Ieri am vazut ca vine un om al Lui Dumnezeu si il atentioneaza pe Eli ca i-a onorat pe copii lui mai mult decat pe Dumnezeu si m-a socat reactia lui. Efectiv nu realizeaza ca nespunandu-le nimic ii pune pe baietii lui mai presus decat pe Dumnezeu. Si ceea ce vestise omul Lui Dumnezeu nu se intampla in urmatoarele ore, nu ... nici gand. Pot sa vad asta in capitolul 3 din 2 Samuel ca tanarul Samuel era in Templu. Cand a venit omul Lui Dumnezeu la Eli, Samuel era un copil, abia adus la templu. Acum e tanar, cel putin 10 ani au trecut.
Nu se mentioneaza nicaieri ca Eli i-ar fi mustruluit pe copiii lui. Numai asa super frumusel le-a zis ca nu e frumos. Nu e frumos ce? Nu e frumos sa se poarte asa cu oamenii ce veneau sa aduca jertfe? Nu e frumos ca se culcau cu femeile de la Templu? Nu ni se spune ca ar fi trebuit sa faca legamant de castitate ca si preotii catolici sau ca cei ortodocsi ce au pozitii de conducere. Posibil aveau sotii acasa, copiii de crescut iar ei se destrabalau .... Unde faceau asta? In Templu, la Casa Domnului. Iar Eli le spune numai ca nu e frumos....
Domnul il cheama pe Samuel in zorii zilei si Samuel crede ca e chemat de Eli ... asa ca se duce sa il intrebe de ce il cheama. Numai ca a treia oara, Eli se prinde ca Domnul de fapt il trezeste pe acest adolescent-tanar si ii spune cum sa raspunda: "vorbeste Doamne caci robul Tau asculta". Si, Domnul ii spune ce va face cu casa lui Eli.
Consider perioada dintre cele doua profetii, timp de har, timp de reparat, indreptat pentru Eli, Hofni si Fineas. Numai ca ... nu l-au folosit, nici unul dintre ei. Eli nu si-a certat copiii, nu a luat nici o atitudine in ce priveste comportamentul lor iar cand Samuel ii spune ce a spus Domnul cu privire la casa lui spune doar atat: " Acesta este Domnul! El să facă ce va crede de cuviinţă!" (2 Samuel 3:18).
Carui Dumnezeu ii slujea? O fi fost el mare preot insa habar nu avea cum era Dumnezeul caruia ii slujea. Habar nu avea de Cuvantul pe care il citea. Ce putea sa faca? Sa ii dea afara din templu, sa ii scoata de la preotie pe baietii lui. Putea sa faca asta si sa aduca alti doi oameni care ar fi slujit Domnului. Putea sa nu ii mai lase sa slujeasca, putea sa ia masuri drastice. Insa nu o face. Si pentru ca el nu pune piciorul in prag cand vede ca casa ii este amenintata cu distrugerea, intervine Dumnezeu si ii spune ca nimeni din familia lui nu va ajunge la batranete ... nu vor avea batrani in familie ... Ceea ce e crunt. E ca si cum istoria ti se curma cumva, pe undeva ... Cine sa spuna istoria familiei, poporului nepotilor? Cine sa ii invete?
In acelasi timp sunt constienta ca sunt oameni care sunt atat de prinsi de ceea ce fac incat efectiv iti racesti gura daca le spui ceva spre indreptarea lor, aduc rusine familiei, parintilor lor, comunitatii unde traiesc. Si totusi ... Dumnezeu le arata indurare la fel ca fiilor lui Eli. Le da zile, ani in care sa se indrepte, sa isi revina ... Decizia insa este a lor.
Aud destul de des: "vai nu ii spune lui X sau Y ca greseste, ca nu e bine ce face, cum vorbeste, cum actioneaza, cum traieste ca ... se va supara si nu va mai vrea sa auda de Dumnezeu deloc." Dar in modul cum isi traieste viata arata ca ar trai dupa cum spune Dumnezeu? "Nu, insa trebuie tratati frumos, cu blandete, ingaduinta, toleranta".
Ei, hai! Dar de ce ma rog? Ca-s dificili? Ca ameninta spunand ca nu vor sa mai aibe de a face cu mine sau cu altii? Prefer sa ma urasca pe mine acum, sa auda ca nu e bine cum traiesc, ca deciziile lor sunt gresite, ca viata lor nu e asa cum ii place Lui Dumnezeu. Si cred, ca ceea ce aud cand le spun nu raman vorbe in vant ...
Cred ca Dumnezeu vorbeste celor ce si-au pecetluit urechile, mintea, inima, celor ce si-au pus ochelari de cal. Are El metodele Lui de a le vorbi, nici prin varful mintii nu-mi trece mie cum, cand si ce modalitati foloseste El. Datoria mea e sa il atentionez pe cel de langa mine ca e pe aratura. Si, daca eu sunt pe aratura sa imi reverific coordonatele intorcandu-ma la scrisoarea de dragoste a Lui Dumnezeu.
Tacerea mea poate duce la distrugerea celui de langa mine. Ce fac? Aleg sa spun sau sa tac? La moartea si distrugerea sa vina peste cel de langa mine sau ii spun ca exista viata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu