au luat si batiste din belsug. Bine ca se duc singure si pot boci, se pot tangui in voie. Barbatii au treburile lor si le vor lasa sa isi planga durerea .... Maria Magdalena, Maria (mama lui Iacov - poate fi Iavoc ucenicul sau Iacov fratele lui Isus), Salome si celelate femei ce venisera din Galileia au pregatit miresme, uleiuri parfumate care se folosesc pentru imbalsamarea mortilor si inarmate cu ele au venit la mormant. Ajunse aici insa au parte de o mare surpriza. Piatra e data la o parte iar mormantul e gol. Cine putea face asta? Dupa tot ce s-a intamplat, au mai avut tupeul sa ii fure trupul? Ce sa faca cu el? Cui sa reclame asta?
Maria Magdalena era devastata. Cel in care descoperise Calea, Adevarul si Viata fusese omorat si acum nici macar trupul nu mai e. Unde sa se duca? Celelalte femei au plecat, ea nu vrea sa plece de aici. Refuza sa plece. Planuieste sa intre in mormant sa aseze fasiile, sa le ia cu ea? Sa le lase aici? Plange in hohote cand aude o voce care o intreaba: Pe cine cauti femeie? Incremeste. Astia cand au intrat, pe unde? ... Cine-s astia?
Stralucesc, deci is .... ingeri.
Insa ea nu se pierde si isi spune off-ul insa nu asteapta raspuns de la ingeri si se intoarce sa plece ... planuieste sa il caute pe gradinar. Numai ca este intrebata din nou: Pe cine cauti? Oare e gradinarul? Ooooh, gradinarul a ajuns deja aici! gandeste Maria fulgerator. Si nu se uita la el, e prea plansa, durerea e prea mare ca sa se uite la fata celui cu care vorbeste ... Numai ca Cel ce sta in fata ei rosteste: "Marie!"
Ooooh, durerea o face sa joace mistea feste? Tresare! Vocea asta o stie mai bine decat o stie pe-a ei insisi. Ridica ochii si ... DA, e El, e Isus, e VIU!
Isus ii spune sa mearga sa le spuuna ucenicilor vestea si ei nu-i pasa ca e intr-un cimitir, ca aici vedetele bogate au mormintele, ca oamenii merg incet printre ele ca sa aibe mortii liniste. Ar chiui, ar dansa insa drumul parca nu se mai termina ... Cum sa ajunga mai repede? Nu vea GPS insa rapid calculeaza scurtaturile catre casa unde ucenicii erau cazati si ajunge acolo cu repiratia taiata.
"Baieti, Isus e viu!"
"Esti nebuna! Ai innebunit! Maria si noi L-am iubit dar nu putem lasa durerea sa ne doboare mintea."
"E viu! Am vorbit cu El. Piatra de la mormant e data la o parte, ingerii stau in mormant si El era afara. Viu, plin de cicatrici. Le-am vazut cu ochii mei. Nu-s nebuna, credeti-ma. M-a trimis la voi sa va spun ca-i viu. Petru, Isus mi-a spus sa iti spun ca e viu. Nu stiu de ce in mod special mi-a spus sa iti spun tie asta. Insa mi-a spus sa iti spun tie ca e viu."
Petru n-a mai asteptat continuarea discutiilor, a zbughit-o pe usa afara si pana la mormant nu s-a mai oprit. Cu el a venit si Ioan, tanarul acesta care era atat de atasat de Isus .... Ce era in mintea lor .... Isi aminteau ce le spusese insa nu era timp acu sa discute. Sa ajunga la mormant, sa vada cu ochii lor ...
Piatra e data la o parte, fasiile sunt acolo ...
Ioan radiaza, Invatatorul lui e viu, Prietenul Lui e viu, Cel ce-L iubeste e viu. Din toate puterile scoate un chiot de bucurie si mai mult dansand de bucurie se intoarce spre locul unde era cazat sa confirme ca Maria nu-i nebuna, ca e adevarat, ca nu e trupul acolo ....
Petru insa e ca intr-un vulcan de emotii ... Il tradase pe Cel cu care trei ani de zile impartise bune si rele, foamea, setea, racoarea noptii, caldura zilei .... Ii trimisese mesaj special lui ca e viu ... nebunul de Iuda se spanzurase, el nu avusese curajul sa o faca .... se simtea ca cea mai netrebnica persoana de pe fata pamantului, remuscarea nu il lasase sa inchida un ochi, nu putea dormi, pleoapele nu se lipeau, il usturau ochii de la atata plans, de la atata durere. Ce fusese in capul lui? De ce a spus ca nu-L cunoaste?
"Ioi, prost am mai fost! Doamne, iarta-ma! Iarta-ma! Dar, cum dau eu ochii cu Isus acum? Ma va ierta? De ce mi-a trimis mie special mesaj ca e viu? Dar ... e viu. Mai am o sansa sa imi cer iertare, sa ii spun ca imi pare rau, ca am fost un prost, un gura sparta, ca mi-a fost teama ca ma vor omora ... mai bine ma omorau decat sa mai traiesc asa ... Dar, El e viu! Domnul meu e viu! Ma bucur ca e viu, mi-i teama de intalnirea cu El ... Dar, e Viu!"
E viu! E viu! E viu!
Preotii sunt innebuniti de manie. Ce-i la gura lor ... mama mama! "Sunteti niste soldati prosti si incompetenti. Va dam bani sa spuneti ca ati adormit, sa negati cutremurul, ingerul ... Nu e nici un inviat! I-au furat trupul, asta sa spuneti. Nu conteaza ca nu va crede nimeni, asta sa spuneti. E viu! Acu ce ne facem cu El?"
E viu! A invins moartea! A invins legile normale, naturale!
E viu! Fiul Lui Dumnezeu a invins Moartea, a platit cu viata Lui pentru viata mea, mi-a deschis Calea catre Tatal.
E viu! E viu! Mormantul Lui e gol. A-nviat Domnul meu. E viu!
Habar nu au ei ca inauntru Cel crucificat incepe sa iasa din valurile pline de mir si miresme de inmormantare. In mod normal, de la mirosul lor esti anesteziat rapid cam instant, dar pentru Christos legile pamantesti nu mai tin, nu mai au putere. Viata din El intrece orice lege fizica, biologica, chimica, pamanteana ... ranile ce supurau si curgeau acum sunt vindecate ... au ramas doar semnele. Mainile, picioarele si coasta nu mai sangereaza, nu au zganci de care trebuie sa aibe grija sa nu le agate si sa le rupa. Locurile ranite sunt vindecate complet, cicatricile au ramas.
Afara, greierii infiorati de racoarea noptii canta de zor punandu-si ascultatorii pe ganduri. Ascultatorii matinali nu-s nimeni altii decat puternicii soldati pusi de garda la mormant. Se-aude un fosnet si acestia se ridica, amorteala dispare ca prin farmec ...
"Ce se aude acolo?"
"Si tu ai auzit?"
"Oare ce se intampla?"
Un inger isi face aparitia, un cutremur scurt si puternic face piatra sa se rostogoleasca de la gura mormantului iar Isus iese afara. Prea multa actiune intr-un timp prea scurt pentru soldatii romani. Mortul sa umble, cutremur puternic, inger ce straluceste puternic ... Totul devine cetos ... cetos ... Puternicii, antrenatii soldati, barbati cu sange rece lesina in toiul evenimentelor ....
Sabatul s-a terminat aseara si femeile au pregatit pe indelete de data asta miresmele, uneltele pentru a-l imbalsama cum trebuie pe Isus, si-au luat si batiste din belsug. Bine ca se duc singure si pot boci, se pot tangui in voie. Barbatii au treburile lor si le vor lasa sa isi planga durerea .... Maria Magdalena, Maria (mama lui Iacov - poate fi Iavoc ucenicul sau Iacov fratele lui Isus), Salome si celelate femei ce venisera din Galileia au pregatit miresme, uleiuri parfumate care se folosesc pentru imbalsamarea mortilor si inarmate cu ele au venit la mormant. Ajunse aici insa au parte de o mare surpriza. Piatra e data la o parte iar mormantul e gol. Cine putea face asta? Dupa tot ce s-a intamplat, au mai avut tupeul sa ii fure trupul? Ce sa faca cu el? Cui sa reclame asta?
Maria Magdalena era devastata. Cel in care descoperise Calea, Adevarul si Viata fusese omorat si acum nici macar trupul nu mai e. Unde sa se duca? Celelalte femei au plecat, ea nu vrea sa plece de aici. Refuza sa plece. Planuieste sa intre in mormant sa aseze fasiile, sa le ia cu ea? Sa le lase aici? Plange in hohote cand aude o voce care o intreaba: Pe cine cauti femeie? Incremeste. Astia cand au intrat, pe unde? ... Cine-s astia?
Stralucesc, deci is .... ingeri.
Insa ea nu se pierde si isi spune off-ul insa nu asteapta raspuns de la ingeri si se intoarce sa plece ... planuieste sa il caute pe gradinar. Numai ca este intrebata din nou: Pe cine cauti? Oare e gradinarul? Ooooh, gradinarul a ajuns deja aici! gandeste Maria fulgerator. Si nu se uita la el, e prea plansa, durerea e prea mare ca sa se uite la fata celui cu care vorbeste ... Numai ca Cel ce sta in fata ei rosteste: "Marie!"
Ooooh, durerea o face sa joace mistea feste? Tresare! Vocea asta o stie mai bine decat o stie pe-a ei insisi. Ridica ochii si ... DA, e El, e Isus, e VIU!
Isus ii spune sa mearga sa le spuuna ucenicilor vestea si ei nu-i pasa ca e intr-un cimitir, ca aici vedetele bogate au mormintele, ca oamenii merg incet printre ele ca sa aibe mortii liniste. Ar chiui, ar dansa insa drumul parca nu se mai termina ... Cum sa ajunga mai repede? Nu vea GPS insa rapid calculeaza scurtaturile catre casa unde ucenicii erau cazati si ajunge acolo cu repiratia taiata.
"Baieti, Isus e viu!"
"Esti nebuna! Ai innebunit! Maria si noi L-am iubit dar nu putem lasa durerea sa ne doboare mintea."
"E viu! Am vorbit cu El. Piatra de la mormant e data la o parte, ingerii stau in mormant si El era afara. Viu, plin de cicatrici. Le-am vazut cu ochii mei. Nu-s nebuna, credeti-ma. M-a trimis la voi sa va spun ca-i viu. Petru, Isus mi-a spus sa iti spun ca e viu. Nu stiu de ce in mod special mi-a spus sa iti spun tie asta. Insa mi-a spus sa iti spun tie ca e viu."
Petru n-a mai asteptat continuarea discutiilor, a zbughit-o pe usa afara si pana la mormant nu s-a mai oprit. Cu el a venit si Ioan, tanarul acesta care era atat de atasat de Isus .... Ce era in mintea lor .... Isi aminteau ce le spusese insa nu era timp acu sa discute. Sa ajunga la mormant, sa vada cu ochii lor ...
Piatra e data la o parte, fasiile sunt acolo ...
Ioan radiaza, Invatatorul lui e viu, Prietenul Lui e viu, Cel ce-L iubeste e viu. Din toate puterile scoate un chiot de bucurie si mai mult dansand de bucurie se intoarce spre locul unde era cazat sa confirme ca Maria nu-i nebuna, ca e adevarat, ca nu e trupul acolo ....
Petru insa e ca intr-un vulcan de emotii ... Il tradase pe Cel cu care trei ani de zile impartise bune si rele, foamea, setea, racoarea noptii, caldura zilei .... Ii trimisese mesaj special lui ca e viu ... nebunul de Iuda se spanzurase, el nu avusese curajul sa o faca .... se simtea ca cea mai netrebnica persoana de pe fata pamantului, remuscarea nu il lasase sa inchida un ochi, nu putea dormi, pleoapele nu se lipeau, il usturau ochii de la atata plans, de la atata durere. Ce fusese in capul lui? De ce a spus ca nu-L cunoaste?
"Ioi, prost am mai fost! Doamne, iarta-ma! Iarta-ma! Dar, cum dau eu ochii cu Isus acum? Ma va ierta? De ce mi-a trimis mie special mesaj ca e viu? Dar ... e viu. Mai am o sansa sa imi cer iertare, sa ii spun ca imi pare rau, ca am fost un prost, un gura sparta, ca mi-a fost teama ca ma vor omora ... mai bine ma omorau decat sa mai traiesc asa ... Dar, El e viu! Domnul meu e viu! Ma bucur ca e viu, mi-i teama de intalnirea cu El ... Dar, e Viu!"
E viu! E viu! E viu!
Preotii sunt innebuniti de manie. Ce-i la gura lor ... mama mama! "Sunteti niste soldati prosti si incompetenti. Va dam bani sa spuneti ca ati adormit, sa negati cutremurul, ingerul ... Nu e nici un inviat! I-au furat trupul, asta sa spuneti. Nu conteaza ca nu va crede nimeni, asta sa spuneti. E viu! Acu ce ne facem cu El?"
E viu! A invins moartea! A invins legile normale, naturale!
E viu! Fiul Lui Dumnezeu a invins Moartea, a platit cu viata Lui pentru viata mea, mi-a deschis Calea catre Tatal.
E viu! E viu! Mormantul Lui e gol. A-nviat Domnul meu. E viu!
sâmbătă, 23 aprilie 2011
E sambata!
Misu (M&K) a scris ieri seara un articol cu ce ar fi exclamat romanii, ucenicii, preotii, iudeii, Lucifer, mai voalat si ce a exclamat Isus. Si asta ar fi fost ieri, dar azi e sambata. Zi de sabat. Zi in care nu se lucreaza, nu se deplaseaza nimeni mai mult de o mila (nu stiu daca e unitatea ce o folosesc americanii de aproximativ 1,6 km sau inseamna mai mult), nu face nimeni baie, gateste, ingroapa, cumpara dar nici nu vinde, nu face afaceri. E o zi de multumire, o zi in care necazurile intra in stand by, in repaus pana maine cand sunt reluate.
Dar, Isus a fost ingropat aseara. E copilul Mariei, fratele lui Iacov, prietenul Mariei, Martei si lui Lazar, e invatatorul celor 11 ucenici, e prietenul multora, e Cel ce a vindecat fara numar bolnavii, a dat mancare multimilor. El e mort. Copilul, fratele, prietenul lor e mort, ingropat intr-un mormant strain ....
E mort. Durerea despartirii e cumplita.
Azi ar trebui sa fie o zi de multumire insa lacrimile sunt prea incapatanate ca sa stea locului si fiecare din ei e "fericit" ca ceilalti au treaba ca sa poata plange pe furis cate un pic. De ce a trebuit sa moara?
Totul a fost prea repede ... Mult prea repede.
Doamne, atatea sperante sunt moarte si ingropate ... mult prea repede.
Mai erau atatea de spus, atatea de spus ...
In casa preotilor e un soi de jubilare, invinsesera un inamic, unul ce avea pretentia de Mesia, unul ce le strica Pastele, unul ce le daduse batai de cap si care ii facuse sa isi simta pozitiile amenintate. Bine ca au scapat de El.
Nu isi explicau ce s-a intamplat cu perdeaua de la Templu .... Doar nu era primul cutremur de pe lumea asta, mai fusesera si altele insa nu afectase perdeaua. Niciodata aceasta nu fusese rupta in doua de sus pana jos si data in laturi ca de o mana nevazuta. Acum oricine vedea locul Preasfant ... putea intra acolo unde nu aveau voie decat marii preoti, decat dupa un lung si amanuntit ritual de curatire, era un loc unde intrau cei din semintia levitilor ... nu orice evreu de rand putea intra, nu orice om din orice neam, semintie, vorbitor de orice limba ...
Dar, bine ca au scapat de Cel ce le punea intrebari incuietoare si care ii facea sa crape de furie in prezenta oamenilor de rand ... pe ei elita intelectualitatii si spiritualitatii iudaice ... Aghhh, bine ca au scapat de El. In sfarsit sunt liberi. Ucenicii si cei ce au stat cu El vor pleca la casele lor, se vor potoli lucrurile in timp si cursul normal al vietii va reintra pe vechiul fagas cu unele amintiri ... asta e, nu se poate fara amintiri ...
E sambata ... si in casa lui Pilat e scandal. Nevasta-sa ii reproseaza ca si-a ruinat viata, a luat cea mai catastrofala decizie din viata lui. El el nervos, ii reaminteste ca e barbat si ca e treaba lui ce a decis, ca a fost un complot ce nu l-a putut stapani, ca s-a simtit ca o papusa manipulabila si manipulata insa ... efectiv presiunea a fost extrema. Si, apoi nici crucificatul nu i-a dat nici un ajutor ...
"N-ai vazut ce incapatanat era? Nici nu imi raspundea la intrebari. Parca uitase unde se afla ... si cine e domnitorul acestei regiuni? Eu cred ca ceva nu era normal cu El."
"Cum va merge viata inainte fara El? Ce vom face de-acum? Am stat trei ani cu El, fara sa vrem si stim ne-am schimbat, din simpli oameni cum eram considerati acum ne stie lumea ca uncenici ... Sa ne intoarcem la casele noastre? Ca sa ne reluam cursul vietii ... ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? E-o nebunie ...
Doamne, ar trebui sa fim multumitori ... ar trebuie sa fim bucurosi pentru ziua de azi ... dar cand Isus e ingropat si dupa ziua de ieri ce seamana a cosmar ... numai bucurie nu e in sufletele noastre azi ..."
Preotii isi trimit slujitorii la Pilat si cer garda permanenta, intarita langa mormant.
Ostasii se prapadesc de ras cand ajung la mormant ... un pietroi pe care cei 11 ucenici nu ar fi fost in stare sa il mute doar ii vazusera si ei pe ucenici. Apoi un mort care ar fi fost in coma si si-ar fi revenit, in nici un caz nu ar fi putut urni ditamai bolovanul ... Da, ma rog ... primeau bani sa pazeaza pietroiul asta de la gura mormantului ... Ce slujbe li se mai dadea si lor ... Cica e o misiune importanta si cu capul plateau daca se intampla ceva ... Ce ar putea sa se intample? Nici bautura nu li s-a adus pentru ca e o misiune unde li se cere atentia toata indreptata spre mormant si spre pietroiul asta.
E sambata.
O zi de durere cumplita, o zi in care visele par frante, naruite, sfaramate ....
O zi in care durerea e mai grea ca niciodata.
O zi ce pare ca nu se mai termina ....
Dar, Isus a fost ingropat aseara. E copilul Mariei, fratele lui Iacov, prietenul Mariei, Martei si lui Lazar, e invatatorul celor 11 ucenici, e prietenul multora, e Cel ce a vindecat fara numar bolnavii, a dat mancare multimilor. El e mort. Copilul, fratele, prietenul lor e mort, ingropat intr-un mormant strain ....
E mort. Durerea despartirii e cumplita.
Azi ar trebui sa fie o zi de multumire insa lacrimile sunt prea incapatanate ca sa stea locului si fiecare din ei e "fericit" ca ceilalti au treaba ca sa poata plange pe furis cate un pic. De ce a trebuit sa moara?
Totul a fost prea repede ... Mult prea repede.
Doamne, atatea sperante sunt moarte si ingropate ... mult prea repede.
Mai erau atatea de spus, atatea de spus ...
In casa preotilor e un soi de jubilare, invinsesera un inamic, unul ce avea pretentia de Mesia, unul ce le strica Pastele, unul ce le daduse batai de cap si care ii facuse sa isi simta pozitiile amenintate. Bine ca au scapat de El.
Nu isi explicau ce s-a intamplat cu perdeaua de la Templu .... Doar nu era primul cutremur de pe lumea asta, mai fusesera si altele insa nu afectase perdeaua. Niciodata aceasta nu fusese rupta in doua de sus pana jos si data in laturi ca de o mana nevazuta. Acum oricine vedea locul Preasfant ... putea intra acolo unde nu aveau voie decat marii preoti, decat dupa un lung si amanuntit ritual de curatire, era un loc unde intrau cei din semintia levitilor ... nu orice evreu de rand putea intra, nu orice om din orice neam, semintie, vorbitor de orice limba ...
Dar, bine ca au scapat de Cel ce le punea intrebari incuietoare si care ii facea sa crape de furie in prezenta oamenilor de rand ... pe ei elita intelectualitatii si spiritualitatii iudaice ... Aghhh, bine ca au scapat de El. In sfarsit sunt liberi. Ucenicii si cei ce au stat cu El vor pleca la casele lor, se vor potoli lucrurile in timp si cursul normal al vietii va reintra pe vechiul fagas cu unele amintiri ... asta e, nu se poate fara amintiri ...
E sambata ... si in casa lui Pilat e scandal. Nevasta-sa ii reproseaza ca si-a ruinat viata, a luat cea mai catastrofala decizie din viata lui. El el nervos, ii reaminteste ca e barbat si ca e treaba lui ce a decis, ca a fost un complot ce nu l-a putut stapani, ca s-a simtit ca o papusa manipulabila si manipulata insa ... efectiv presiunea a fost extrema. Si, apoi nici crucificatul nu i-a dat nici un ajutor ...
"N-ai vazut ce incapatanat era? Nici nu imi raspundea la intrebari. Parca uitase unde se afla ... si cine e domnitorul acestei regiuni? Eu cred ca ceva nu era normal cu El."
"Cum va merge viata inainte fara El? Ce vom face de-acum? Am stat trei ani cu El, fara sa vrem si stim ne-am schimbat, din simpli oameni cum eram considerati acum ne stie lumea ca uncenici ... Sa ne intoarcem la casele noastre? Ca sa ne reluam cursul vietii ... ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? E-o nebunie ...
Doamne, ar trebui sa fim multumitori ... ar trebuie sa fim bucurosi pentru ziua de azi ... dar cand Isus e ingropat si dupa ziua de ieri ce seamana a cosmar ... numai bucurie nu e in sufletele noastre azi ..."
Preotii isi trimit slujitorii la Pilat si cer garda permanenta, intarita langa mormant.
Ostasii se prapadesc de ras cand ajung la mormant ... un pietroi pe care cei 11 ucenici nu ar fi fost in stare sa il mute doar ii vazusera si ei pe ucenici. Apoi un mort care ar fi fost in coma si si-ar fi revenit, in nici un caz nu ar fi putut urni ditamai bolovanul ... Da, ma rog ... primeau bani sa pazeaza pietroiul asta de la gura mormantului ... Ce slujbe li se mai dadea si lor ... Cica e o misiune importanta si cu capul plateau daca se intampla ceva ... Ce ar putea sa se intample? Nici bautura nu li s-a adus pentru ca e o misiune unde li se cere atentia toata indreptata spre mormant si spre pietroiul asta.
E sambata.
O zi de durere cumplita, o zi in care visele par frante, naruite, sfaramate ....
O zi in care durerea e mai grea ca niciodata.
O zi ce pare ca nu se mai termina ....
vineri, 22 aprilie 2011
ce-i frumos si Lui Dumnezeu ii place
Ieri am descoperit un clip care m-a provocat sa imi pun muuulte intrebari.
(Imi pare rau ca nu am gasit o varianta a clipului cu subtitrare. Daca cineva care se pricepe face asta, sa imi dea un semn si il schimb pe asta, cu unul tradus.)
Ne e foarte greu sa recunoastem ca suntem pacatosi. Ne e foarte greu sa admitem ca incalcam cele 10 porunci. Ne e foarte usor sa spunem cat de buni suntem, ca nu furam, nu mintim, nu curvim, nu injuram, nu poftim nevasta/barbatul altora, respectam litera legii ... e normal insa sa gresim, e in natura noastra ... Ai inselat pe cineva insa e greu sa recunosti ca ce ai spus e minciuna, deci esti mincinos. Ti-ai insusit ceva ce nu e al tau si ai toate motivele si scuzele din lume in favoarea ta numai sa nu recunosti ca ai furat si esti hot. E normal sa iti curga ochii dupa barbatul/nevasta altora, nu se vede in afara, nu dauneaza nimanui ce e in mintea ta ... caci vorba romanului e "ce-i frumos si Lui Dumnezeu ii place".
Insa ne potolim constiinta cu ideea ca mergem la biserica, ne mai rugam, mai facem fapte bune, mai spunem ceva frumos, mai ajutam pe cineva, mai dam unor cersetori, mai gasim noi metode sa Il imbunam pe Dumnezeu la judecala finala. Doar Dumnezeu e bun, nu are cum sa ne duca pe noi asa buni cum suntem tocmai in iad, nu? El Il va ierta pe criminal, pe violator, pe hot, pe cei rai intr-o zi daca si ei vor face fapte mai bune ... va inclini cumva balanta ...
Eu nu vreau sa cunosc un altfel de Dumnezeu. Nu vreau pentru ca numai drept nu e, se lasa manipulat, inchide ochii si trece peste tot ceea a facut omul. Inseamna ca Cuvantul Sau nu e adevarat.
Am descoperit insa un Dumnezeu drept, dreptatea Lui e diferita de a mea si eu trebuie sa imi aliniez dreptatea cu a Lui si nu invers. Eu sunt cea care trebuie sa imi schimb punctele de vedere, filosofiile, ideile de viata in functie de ale Lui si nu invers. Dumnezeul meu nu are mai multe unitati de masura, mai multe moduri de a face dreptate, nu se uita la fata omului, la muschii acestuia, la pozitia sociala, materiala, politica sau orice rang ar avea. In fata Lui suntem egali cu totii.
Urmaresc calatoria poporului evreu si in Judecatori gasesc ca Dumnezeu se aprinde de manie pe poporul Sau. Da, da, asa scrie. Judecatori 2:14 si 20 gasesc scris asta. De ce s-a aprins de manie? "
Poporului i s-a poruncit sa ucida toti oamenii din cetatile ce le vor cuceri insa ei au intrat in amnezie cu totii. Toate semintiile au aratat bunatate, indurare, mila fata de cei care trebuiau sa moara si i-au lasat sa traiasca. Nu le-au ars cetatile, nu au daramat idolii si ce au ajuns? Idolatri. Si de aici ... vin extrem de usor celelalte pacate.
Ooo, dar noi nu suntem idolatri ... noi suntem crestini din tata-n fiu, din mama-n fiica. Ei hai! De unde atata crestinism ma rog? Chiar ma gandesc la Dumnezeu 24 din 24, 60 de secunde din fiecare minut? Fiecare 60 de milisecunda din secunda? Nu, nu o fac. Nu imi indrept primul gand spre El. Nu ii caut sfatul ci fac cum ma duce capul. Folosesc jumatati de injuraturi (nu vreau sa le scriu), cuvinte cu dublu inteles, multe cu aluzii sexuale, ma joc cu pacatul, merg cat mai mult la limita indecentei ...
Intr-o zi de vineri, acum cam 2000 de ani, Fiul Lui Dumnezeu, Isus Christos - Mesia cel profetit, Cel asteptat se indrepta spre Calvar cu o cruce in spate. De ce? Ca sa moara. Pentru cine? Pentru nesimtirea mea de a nu recunoaste ca mint, fur, insel, curvesc cu ochii, inima, mintea, injur in gand sau in vorba cu jumatati de injuraturi, sau e mai cool in alte limbi, am alti dumnezei fara de care nu pot trai si lista continua ... A murit pentru ca ma iubeste.
Nu exista un alt eveniment in istoria acestui univers mai important ca jertfa lui Christos pe crucea de pe dealul Golgotei. Nu exista o alta cale de a ajunge la Dumnezeu, de a ajunge in rai decat prin jertfa Lui Christos de pe cruce. Mandria e mare si e greu sa recunosc ca am nevoie de jertfa Lui. Dumnezeu insa nu ma intreaba daca am nevoie de ea. Efectiv nu exista o alta justificare pentru pacatele mele, nu exista o alta jerfta decat cea a Lui Christos. Ajung la Dumnezeu prin Christos. Alta cale nu exista. Pot sa fac fapte bune de dimineata pana seara, pot sa imbogatesc toti milogii si cersetorii si saracii, pot sa mananc rame de dimineata pana seara in fiecare zi a anului ca sa dau din ce am celor ce cer si tot nu ajung in cer. Pot sa ma mutilez, pot sa fac ce imi trece mie prin cap ca e degeaba.
Christos e singura solutie pentru pacatele mele. Asta numai daca recunosc ca am pacate. Daca nu o fac, sunt asteptata cu aplauze la poarta iadului de tatal minciunii care-mi ureaza: .... Nu vreau sa stiu ce le spune celor ce ajung acolo. Nu vreau sa ajung acolo.
Aleg sa cred in Christos. Aleg sa cred ca El e singura cale spre cer. Il aleg pe El.
(Imi pare rau ca nu am gasit o varianta a clipului cu subtitrare. Daca cineva care se pricepe face asta, sa imi dea un semn si il schimb pe asta, cu unul tradus.)
Ne e foarte greu sa recunoastem ca suntem pacatosi. Ne e foarte greu sa admitem ca incalcam cele 10 porunci. Ne e foarte usor sa spunem cat de buni suntem, ca nu furam, nu mintim, nu curvim, nu injuram, nu poftim nevasta/barbatul altora, respectam litera legii ... e normal insa sa gresim, e in natura noastra ... Ai inselat pe cineva insa e greu sa recunosti ca ce ai spus e minciuna, deci esti mincinos. Ti-ai insusit ceva ce nu e al tau si ai toate motivele si scuzele din lume in favoarea ta numai sa nu recunosti ca ai furat si esti hot. E normal sa iti curga ochii dupa barbatul/nevasta altora, nu se vede in afara, nu dauneaza nimanui ce e in mintea ta ... caci vorba romanului e "ce-i frumos si Lui Dumnezeu ii place".
Insa ne potolim constiinta cu ideea ca mergem la biserica, ne mai rugam, mai facem fapte bune, mai spunem ceva frumos, mai ajutam pe cineva, mai dam unor cersetori, mai gasim noi metode sa Il imbunam pe Dumnezeu la judecala finala. Doar Dumnezeu e bun, nu are cum sa ne duca pe noi asa buni cum suntem tocmai in iad, nu? El Il va ierta pe criminal, pe violator, pe hot, pe cei rai intr-o zi daca si ei vor face fapte mai bune ... va inclini cumva balanta ...
Eu nu vreau sa cunosc un altfel de Dumnezeu. Nu vreau pentru ca numai drept nu e, se lasa manipulat, inchide ochii si trece peste tot ceea a facut omul. Inseamna ca Cuvantul Sau nu e adevarat.
Am descoperit insa un Dumnezeu drept, dreptatea Lui e diferita de a mea si eu trebuie sa imi aliniez dreptatea cu a Lui si nu invers. Eu sunt cea care trebuie sa imi schimb punctele de vedere, filosofiile, ideile de viata in functie de ale Lui si nu invers. Dumnezeul meu nu are mai multe unitati de masura, mai multe moduri de a face dreptate, nu se uita la fata omului, la muschii acestuia, la pozitia sociala, materiala, politica sau orice rang ar avea. In fata Lui suntem egali cu totii.
Urmaresc calatoria poporului evreu si in Judecatori gasesc ca Dumnezeu se aprinde de manie pe poporul Sau. Da, da, asa scrie. Judecatori 2:14 si 20 gasesc scris asta. De ce s-a aprins de manie? "
israeliţii au făcut ce este rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor.
L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Care-i scosese din ţara Egiptului şi s-au dus după zei dintre zeii popoarelor care-i înconjurau. S-au închinat înaintea lor şi L-au mâniat pe Domnul.
Astfel, L-au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal şi aştoretelor.
"(Iosua 2:11-13).Poporului i s-a poruncit sa ucida toti oamenii din cetatile ce le vor cuceri insa ei au intrat in amnezie cu totii. Toate semintiile au aratat bunatate, indurare, mila fata de cei care trebuiau sa moara si i-au lasat sa traiasca. Nu le-au ars cetatile, nu au daramat idolii si ce au ajuns? Idolatri. Si de aici ... vin extrem de usor celelalte pacate.
Ooo, dar noi nu suntem idolatri ... noi suntem crestini din tata-n fiu, din mama-n fiica. Ei hai! De unde atata crestinism ma rog? Chiar ma gandesc la Dumnezeu 24 din 24, 60 de secunde din fiecare minut? Fiecare 60 de milisecunda din secunda? Nu, nu o fac. Nu imi indrept primul gand spre El. Nu ii caut sfatul ci fac cum ma duce capul. Folosesc jumatati de injuraturi (nu vreau sa le scriu), cuvinte cu dublu inteles, multe cu aluzii sexuale, ma joc cu pacatul, merg cat mai mult la limita indecentei ...
Intr-o zi de vineri, acum cam 2000 de ani, Fiul Lui Dumnezeu, Isus Christos - Mesia cel profetit, Cel asteptat se indrepta spre Calvar cu o cruce in spate. De ce? Ca sa moara. Pentru cine? Pentru nesimtirea mea de a nu recunoaste ca mint, fur, insel, curvesc cu ochii, inima, mintea, injur in gand sau in vorba cu jumatati de injuraturi, sau e mai cool in alte limbi, am alti dumnezei fara de care nu pot trai si lista continua ... A murit pentru ca ma iubeste.
Nu exista un alt eveniment in istoria acestui univers mai important ca jertfa lui Christos pe crucea de pe dealul Golgotei. Nu exista o alta cale de a ajunge la Dumnezeu, de a ajunge in rai decat prin jertfa Lui Christos de pe cruce. Mandria e mare si e greu sa recunosc ca am nevoie de jertfa Lui. Dumnezeu insa nu ma intreaba daca am nevoie de ea. Efectiv nu exista o alta justificare pentru pacatele mele, nu exista o alta jerfta decat cea a Lui Christos. Ajung la Dumnezeu prin Christos. Alta cale nu exista. Pot sa fac fapte bune de dimineata pana seara, pot sa imbogatesc toti milogii si cersetorii si saracii, pot sa mananc rame de dimineata pana seara in fiecare zi a anului ca sa dau din ce am celor ce cer si tot nu ajung in cer. Pot sa ma mutilez, pot sa fac ce imi trece mie prin cap ca e degeaba.
Christos e singura solutie pentru pacatele mele. Asta numai daca recunosc ca am pacate. Daca nu o fac, sunt asteptata cu aplauze la poarta iadului de tatal minciunii care-mi ureaza: .... Nu vreau sa stiu ce le spune celor ce ajung acolo. Nu vreau sa ajung acolo.
Aleg sa cred in Christos. Aleg sa cred ca El e singura cale spre cer. Il aleg pe El.
joi, 21 aprilie 2011
Paste - intre traditie si realitate
Imparatul nu era ortodox de aia l-a dat pe Isus la moarte ... o alta "perla" in ajun de Paste, pe langa multe altele.
Cand am vazut Passion of the Christ prima data, trei zile mi-a fost greata de n-am stiut ce-i cu mine. Pot sa vad secvente din film ... dar nu toate scenele, nu cu sonor ... .
Acolo, in Ghetsimani, Christos a indurat toate astea si mult mai mult decat imi pot inchipui eu pentru mine ... pentru ca ma iubeste ...
Cand am vazut Passion of the Christ prima data, trei zile mi-a fost greata de n-am stiut ce-i cu mine. Pot sa vad secvente din film ... dar nu toate scenele, nu cu sonor ... .
Acolo, in Ghetsimani, Christos a indurat toate astea si mult mai mult decat imi pot inchipui eu pentru mine ... pentru ca ma iubeste ...
dincolo de aparente
Rodica m-a provocat sa scriu o poveste legata de imaginea de mai jos. A initiat un concurs si desi e postat de multa vreme anuntul am tot amanat sa scriu ceva. M-am gandit sa scriu despre altcineva, e mai comod, mai safe, mai ... usor. Dar, am ales sa scriu despre mine desi recunosc ca imi e greu. Asta inseamna sa devin vulnerabila, sa admit ca ma lupt cu tot felul de probleme, de necazuri, ca am batalii, ca ma tarasc pe burta si urlu la luna. Si, nu e asa placut sa recunosti in gura mare asta. Te trezesti ca unii nu inteleg nimic si te desfiinteaza in secunda doi.
Povestea suna asa:
Sunt doi ani impliniti cand ma simteam exact asa ca papucii din imaginea de mai sus. Nu gresisem nimanui, nu pacatuisem cu nimic inaintea Lui Dumnezeu sau inaintea oamenilor dar... excesul de zel al unora intrece uneori orice inchipuire si, te poti trezi asa, ca si papucii de mai sus.
Valoare? Zero.
Reputatie? Dusa pe apa sambetei...
Tot ceea ce faceam era sa ma refugiez in camera si sa plang pana adormeam. Nu mai aveam incredere in nimeni, nici nu mai voiam sa mai aud pe nimeni vorbind.
"Doamne, de ce? De ce lasi sa mi se intample asa ceva? Eu vreau sa ma schimb, sa Te urmez, sa Te cunosc si uite in ce belele M'ai bagat! Zi si Tu, e corect, e drept, e normal?"
Provocarea ce am primit-o de la El atunci a fost una care m'a lasat cu gura cascata.
"Lasa-Ma sa te iubesc"
“Nu pot. E nebunesc, imposibil!”
“Lasa-Ma sa o fac desi tie iti suna nebuneste, imposibil si cum mai vrei tu. Ma lasi?”
“Doamne... .”
“Da, stiu. Nu mai ai incredere in nimeni, uneori parca nici in Mine. Desi te lupti cu asta. Vreau sa te vindec, sa te iubesc, sa iti arat, demonstrez cat insemni pentru Mine.”
“Si eu ce sa fac?”
“Nimic. Tu nu trebuie sa faci nimic. Lasa'Ma pe Mine sa iti vindec inima, mintea, perspectiva cu care vezi oamenii acum, sa iti dau putere sa ierti, sa ierti, sa ierti.”
Bineinteles ca am comentat. A trebuit sa ma puna la colt, sa simt in fata repiratia Lui spunandu-mi ce vrea de la mine.
Dintr-odata insa am inteles dincolo de cuvinte, de cat puteam pricepe atunci ca Domnul ma iubeste cum nu intelesesem niciodata, ca ma vrea frumoasa, intreaga. Si nu schimonosita, umflata de plans si resentimente. Atunci am surprins inima Lui de Tata ce sufera pentru mine dincolo de aparent, cuvinte, ganduri, idei. Mi'a trimis oameni ce au fost si sunt adevarate bandaje de dragoste, ce au suportat neincrederea cu care i'am tratat, uneori remarcile pline de sarcasm. Dar care nu au renunt sa imi fie alaturi, sa creada in mine cand nici eu nu'mi mai dadeam nici o sansa.
Sunt in proces de vindecare, de invatare, de curatare, slefuire. Eu pot sa ii tratez pe oameni ca pe o pereche de papuci numai buni de aruncat dar Dumnezeu nu face asta niciodata, cu nimeni, nicicand.
Numai daca tu refuzi sa te lasi pe mana Lui atunci El te lasa in pace. El nu va trece niciodata peste alegerea ta.
miercuri, 20 aprilie 2011
That's My King Dr. S.M. Lockridge
Oti multumesc pentru traducere, editare. Mai multumesc ca imi esti prieten si ma suporti ;)).
Eden si Golgota?
De ce a murit Christos? Era necesar? L-a trimis Dumnezeu Tatal? Adica L-a pedepsit pentru ca iubea lumea asa de mult? Noi suntem niste "animale rationale", ce treaba avem cu El? Cu ce ma ajuta pe mine jertfa si moartea lui Christos? Daca El e acolo sus si eu aici jos, cum avem legatura, conexine?
Sunt intrebari pe care le gasesc pe diverse bloguri. Sunt intrebari pe care oamenii din diverse locuri pun intrebarea asta pe Google, iar acesta ii directioneaza aici pe blog. Unii vor sa se sinucida pentru ca nu simt nimic, unii au nevoie disperata de Dumnezeu, unii cauta minuni, unii cauta ... informatii ...
Am inceput sa citesc "Dovezi in favoarea invierii - Importanta lor in relatia ta cu Dumnezeu" editata de Scriptum si scrisa de Sean McDowell. Invatam la scoala ca totul porneste de la o celula incapatanata care explodeaza iar in termeni stiintifici se numeste teoria Big Bang. Religia crestina - numita de altfel si unealta de a spala creierul omului, opiul pentru popor, spune altceva.
In Geneza (Bereshit) gasesc scrise amanunte detaliate despre creatie, despre inceputurile acestei planete, ale Universului. Dumnezeu il face pe om, il plamadeste acolo din tarana. O forma gri, gretoasa si urata care seamana cu o caramida ciudata care se usuca si crapa daca nu e arsa. Numai ca Dumnezeu face altceva cu lutul asta modelat cu atata grija. I-a suflat suflare de viata, duh de viata din Duhul Sau in nari si omul a devenit un suflet viu. Era in Eden, in gradina, langa el erau toate animalele posibile, si ele erau vii insa exista o diferenta incomparabila intre ele si om. Adam are in el duh din Duhul Lui Dumnezeu, pe cand animalele au numai viata. Adica sunt conectata la Dumnezeu ca vreau sau nu sa cred, ca vreau sa nu sa recunosc asta.
Povestea din Geneza nu se opreste aici. Dumnezeu nu i-a lasat pe Adam si Eva in gradina sa se descurce de unii singuri, sa fie de capul lor. Ei ... le-a dat viata, de-acu is mari, au minte ... nu aveau inca buletin dar ... era suficient ce aveau ca sa se descurce. Nu, Dumnezeul ce a creat acest univers nu face asta. Sta cu cei doi oameni, ii iubeste, ii invata, sta la povesti cu ei dimineata cand cade roua ... cei doi simt dragostea de la Dumnezeu si raspund la ea cu dragoste. Alegerea lor era sa ramana in dragostea asta sau sa vada daca mai exista o alta dragoste, optiune de viata.
Si, au ales. Nu caut pe cineva vinovat aici in alegerea asta. E un fapt petrecut demult, efectele alegerii le-au simtit din plin pe propria piele, nu e treaba mea sa ii judec. Pot insa sa imi iau invataturi de pe urma alegerii lor.
Istoria omenirii isi continua cursul insa acolo in Gradina Edenului. Se face o profetie care isi gaseste implinirea in Isus Christos (Geneza 3:15 "Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; El îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul."). Dumnezeu este sfant, fara pata, fara pacat adica fara minciuni, crime, violuri, santaje emotionale, psihice, financiare. Alegerea cuplului Adam si Eva a insemnat ruperea relatiei cu Dumnezeu. Decizia lor a fost sa testeze daca e adevarat ce a spus Diavolul deghizat in sarpe.
Jertfa de pe Golgota ma priveste in mod direct. Multa vreme am crezut ca Isus a fost obligat de Dumnezeu Tatal sa vina pe pamant si sa moara pentru noi. A fost o datorie ingrozitoare ce i s-a dat sa o faca. Si a facut-o pentru ca a vrut sa asculte.
Insa, eu nu intelegeam de ce a trebuit sa vina, de ce nu s-a reparat problema acolo sus. Dar cine e Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant .... ? Seful e Tatal? Isus e executantul? Duhul Sfant e si El pe acolo? Care e Dumnezeu? Care e prioritar? In cine sa cred? Care e mai "bun la suflet" ca sa merg la El si sa ii caut favorurile? Ce sa fac ca sa ma vada bine? Cand insa am auzit ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt una imi faceau ochii ca girofarurile, sinapsele erau incinse la maxim. In natura, ce element gasesc in trei stari ca sa pot sa gandesc omeneste la Dumnezeu? Apa ar fi unul din elementele ce ma ajuta sa inteleg natura Lui Dumnezeu: apa, gheata si vapori. Sau ma uit la un ou care e format din coaja, albus si galbenus. Sunt trei elemente distincte si in apa si la ou, insa fiecare din ele formeaza elementul primar, nu il poti dispara.
Isus nu a fost obligat sa vina pe pamant, nu i-a impus Dumnezeu Tatal sa vina sa moara aici pentru pacatul meu si al intregii omeniri. Isus este cel ce a creat universul, omul. El a ales de buna voie sa moara pentru omenire ca sa restabileasca relatia din Eden, acea relatie perfecta. Moartea Lui curata pacatul si trecutul meu aducandu-ma in prezenta Tatalui Sau curata, fara pacat.
Daca nu accept ca Christos este jerfta pentru pacatul meu, este singura cale de a ajunge la Dumnezeu nu ma pot prezenta in fata Lui. Nu exista o alta cale. Nu exista o scurtatura. Nu exista o alta persoana care sa poata face asta.
Isus a trait vreme de 33 de ani pe pamant, a murit, a inviat si s-a inaltat inapoi la Tatal. Dar a promis ca nu ne lasa singuri, ca ne trimite pe cineva care sa ne reaminteasca de ceea ce a spus El, sa ne explice lucrurile ce acum ne dau batai de cap si acel cineva este Duhul Sfant. E a treia persoana din Trinitate. E duh si nu e vizibil. E cel sopteste constiintei mele ca am fost nesimtita cu X sau Y, e cel care ma provoaca dimineata in zori sa imi iau Biblia, sa citesc, sa ma rog, imi aduce aminte de persoanele dragi mie si de problemele lor si ma provoaca sa vorbesc cu Tata despre ele. Imi sopteste ca ar trebui sa sun pe W ca sa il/o intreb de sanatate, sa scriu un e-mail lui Q in care sa ii spun cat inseamna pentru mine.
Duhul Sfant e in mine si nu Il vad. Ochii mei vad lumea materiala insa nu si cea spirituala, nu vad ingerii decat daca se materializeaza. Asa am fost creata, sa nu le vad. Insa daca nu Il vad pe Dumnezeu Tatal, pe Isus si pe Duhul Sfant asta nu inseamna ca nu exista, ca totul e o poveste de adormit copiii si nebunii. Nu am vazut statuia Libertatii niciodata decat in poze insa pot sa spun ca e-o facatura, e-o poveste, un mit. Insa ea exista. Nu mi-am vazut creierul si nici nu am sa mi-l vad vreodata insa nu pot sa spun ca nu exista ...
