Vad in Saul, dincolo de aparente si frumusete, un om impulsiv. Lui nu ii trebuie mult si e gata de lupta, ia decizii de moment, n-are rabdare sa astepte raspunsul la ce i se spune. Mai aflu despre el ca are trei baieti si doua fete insa cel mai mult ni se spune despre Ionatan care era cel mai mare dintre baieti si despre cea mai mica fata, Mical. Se afla pe picior de razboi cu filistenii iar Ionatan isi ia pe cel care ii ducea armele si patrund in armata filistenilor. Asta cam seamana a sinucidere curata. Cel care ii purta armele pare sa ii fie un slujitor foarte bun insa la fel de nebun ca si el. Aici vad clar insa ca Domnul e cu ei, ii insufleteste ca sa intre in armata filistenilor, mai vad ca odata cu intrarea lor incepe sa creasca panica intre filisteni de ajung sa se omoare intre ei cand incepe razboiul.
Saul sesizeaza rapid din numaratoare cine a disparut si de ce e zarva la filisteni. Roaga sa se faca Urim si Tumim ca sa afle daca sa mearga in lupta contra filistenilor si ... la atac. Inainte de a pleca la atac, el care abia se ridicase din sezlong arunca o amenintare ... cred ca nici nu o gandeste prea mult: cine va manca sau va bea ceva va fi omorat. Si urmeaza lupta, ii pun pe fuga pe filisteni. Israelitii, care se ascunsesera prin pesteri, tufisuri sau efectiv evadasera la filisteni, intorc armele impotriva acestora si ii inving. Trec printr-o padure unde era miere din abundenta si Ionatan mananca. Imediat ce a gustat din ea s-a simtit revigorat dar abia dupa ce inghite mierea afla ce juramant facuse taica-su. Il judeca scurt pe doi: decizie nebuna si pe deasupra spune judecata cu voce tare. Nu pot sa nu ma intreb ce gandeau soldatii despre Ionatan si Saul. Insa poporul era rupt de foame si de sete ajungandu-se in asemenea hal incat efectiv au taiat animalele si nu au mai putut rabda sa le faca gratar ... efectiv le-au mancat crude.
Abia cand afla Saul ca asta inseamna pacat realizeaza ca decizia a fost nebuna si ordona sa vina fiecare sa isi pregateasca masa cum trebuie si sa nu mai pacatuiasca. El insusi zideste un altar Domnului in acea seara si apoi vrea sa iasa cu poporul satul la lupta sa ii mai nimiceasca un pic pe filisteni. Insa inainte de a pleca, preotul ii indeamna sa Il intrebe pe Domnul. Numai ca Domnul nu le raspunde.
Lui Saul i se ridica tensiunea. Era clar, cineva pacatuise, cineva calcase stramb .... cineva facuse ceva ce nu trebuia ... iar ia o decizie stupida, nebuna: cel ce a pacatuit, oricine ar fi acel cineva, sa moara. Se arunca din nou Urim si Tumim peste Israel, se ajunge intre el si Ionatan, sortul cade pe Ionatan. Sunt socata, efectiv socata de decizia lui Saul: "Dumnezeu sa se poarte cu mine cu toata asprimea fata de mine daca nu vei muri Ionatane! a zis Saul". (1 Samuel 14:44).
Si l-ar fi ucis daca tot poporul nu ar fi sarit de partea lui Ionatan, daca nu i-ar fi adus aminte lui Saul care in turbarea lui uitase ca acest fecior ce acum il dadea la moarte fusese cel care declansase victoria lor.
Doamne, multumesc ca nu-s Ionatan, ca nu am trait in acele zile cand oricand capul putea sa imi stea unde imi stau picioarele, cand eram la mana regelui in orice secunda a vietii mele.
Vad decizii bune luate impulsiv dar vad si deciziile dezastruoase luate instant.
Imi duc ca vreau sau nu mostenirea genetica cu tot ce e in ea, multe bune, mai multe rele ... impulsivitate, nervozitate, vicii, lene sau harnicie, viata de doi bani sau o viata buna ... Insa, vestea buna e ca Christos are puterea de a rupe puterea mostenirii genetice si a face din viata mea de doi bani o viata noua, o viata de biruinta cu El. Asta numai daca Il las, daca las Duhul Sau sa ma schimbe, daca lucrez la asta ...
Aschia nu sare departe de trunchi insa in Christos lucrurile se schimba. El poate face asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu