Eben-Ezer

Cartea 1 Samuel ar trebui sa fie o carte in care sa ni se vorbeasca despre un Samuel, un credincios, unul ce si-a inchinat viata Domnului. Si, in ultimele doua capitole nici macar nu este pomenit vreun nume de Samuel. Eli murise si odata cu el nu mai era nimeni judecator si mare preot in Israel. Samuel parca ar fi plecat in vacanta.  Insa in capitolul 7 vad ca in 20 de ani de tacere, de disparitie de pe primul plan, apare Samuel si daca stiu sa citesc printre randuri, vad ca el de fapt nu statuse cu burta la soare in anii astia. Mersese din cetate in cetate, de la Rama la Silo, Betel, Ghilgal, Mitpa si invatase batranii si nu numai despre Dumnezeu. Douazeci de ani in care Samuel a asteptat sa vada rezultate, sa vada vreun semn ca evreii s-ar intoarce spre Dumnezeu.

Douazeci de ani in care evreii invata, in care au timp sa vada cum e fara ca Dumnezeu sa lucreze cu minuni si semne intre ei, sa isi doreasca prezenta Lui, sa vrea sa termine cu idolii si sa slujeasca Lui Dumnezeu. 

Dupa douazeci de ani incepe sa le para rau, are loc o trezire intre ei. In sfarsit batranii i-au atitudine, pun piciorul in prag si vor trezire spirituala.

Vin la Samuel sa il intrebe ce sa faca? Cum sa faca? Si acesta le raspunde: "– Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, atunci îndepărtaţi dumnezeii străini şi aştoretele din mijlocul vostru, îndreptaţi-vă inima spre Domnul şi slujiţi-I numai Lui. Şi El vă va elibera de sub puterea filistenilor." Toata casa lui Israel era acolo si suflul trezirii ii prinsese pe toti. 

Cum sa slujesti Lui Dumnezeu si idolilor? Cum sa te imparti? Nu ii forteaza, nu ii preseaza nimeni. Isi pun singuri intrebari si cauta raspunsuri. Daca vrei sa slujesti Domnului din toata inima atunci indeparteaza idolii, idolasii si lucrurile care sunt puse de tine inaintea Lui Dumnezeu. Cu toata inima indreapta-te spre Dumnezeu si slujeste-i. Daca faci astea vei vedea biruinte. Poporul asa face si acolo la Mitpa are loc o trezire, o jertfa este adusa Domnului, o jertfa intreaga si poporul isi recunoaste si marturiseste pacatul.

Pe cand ei erau in proces de indreptare, filistenii au prins iar chef de razboi, nu mai aveau bube pe nicaieri .... si cred ca evreii se adunasera la Mitpa cu gand de razboi. Numai ca Domnul nu isi lasa copiii asa de izbeliste ci starneste un vant cu vuiet care ii inspaimanta pe fitosii de filisteni iar evreii pleaca pe urmele lor invingandu-i. 

Lupta asta care le aduce victorie este consemnata prin ridicarea unui monument de aducere aminte, o piatra mare este asezata in fata intregului popor ca semn, ca punct insemnat in istoria lor. I s-a dat numele de Eben-Ezer sau Piatra de ajutor si au spus: "Pana aici Domnul a fost cu noi!"

Cetatile cucerite de filisteni sunt luate inapoi si urmeaza o perioada de pace in care Samuel face ocolul tarii judecand, invatand, mentorand, mustrand.

In momentul in care am realizat ca viata mea nu are nici un scop, nici un sens, nici o logica daca e numai munca, munca, munca si iar munca. M-am asemanat cu un cal/iapa ce trage toata viata la caruta si nu mi-a placut deloc ideea. Atunci am intrebat disperata: Doamne, de ce m-ai creat? De ce fac umbra pamantului? Ca sa muncesc, sa mananc, sa dorm si din cand in cand sa ma distrez? Ce scop am? Ce rol? De ce mai trebuia una bucata incapatanata de om pe fata pamantului? Nu am primit raspunsuri instant, nu mi s-a deschis capul si mi s-a turnat informatie gata digerata .... nu nici vorba.

De atunci am inceput o calatorie cu Dumnezeu, o calatorie in care invat increderea, dependenta, dragostea, bunatatea, credinciosia. Invat sa ma minunez de ce e langa mine, de cat de minunat e Dumnezeul meu, de cat de mult ma iubeste Christos. Am acceptat ca fara Christos, fara jertfa Lui nu am sens, tel, scop .... viata nu se merita traita. L-am acceptat si Dumnezeu si-a pus pecetea pe mine. Nu e o pecete vizibila ca o cicatrice. Pecetea aceasta e Duhul Sfant care ma ajuta in calatoria mea. 

Azi, 13 mai 2011 pot sa spun Eben-Ezer si nu mi-a fost viata numai o calatorie pe un covor format din petalele trandafirilor si acompaniata de o ceata de pasari ce imi cantau sinfonii iar pe umeri avand o mantie de fluturi colorati. Nu, in nici un caz. Decizia de a continua calatoria o iau mereu, mereu, mereu. Eu decid ca nu-i drum `napoi si imi indrept inima inspre Dumnezeu. Ca sa spun la sfarsitul fiecarei zile Eben-Ezer trebuie sa decid sa imi scot idolii, idolasii si sa imi indrept inima si ochii spre Christos, sa las Duhul Sfant sa ma sfatuiasca, sa ascult.

http://www.flickr.com/photos/azhath/5358432763/sizes/l/