Sunt intrebari pe care le gasesc pe diverse bloguri. Sunt intrebari pe care oamenii din diverse locuri pun intrebarea asta pe Google, iar acesta ii directioneaza aici pe blog. Unii vor sa se sinucida pentru ca nu simt nimic, unii au nevoie disperata de Dumnezeu, unii cauta minuni, unii cauta ... informatii ...
Am inceput sa citesc "Dovezi in favoarea invierii - Importanta lor in relatia ta cu Dumnezeu" editata de Scriptum si scrisa de Sean McDowell. Invatam la scoala ca totul porneste de la o celula incapatanata care explodeaza iar in termeni stiintifici se numeste teoria Big Bang. Religia crestina - numita de altfel si unealta de a spala creierul omului, opiul pentru popor, spune altceva.
In Geneza (Bereshit) gasesc scrise amanunte detaliate despre creatie, despre inceputurile acestei planete, ale Universului. Dumnezeu il face pe om, il plamadeste acolo din tarana. O forma gri, gretoasa si urata care seamana cu o caramida ciudata care se usuca si crapa daca nu e arsa. Numai ca Dumnezeu face altceva cu lutul asta modelat cu atata grija. I-a suflat suflare de viata, duh de viata din Duhul Sau in nari si omul a devenit un suflet viu. Era in Eden, in gradina, langa el erau toate animalele posibile, si ele erau vii insa exista o diferenta incomparabila intre ele si om. Adam are in el duh din Duhul Lui Dumnezeu, pe cand animalele au numai viata. Adica sunt conectata la Dumnezeu ca vreau sau nu sa cred, ca vreau sa nu sa recunosc asta.
Povestea din Geneza nu se opreste aici. Dumnezeu nu i-a lasat pe Adam si Eva in gradina sa se descurce de unii singuri, sa fie de capul lor. Ei ... le-a dat viata, de-acu is mari, au minte ... nu aveau inca buletin dar ... era suficient ce aveau ca sa se descurce. Nu, Dumnezeul ce a creat acest univers nu face asta. Sta cu cei doi oameni, ii iubeste, ii invata, sta la povesti cu ei dimineata cand cade roua ... cei doi simt dragostea de la Dumnezeu si raspund la ea cu dragoste. Alegerea lor era sa ramana in dragostea asta sau sa vada daca mai exista o alta dragoste, optiune de viata.
Si, au ales. Nu caut pe cineva vinovat aici in alegerea asta. E un fapt petrecut demult, efectele alegerii le-au simtit din plin pe propria piele, nu e treaba mea sa ii judec. Pot insa sa imi iau invataturi de pe urma alegerii lor.
Istoria omenirii isi continua cursul insa acolo in Gradina Edenului. Se face o profetie care isi gaseste implinirea in Isus Christos (Geneza 3:15 "Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; El îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul."). Dumnezeu este sfant, fara pata, fara pacat adica fara minciuni, crime, violuri, santaje emotionale, psihice, financiare. Alegerea cuplului Adam si Eva a insemnat ruperea relatiei cu Dumnezeu. Decizia lor a fost sa testeze daca e adevarat ce a spus Diavolul deghizat in sarpe.
Jertfa de pe Golgota ma priveste in mod direct. Multa vreme am crezut ca Isus a fost obligat de Dumnezeu Tatal sa vina pe pamant si sa moara pentru noi. A fost o datorie ingrozitoare ce i s-a dat sa o faca. Si a facut-o pentru ca a vrut sa asculte.
Insa, eu nu intelegeam de ce a trebuit sa vina, de ce nu s-a reparat problema acolo sus. Dar cine e Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant .... ? Seful e Tatal? Isus e executantul? Duhul Sfant e si El pe acolo? Care e Dumnezeu? Care e prioritar? In cine sa cred? Care e mai "bun la suflet" ca sa merg la El si sa ii caut favorurile? Ce sa fac ca sa ma vada bine? Cand insa am auzit ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt una imi faceau ochii ca girofarurile, sinapsele erau incinse la maxim. In natura, ce element gasesc in trei stari ca sa pot sa gandesc omeneste la Dumnezeu? Apa ar fi unul din elementele ce ma ajuta sa inteleg natura Lui Dumnezeu: apa, gheata si vapori. Sau ma uit la un ou care e format din coaja, albus si galbenus. Sunt trei elemente distincte si in apa si la ou, insa fiecare din ele formeaza elementul primar, nu il poti dispara.
Isus nu a fost obligat sa vina pe pamant, nu i-a impus Dumnezeu Tatal sa vina sa moara aici pentru pacatul meu si al intregii omeniri. Isus este cel ce a creat universul, omul. El a ales de buna voie sa moara pentru omenire ca sa restabileasca relatia din Eden, acea relatie perfecta. Moartea Lui curata pacatul si trecutul meu aducandu-ma in prezenta Tatalui Sau curata, fara pacat.
Daca nu accept ca Christos este jerfta pentru pacatul meu, este singura cale de a ajunge la Dumnezeu nu ma pot prezenta in fata Lui. Nu exista o alta cale. Nu exista o scurtatura. Nu exista o alta persoana care sa poata face asta.
Isus a trait vreme de 33 de ani pe pamant, a murit, a inviat si s-a inaltat inapoi la Tatal. Dar a promis ca nu ne lasa singuri, ca ne trimite pe cineva care sa ne reaminteasca de ceea ce a spus El, sa ne explice lucrurile ce acum ne dau batai de cap si acel cineva este Duhul Sfant. E a treia persoana din Trinitate. E duh si nu e vizibil. E cel sopteste constiintei mele ca am fost nesimtita cu X sau Y, e cel care ma provoaca dimineata in zori sa imi iau Biblia, sa citesc, sa ma rog, imi aduce aminte de persoanele dragi mie si de problemele lor si ma provoaca sa vorbesc cu Tata despre ele. Imi sopteste ca ar trebui sa sun pe W ca sa il/o intreb de sanatate, sa scriu un e-mail lui Q in care sa ii spun cat inseamna pentru mine.
Duhul Sfant e in mine si nu Il vad. Ochii mei vad lumea materiala insa nu si cea spirituala, nu vad ingerii decat daca se materializeaza. Asa am fost creata, sa nu le vad. Insa daca nu Il vad pe Dumnezeu Tatal, pe Isus si pe Duhul Sfant asta nu inseamna ca nu exista, ca totul e o poveste de adormit copiii si nebunii. Nu am vazut statuia Libertatii niciodata decat in poze insa pot sa spun ca e-o facatura, e-o poveste, un mit. Insa ea exista. Nu mi-am vazut creierul si nici nu am sa mi-l vad vreodata insa nu pot sa spun ca nu exista ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)